Sunt mantre care apartin in principal, nivelului hinaianic dar pun bazele corecte, solide pentru evolutia mintii mahaianice (cea care-i slujeste pe ceilalti).
Nu exista niciun sfant care sa nu fie
budimat.
Budimat inseamna smerit intelegator.
Smerenia este o minte conceptuala rezultata din comparatia propriului sine cu exteriorul si care stabileste un adevar bazat pe conventii, in termeni comparativi.
Comparatia este facuta intre propriul sine si celelalte fiinte, Suprem (Dumnezeu) si chiar celelalte fenomene inanimate.
Pentru ca sinele propriu este “nimic” in adevarul ultim, formele de rationare conceptuale privitoare la smerenie (chiar daca sunt bazate pe conventii neevidente) sunt corecte iar mantrele care le exprima ajuta mintea sa se stabileasca in acest adevar.
Mantrele smereniei sunt bazate pe comparatii exprimate in superlative de inferioritate.
Acestea erodeaza puternic “iubirea si parerea de sine” sursa unica a tuturor suferintelor.
Mintea unui
budimat se contopeste cu intelesul urmatoarelor mantre:
- cel mai neimportant, neinsemnat dintre fiinte (statutul cel mai inferior) – anuca
- cel mai pacatos, sesizand actiunile ticaloase trecute si prezente - patakin
- cel mai necurat la suflet, impur – malin
- cel mai indatorat fata de toate fiintele – avat
- cel mai sarac in fapte bune si virtuti – zauca
- nimic fata de materia inanimata - dula
- nimic, complet neinsemnat in fata Supremului - naka