Conform felulului in care l-am inteles pe Sfantului Apostol Pavel (nu de unul singur, bineinteles), nu exista decat 2 stari in care poate fi un crestin la un moment dat. Acestea sunt "sub Lege" sau "sub har". A fi "sub Lege" inseamna ca mergi inspre pierzarea vesnica, pentru ca nu esti "in Hristos", iar a fi "sub har" inseamna ca vei mosteni viata vesnica, pentru ca esti "in Hristos". Numai cei ce sunt "in Hristos" vor mosteni viata. Asadar exista crestini vii spiritual, care vor mosteni viata, si crestini morti spiritual, care vor mosteni iazul care arde cu foc si pucioasa.

Crestinul mort spiritual e crestinul care s-a dat de bunavoie rob pacatului, (fiind inainte rob al lui Hristos) prin calcarea Legii lui Dumnezeu (a unei porunci a lui Dumnezeu), si astfel a trecut de "sub har" "sub Lege", adica sub condamnarea Legii (pentru ca a calcat Legea) si deci automat si sub stapanirea pacatului (pentru ca de acum pacatul are dreptul legal sa lucreze in el si sa-l stapaneasca, din cauza ca el a calcat Legea, aceasta dand drept pacatului sa lucreze in om, nefiind implinita), caci "boldul mortii e pacatul, si puterea pacatului e Legea". Fiind "sub Lege", adica sub stapanirea pacatului, legea pacatului si a mortii incepe sa lucreaze in el, de acum crestinul aducand roade pentru moarte, neputand trai in ascultare de Legea lui Dumnezeu, si deci mergand hotarat inspre iad.

Doar atunci cand el se duce, de bunavoie, convins fiind de Duhul lui Dumnezeu ca a comis un pacat, si-l marturiseste, jertfa de ispasire, adica Hristos, se aplica si pentru pacatul lui, si-l ispaseste, si astfel se implineste Legea lui Dumnezeu in el, intra din nou "sub har", legea pacatului isi pierde dreptul legal de a mai lucra in el (lege care avea dreptul inainte sa lucreze in el din cauza ca Legea era calcata, dar prin marturisire, a fost implinita), si Duhul lui Dumnezeu incepe din nou sa-l imputerniceasca la a trai o viata in ascultare de Dumnezeu.

Crestinii care vor mosteni viata vesnica sunt numai aceia care sunt "in Hristos", adica aceia care sunt calauziti de Duhul Sfant, adica aceia care n-au pacate nemartusirite, pentru ca acolo unde exista pacat, exista moarte, si nu poate exista viata, nici Duhul Sfant. Duhul Sfant nu poate lupta impotriva Legii lui Dumnezeu, lucrand in om chiar cand acesta a calcat Legea, pentru ca o imparatie dezbinata impotriva ei nu insasi poate dainui.

"Pacatul, odata savarsit, aduce moartea", indiferent ca e mare sau mic. Sfantul Apostol Ioan spune ca daca cineva vede pe fratele sau savarsind un pacat, sa se roage pentru el, si Dumnezeu ii va da viata, adica il va ierta, datorita lui Hristos, jertfa de ispasire, Dumnezeu implinind Legea in el datorita lui Hristos, si scotandu-l din moarte, dandu-i apoi din nou viata, adica partasia Duhului Sfant.

Un singur pacat nemarturisit te face din om viu un om mort, iar un om mort nu va vedea Imparatia, ci doar mania lui Dumnezeu.

De-asta e extrem de important, e o problema de viata si de moarte sa-ti marturisesti *toate* pacatele, sau sa le marturiseasca altcineva pentru tine inaintea lui Dumnezeu, prin Hristos, indiferent ca-s mici sau mari. Ai putea chiar sa ti le notezi pe hartie de fiecare daca cand le infaptuiesti, ca sa-ti aduci aminte sa le marturisesti. Cu cat mai repede le marturisesti, cu atat mai bine.