Citat:
În prealabil postat de speranta1970
Si eu sint parinte si am invatat de-a lungul vietii mele de parinte ca toata radacina greselilor copiilor mei se trage dintr-o greseala de a mea in sistemul educatii pe care le-am dat. Educatia copiiilor incepe in casa si e important primii ani de viata cum este educat copilul , asa va reflecta cum se va comporta copilul mai departe si cum va accepta sa fie influentat de media miliardara de care pomenesti.Educatia cu credinta in Dumnezeu are roade mari.Nimeni nu este parinte perfect decat Tatal din Ceruri, si noi ca parinti avem de invatat mereu, dar sint sigura ca multi parinti crestini sint de acord cu parerea mea.PARINTII SINT AU IMPACT MARE IN VIATA COPILULUI.
|
Mi se pare extraordinar sa ajungi sa privesti in urma, sa analizezi si sa spui: aici eu am gresit.
Cand eram tanara si imi suparam parintii, tatal meu ii spunea mamei cu amaraciune: aici noi am gresit! (Pe mine ma irita asta, nu intelegeam cum adica? eu am gresit, nu ei).
Dar am vazut apoi in alte familii (ca in a mea nu sunt capabila sa percep, inca) cum se transmit anumite patimi. Nu ma refer la desfranare: aceea este evidenta. Una mai subtila: dorinta de a fi "cineva" (slava desarta). Cunosc o familie in care tatal si-a 'conditionat" copii pentru succes profesional (ca sa zic asa): tu trebuie sa fii cel mai bun, trebuie sa arati ca poti etc.. si de mici copiii au luat lectii particulare la n materii ca sa se afirme in fata clasei, li s explica diferenta dintre oamenii care "pot" si cei care "nu sunt in stare", dintre cei inteligenti si puternici si.. restul! Dar sub influenta anturajului, evident ca ei faceau ce-i taia capul si nu ce doreau parintii.. pierdeau noptile in baruri etc.. Ai fi spus ca se alege praful. Pana cand au ajuns sa munceasca si de parca cineva a apasat un buton secret, toata munca din tinerete a parintilor a dat roade: workaholici! Nu familie, nu timp liber.. doar dorinta de afirmare, dorinta de castig.. Parintii sunt mandrii ca au copii "realizati", se lauda cu ei. Nu primesc un telefon, sunt tristi, dar deh, fiul nu are timp. De curand am vazut intalnirea parinti -fii! Parintii spuneau: munceste, afirma-te, castiga! cei puternici fac asa, voi sa nu fiti slabi, sa nu va amestecati cu "multimea", cu "plebea". Simteam ca explodez: oamenii astia chiar nu au invatat nimic? Copiii sunt exact asa cum au fost crescuti, dar sunt nefericiti, alearga dupa miraje (bani si succes profesional), familiile se destrama.. dar parintii insista in aceeasi directie!
Cred ca este nevoie de multa maturitate in gandire sa-ti asumi greselile pe care le faci.. mai ales in educarea copiilor.
Si cred ca de cate ori deschidem gura sa dam un sfat (nu numai copiilor) ne asumam o mare responsabilitate.