|
|
|
|
|
#1
19.05.2024, 21:53:15
|
|||
|
|||
Istoricitatea lui Iisus și formarea Creștinismului
Ca sa înțelegem crearea unei religii,ar trebui sa avem o baza solidă a fundamentelor pe care aceasta prinde rădăcini,și ulterior în ce direcție cresc acestea.
Un proces de umanizare al sacrului a început încă de la primele clipe în care omul a devenit conștient de sine însuși, însă dinamica viziunilor sacre s-a modificat constant, crescând și distrugând vechile credințe,ca mai apoi să renască din propria cenușă asemenea unui Phoenix. De cele mai multe ori acest Sacru reprezintă suma egregorilor conștiinței planetare, regăsibilă in fiecare om, indiferent de credințele specifice. Imaginea potențată a umanității se regăsește mereu proiectată în sferele extreme ale polarității supraumane imaginate de idealuri,frici, necunoscut, inexplicabil etc. Acestea au evoluat treptat în sisteme,doctrine, organizații și alte structuri integrate in organizarea umanității pe majoritatea planurilor acesteia,de la familie până la stat și chiar mai departe,ajungandu-se acum la un nivel planetar,care va tinde și acesta până la urmă să se extindă cosmic. De cele mai multe ori creația umana va incerca sa explice originea sa prin intermediul fanteziilor sale colective. O suma de credințe transformată într-o credința universală care sa explice nașterea conștiinței umane din ea însăși. O lume făcută din Om pentru om. Un Dumnezeu care face omul pentru a deveni el însuși dumnezeu…. Iată că teologia creștină are in aspectele sale pozitive asemenea noțiuni prin care explică existența, originea și țelul uman. Deasemenea are și pedeapsă eternă pentru restul,care nu vor ce propune ea, însă nu-i cazul sa extrapolăm aspectele negative întrucât nici însăși teologia creștină nu o mai face din motive evidente… Eh,destul cu introducerea,sa vedem puțin câteva aspecte istorice referitoare la începutul Creștinismului,cât și la persoana istorică a lui Iisus Hristos,cât și personajul religios devenit un Dumnezeu absolut în cadrul acestuia (Trinitatea a fost introdusă pe parcurs,are mai multe similarități cu religiile precreștine,decât cu Biblia,in care nu este creionată decât indirect). Sa vedem ce înseamnă acest nume Iisus = Yeshua = Yahweh este mântuire Hristos = Christos (Unsul) = Mashiach(Mesia) Din start vedem că numele sugerează două idei puternice contopite,care sa ofere o greutate considerabilă în vedere unei figuri centrale in cadrul noii mișcări religioase, ambele cu rădăcini într-o tradiție conservatoare însă cu posibilitatea unei răspândiri universale.(Dacă veți citi cărțile Pauline (si nu numai) veți vedea că doar Pavel intenționează lansarea creștinismului așa în sistem livrare internațională nediscriminatorie all-inclusive,restul au înțeles că doar local ar fi indicat,dar vom dezvolta pe parcurs această idee de expansiune paulina vs conservatorismul lui Petru și celorlalți) Imperiul roman era un fel de SUA atunci care avea toate mijloacele de a face ce dorește,cu cine dorește și cam când dorește. Dacă nu te putea cumpăra,te ucidea,după zicea te-a ucis de fapt vecinul de la 3,daca ăla își asuma crima îl plătea și devenea țapul lor ispășitor etc…. Romanii ăștia se băteau,cucereau, construiau, transportau totul în Roma și așa și-au făcut rute,colonii….Pe scurt o shaorma cu de toate…. Ah, pentru cei care cred că ortodoxia nu-i sora buna cu Roma sau catolicismul sau că zona bizantină ar fi ceva original…. Țin să vă reamintesc ce Imperiul Bizantin a fost tot imperiu roman, doar că de Răsărit,și că Bizanțul era numită Noua Romă,iar Constantinopol,numit după Constantin cel mare care a lansat acest proiect pornit de Flaviani (despre care vom vorbi imediat) într-o religie imperială cu sediile in capitalele imperiului. Și acum sa vedem cine sunt acești Flaviani, sponsori neoficiali ai proiectului creștin alături de alți scriitori relevanți in formarea doctrinelor creștine, deasemenea din familia lor după cum vom vedea în continuare. Așa, încă un aspect relevant referitor la scrierile Noului Testament.Sa știți că ordinea în care apar acestea nu este și ordinea lor istorică. Cele mai vechi texte noutestamentare sunt epistolele pauline( anul 50-60 ),iar cea mai veche evanghelie,sau prima scrisă din punct de vedere istoric este cea atribuita lui Marcu (65-70),deci un interval de maxim 15 ani este între prima evanghelie și epistolele lui Pavel ( cu excepția Tit si Timotei care nu prezintă un grad ridicat de atribuire lui). Putem presupune că Pavel nu avea cunoștință de existența evangheliilor sau că acestea încă nici nu erau scrise când el își propovăduia propria varianta de creștinism,care dealtfel este și cea care a stat la baza creștinismului primar. Sunt aproximativ 50 de ani între epistolele lui Pavel și Evanghelia atribuită lui Ioan, scrisă undeva aprox 90-100,care dezvoltă teorii aparținând lui Filon din Alexandria, despre care vom vorbi imediat. Dar înainte de a pătrunde în detaliile mai complexe sa mai facem câteva precizări relevante. Se poate pune întrebarea următoare….De ce într-o țară iudaică cucerită de imperiul roman vorbitor de limba latina textul evanghelic este in limba greacă (koine)? Ei bine acesta limbă greacă era echivalentul limbii engleze in prezent, numită lingua franca, adică limba de uz pentru partea de est a imperiului roman, respectiv cel care va deveni bizantin. Acest proces de elenizare a zonei respective, inclusiv Palestina,se datorează cuceririi lui Alexandru Macedon,care a impus greaca limbă oficială,la fel cum latina era în partea europeană a imperiului. Totuși întrucât cultura elenă a fost și este în continuare superioara,ea nu a putut fi eliminată de romani, astfel încât partea ce va deveni ulterior bizantină,va avea un efect puternic elenistic in imperiul roman, devenind parte integrantă a acestuia. Spre deosebire de druizi sau chiar daci care au fost eliminați din istorie de romani, cultura greacă este printre singurele care a supraviețuit și triumfat în perioadele de dominație extinsă, reușind prin intermediul superiorității ei sa devină asimilată și preluată de cuceritori,in cazul de față romani. Continuând in acest context elen,vom vedea că fundamentul de bază pentru creștinism nu a fost iudaismul,ci elenismul. Deasemenea chiar și iudaismul preluat de creștinism a fost unul puternic elenizat,mai ales de școala alexandrină,unde așa cum am menționat,Filon,un iudeu elenizat,și ulterior Clement părintele teologiei creștine vor forma un trunchi solid.(Septuaginta fiind o traducere greacă a vechiului testament pentru comunitatea de evrei elenizați din zona actualului Egipt, conturat în jurul Alexandriei, ulterior adoptată de creștini) Un alt iudeu, însă latinizat,a avut deasemenea singura mărturie netestamentara in care a fost menționat Isus, respectiv Josephus (Flavius).Vom reveni mai târziu asupra lui și a familiei flavienilor,din care face parte și Clement (Flavius)de Alexandria,cât și al 2-lea papă al Romei,tot Clement (Flavius),dar și Filon pomenit mai sus,tot în legături cu aceștia era(mă refer la Flavieni). Totuși să vedem puțin cine sunt acești Flavieni. Păi unul este Domeițian,care s-a bătut puțin cu dacii noștrii.Altul este Vespasian,și altul Titus. Au avut băieții o dinastie și ei în conducerea Romei, alcătuită din ei 3.Marea lor realizare,din păcate încă neatribuită oficial lor este formarea Creștinismului... Va urma...
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. 
|
|
#2
19.05.2024, 23:24:06
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#3
19.05.2024, 23:31:09
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#4
19.05.2024, 23:39:07
|
|||
|
|||
|
Citat:
Domițian (81-96) Titus Flavius Domitianus s-a născut în anul 51 din Vespasian si Flavia Domitilla și a fost desemnat succesor la tron în 79 de fratele său mai mare, Titus. Este caracterizat ca fiind un om ambițios și foarte gelos, dar mai ales răzbunător. Domițian se autointitulează “dominus et deus” și guvernează pe baza despotismului, ca și Caligula și Nero. Victime: el a persecutat și rude cum ar fi vărul său Flavius Clemens și soția acestuia Flavia Domitilla, consulul Acilius Glabrio și mulți alții, iar după tradiție Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost exilat în insula Patmos între anii 90-95. Persecuția lui a fost scurtă, el căzând victimă unui complot organizat de Partenius, comandantul gărzii palatului și de soția sa Domitilla Longina.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#5
20.05.2024, 11:00:22
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ergo... pe lângă Josephus Flavius avem: Tacit (cea mai importantă atestare), Pliniu cel Tânăr, Thallus, Talmudul evreiesc. Astea sunt mărturiile directe omologate de știința istoriografiei, dar mai avem mărturiile directe încă neomologate și puzderia de atestări indirecte. Practic, să contești astăzi istoricitatea lui Iisus e ca și cum ți s-ar acorda, din partea comunității științifice, diploma de idiot absolut magna cum laude.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 20.05.2024 at 11:07:40.
|
|
#6
20.05.2024, 11:30:24
|
|||
|
|||
|
Vom continua cu cea mai relevantă dovada nonbiblica, și dinafară spațiului creștin,care poate fi considerată obiectivă despre persoana istorică a lui Iisus,care totuși deși este indirectă și nu este documentată de autor,ea este atribuită unui scriitor și istoric latin ce prezintă credibilitate.
Iată textul din Annales al istoricului Tacitus: "Nero a dat vina pe creștini, un grup urât pentru abominațiile lor, și i-a pedepsit cu cele mai rafinate torturi. Christus, de la care își iau numele, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius, sub unul dintre procuratorii noștri, Pontius Pilatus, și o superstiție foarte dăunătoare, astfel temporar suprimată, a izbucnit din nou nu numai în Iudeea, prima sursă a răului, ci chiar și în Roma, unde toate lucrurile îngrozitoare și rușinoase din întreaga lume își găsesc un centru și devin populare." Acest pasaj este unul din cele mai puternice surse istorice,care atestă exista reală a unui caracter numit Christus și un grup de oameni care îl urmează.Importanta acestei mențiuni istorice,chiar daca indirect legată de Iisus,este de ordin prim, întrucât vine dinafara surselor biblice sau creștine,de la un autor obiectiv,și asta îi întărește validitatea și caracterul nealterat sau influențat de alte aspecte, precum scrierile lui Eusebiu de Cezareea,de exemplu care oferă o istorie creștină fictionalizata la fel ca multe alte texte în care se descriu de exemplu viețile sfinților și etc,unde caracterul sacru al acestora atinge cote ireale ,pe când umanitatea acestora este de multe ori ignorată sau complet eliminată. Pe mine mă interesează persoana istorică a lui Iisus,in acest subiect,tocmai de aceea am numit postul “istoricitatea”. Desigur,așa cum am spus,sursele obiective și de încredere care sa ofere informații despre omul Isus sunt puține. Iar oferta teologică iese din discuție deocamdată, fiindcă doresc o abordare mai degrabă istorică, decât teologică. Voi reaminti că până în acest moment nu s-au descoperit urme arheologice concrete care sa implice personajele centrale ale vechiului testament,de exemplu:Moise,David, Solomon, Avraam. Deasemenea nici noul testament nu sta prea bine la acest capitol,mai ales daca ne referim la Evanghelii,sau mai exact la Iisus sau Fecioara Maria. Însă teologia a rezolvat problema in cazul lor, invocând urcarea în trup în spațiul astral pentru amândoi. O abordare rațională a acestui aspect,nu implică lipsă de respect sau necredința,in sensul de negare a implicațiilor creștinismului , teologiei și influenței sale în ultimele 2 milenii,asta ar fi absurd,chiar și pentru un ateu convins,iar eu nu fac parte din această categorie. Însă la fel cum de exemplu unii rabinii sau chiar teologi creștini au căzut de acord că Adam și Eva nu au existat cu adevărat,iar pasajele din Geneza privind crearea omului și Grădina Edenului trebuie interpretate în mod alegoric(simbolic, metaforic etc),și nu literar . Aceste treceri de la a interpreta ad literam,la a merge dincolo de cuvinte se pot aplica,din punctul multor teologi,rabini și cercetători ai religiilor,la întreaga Biblie, fără a-i diminua din relevantă și impact. Așa,vom continua cu niste mențiuni puțin mai controversate despre Iisus,ale așa-zisului istoric Josephus Flavius,un evreu care și-a trădat neamul și a devenit unealta imperiului Roman,mai exact a Flavienilor. Mulți istorici consideră că mențiunile (că sunt doar 2 care fac referire la Iisus),din cartea sa Testimonium Flavianum,au fost ulterior cosmetizate, îmbunătățire de către scriitori creștini,așa că voi oferi ambele variante, atât cele alterate cât și cea considerată autentică. Iată variantele “îmbunătățite”: „În acest timp a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit om, căci a fost făcător de minuni, un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Acesta era Hristosul. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit, căci li s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au spus profeții lui Dumnezeu aceste și alte nenumărate lucruri minunate despre el. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.” „Ananus, deci, fiind un om de felul acesta și gândind că are o ocazie potrivită, deoarece Festus era mort și Albinus era încă pe drum, a convocat o adunare a judecătorilor și l-a adus înaintea lor pe fratele lui Isus, care este numit Hristos, al cărui nume era Iacov, și pe alți câțiva; și acuzându-i că au încălcat legea, i-a dat pe mâna pietrei.” Iar aceasta ar fi variantă fără adăugiri creștine ulterioare: „În acest timp a trăit un om înțelept numit Isus, căci el a fost făcător de minuni și un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.” Deși controversata,și scrisă de un evreu latinizat,care făcea parte din cercul Flavian,cel care așa cum am spus a fost mâna ascunsă din spatele proiectului de naștere și formare a creștinismului,ca religie,pornit de la omul Isus,pe care incerc să-l găsim dincolo de divinizarea sa ulterioară cu artificii de parfumuri elene și mesianisme iudaice.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
|
|
#7
20.05.2024, 15:03:17
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mă aștept și prin postul sfinților Apostoli sau înainte de înălțare or Rusalii să mai facă valuri. Omul își războiește de fapt demonii trecutului cu creștinismul, cam asta e toată povestea, între el și tigerofatlantic nu e mare diferență raportat la frecvența cu care reia threaduri la care nu se vrea niciun răspuns. N-ar fi exclus să fi pierdut 10 ani din viața lui, încercând să proiecteze percepțiile proprii despre creștinism, ca și cum ar fi istoria religiilor.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2.
|
|
#8
20.05.2024, 17:29:44
|
|||
|
|||
|
Înainte de a continua firul "narativ", țin să menționez, referitor la comentarii, că n-am intenționat niciodată să fie doar monologuri postările mele, întotdeauna am invitat la intervenții, păreri, opinii etc.
Chiar dacă majoritatea includ termeni de o politețe rafinată la adresa mea precum idiot, rătăcit, ignorant sau satanizat,eu mă aștept la opinii mai degrabă orientate spre conținut,nu spre persoana mea.De preferat aceste opinii sa fie în concordanță cu temele tratate. Însă mă exprim mai bine in monolog decât în dialog,așa că prefer acest tip de discurs. Ar fi mai interesant sa vedem niște opinii competente pe subiect,nu bârfe și speculații la adresa mea. Așa,move on..... Vom introduce acum doi scriitorii fundamentali in dezvoltarea teologiei creștine timpurii, unul fiind participant asimilat,dar vital pentru dezvoltarea ulterioară a celuilalt care va fi primul teolog creștin. Înainte de aceasta sa observăm locul in care aceștia activează și de ce acest loc este atât de interesant și poate chiar unic in istorie,mai ales în cea care va deveni creștină, dat fiind faptul că acolo se întâlnesc 3 culturi majore(4 daca punem și dominația romana,dar acesta va avea doar un rol administrativ)care vor crea ceva in care ne-am aflat sute de ani. Bun, să-i menționăm întâi pe cei doi și locul va deveni de la sine înțeles. Începem cu Filon din Alexandria și continuăm cu Clement tot din Alexandria.Nu-i vorba de orașul din țara noastră,dar și acela tot referire face la cel care și-a creat orașul care îi poartă numele de la zero,după bunul plac ,pe solul faraonic, devenit el însuși un Faraon, printre altele. Deși subiectul nostru nu face referire la Alexandru cel Mare, fără el istoria nu prea ar mai fi fel,și fără orașul despre care vorbim cultura mondială ar fi fost redusă drastic,cu toate că tentativele de a distruge orașul au avut succes, paradoxal tot de către creștini,care in ignoranta lor nu au realizat ca si ei sunt formați din științele străvechi aflate in acel oraș. Trebuie sa înțelegem că Alexandria a fost construită de Alexandru Macedon in Egipt, întrucât în tentativa lui de a cuceri Egiptul, aceștia pentru a evita un război pe care nu aveau cum să-l câștige,au ales să-i ofere postul liber de Faraon.Iar imensa și străvechea natiune și cultură egipteană întâlnește rafinata filosofie elenă care au dat naștere unei fuziuni extraordinare in nou născutul oraș Alexandria,la care se adaugă și o mare comunitate de evrei . Ei bine in acesta supă primordială ia naștere teologia creștină,un sincretism amplu născut într-o șansă și timp istoric unic,care va favoriza o intersecție fructuoasă de idei,rituri,doctrine și fuziuni pe care cu un ochi deschis le veți putea identifica in evoluția creștinismului. Sa nu uităm că factorul decisiv a fost tot imperiul roman care ulterior a pus stăpânire pe oraș,și a supervizat acest proiect creștin. O altă mica paranteza, Origen, prietenul meu de ideologie,pe care l-am tot menționat prin postările mele referitoare la reîncarnare in creștinism,a fost un ucenic al lui Clement, deasemenea și Origen, născut în acest oraș.Desigur mai putem aminti și pe Chiril,care va deveni patriarhul Alexandriei,și ideolog creștin,cât și Atanasie. Însă să începem cu Filon,impulsul precreștin in stimularea teologică,și chiar o sursă de inspirație pentru inceputul(nu numai)evangheliei atribuită lui Ioan.”La început a fost Cuvântul”. Ei bine teoria cu privire la Logos (Cuvânt),a fost elaborată pe larg de Filon, bineînțeles înainte de Hristos,dar Filon nu s-a referit la o persoana istorică când vorbea despre Logos, însă teologii creștini de după prin metoda lor clasică,au integrat Hristosul răstignit de romani in cam toată literatura mesianica,și după cum va spuneam Alexandria era deja un teren de iudaism elenizat,asa că solul fertil era deja pregătit. Sa nu uităm că Clement(nu doar el dintre scriitorii creștini timpurii)era inițiat și în celebre școli de mistere(alaturi de gnosticism,esoterism iudaic-cunoscut mai târziu că kabalah etc),iar asta se poate vedea in învăluirea creștinismului într-o simbolistică, esoterică chiar ,care impune acceptarea acestora ca atare încă de la început, deși noțiunile “ascunse” nu vor fi niciodată admise oficial,iar asta se poate vedea chiar și în prezent. Zic sa dam câteva exemple…. „Pentru că adevărul care a fost odată ascuns a fost acum dezvăluit, iar Dumnezeu a fost arătat oamenilor. „Filozofia greacă este, într-adevăr, un dar al lui Dumnezeu pentru greci, la fel cum legea este un dar al lui Dumnezeu pentru evrei. Și amândouă sunt învățători care conduc la Hristos… Prin urmare, cei care își aduc viețile în conformitate cu cunoașterea divină, obțin fericirea adevărată.” „Logosul, care era la început cu Dumnezeu, și era Dumnezeu, și prin care toate lucrurile au fost făcute, este același care a devenit trup și a locuit printre noi. „Dumnezeu nu este numai Dumnezeul iudeilor, ci și al păgânilor. Pentru că El este Stăpânul și Creatorul tuturor, și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului… Prin urmare, și păgânii care trăiesc conform rațiunii și care urmează învățăturile morale ale filozofiei sunt aproape de Hristos.” Am citat fragmente relevante din Protepticus(Îndemn la greci) și Stromata (Covorașele). Din start vedem că pentru Clement divinul a fost ceva ascuns,care necesită o cunoaște divină (toate acestea trădează gândirea sa esoterică)însă nu-i problema,că acum a apărut Logosul,care l-a dezvăluit tuturor devenind accesibil acum pentru toți. Totuși pentru asta ai avut nevoie de filosofia lui Platon,de Un Mesia get-beget regasibil in prietenii evrei și o sectă religioasă care a urmat un ideolog revoluționar răstignit,dar cu impact… Ei bine ai creat o religie cu posibilități mondiale,mai ales daca ai avut înainte și un vizionarar ca Pavel și amândoi vedem că se pricep de minune la propagandă. Păcat că îl contrazice grav Vechiul Testament,dar nu-i problema.Sunt abia la inceput băieții,au timp sa se ocupe de toate.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
|
|
#9
20.05.2024, 18:26:24
|
|||
|
|||
|
N-avem nevoie de nici un istoric, Seraphim!
25 "Femeia I-a zis:
â Știu că urmează să vină Mesia â Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile. 26 Isus i-a zis: â Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela." (...) "Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: âMi-a spus tot ce-am făcut!â 40 Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui 42 și-i ziceau femeii: âAcum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!â La fel si noi, eu unul asa stiu. Chiar nu avem nevoie de istorici si cercetatori in "materie" Cind va fi sa fie, se va intampla, si totul ne va fi explicat precum i s-a revelat femeii Samaritence.
__________________
Menirea omului pe pamant nu este de a manca si de a-si face nevoile ci sa ajunga asemenea lui Dumnezeu Tatal.
|
|
#10
21.05.2024, 11:33:11
|
|||
|
|||
|
Lasă domnule Cozia,că nu strică puțină istorie:))
In continuare,voi mai oferi sursele istorice găsite din sfera celor dinafara creștinismului care fac o referire la peroana lui Iisus,și pot fi considerate obiective,cat și referințe la mișcarea creștină și impactul ei asupra societății din acea perioadă , provenite atât din partea unor alți istorici sau scriitori romani,cat și din partea altor surse care pot fi demne de luat in considerare. Insist asupra acestor tipuri de dovezi dinafara bibliei și scriitorilor/ istoricilor creștini, pentru a putea face un tablou credibil și nepărtinitor sau fictiv asupra persoanei umane numite Iisus Hristos,și a mișcării care îi poartă numele. După care ne vom orienta din nou spre zona de teologie creștină care s-a ocupat cu divinizarea sa și sistematizarea doctrinelor care vor transforma această sectă iudaică într-o religie de stat. Iată ce alte surse,deși indirecte,pot oferi o imagine asupra documentării evenimentelor ce implica creștinismul primar și referințe la persoana lui Iisus Hristos, văzute de istorici și scriitori necreștini. Mă repet încă o dată, acestea alături de cele deja menționate (Josephus și Tacitus)sunt foarte relevante întrucât sunt singurele surse istorice dinfara bibliei și creștinismului care confirmă și documentează evenimentele noutestamentare(parțial sau într-o anumită măsură)și existența unor persoane care au format mișcarea creștină. Gaius Suetonius Tranquillus Un alt istoric roman, face referire la creștini și, posibil, la Isus însuși în lucrarea sa „Viețile celor doisprezece Cezari”. În „Viața lui Claudiu”, el scrie: „El [Claudius] a expulzat din Roma pe evrei care provocau tulburări sub conducerea lui Chrestus” (Claud. 25.4). Expresia „Chrestus” este considerată de unii cercetători a fi o referire greșită la „Christus” (Hristos). Gaius Plinius Caecilius Secundus Plinius cel Tânăr, un guvernator roman, a scris o scrisoare împăratului Traian în jurul anului 112 d.Hr., în care descrie modul în care a tratat creștinii din provincia sa. În această scrisoare, Plinius menționează practicile creștine și venerarea lui Hristos: „Ei aveau obiceiul de a se întâlni într-o anumită zi înainte de răsăritul soarelui și de a cânta imnuri lui Hristos, ca unui zeu, și de a se angaja printr-un jurământ solemn, nu pentru scopuri rele, ci pentru a nu comite fraude, furturi sau adulter...” Talmudul babilonian Fiind o colecție de texte rabinice,care face câteva referiri la Isus, cunoscut în textele ebraice ca „Yeshu” (Yeshua). Aceste mențiuni sunt deseori critice, dar confirmă existența sa: „În ajunul Paștelui, Yeshu a fost spânzurat. Pentru patruzeci de zile înainte de execuție un herald a mers înaintea lui, strigând: „Va fi pietruit pentru că a practicat vrăjitoria și a dus pe Israel în rătăcire. Oricine știe ceva în favoarea lui, să vină și să-l pledeze”. Dar, deoarece nimic nu a fost adus în favoarea lui, a fost spânzurat în ajunul Paștelui” (Sanhedrin 43a). Lucian din Samosata Satirist grec din secolul al II-lea, a scris despre creștini și despre fondatorul lor, pe care îl numește „sophistul răstignit”: „Creștinii, știți, se închină acum unui om – faimosul personaj care a stabilit noile lor ritualuri și care a fost răstignit pentru acest lucru... Acestea, de altfel, sunt aceleași ființe sărmane care au luat de la el ideea că sunt nemuritori și trăiesc după acea lege generală, fără să respecte legile obișnuite. Prin urmare, disprețuiesc toate bunurile materiale și consideră toate lucrurile ca comune – doctrina pe care el a predicat-o fără excepție.” Mara Bar-Serapion Filozof sirian, a scris o scrisoare în secolul I sau al II-lea d.Hr. către fiul său, în care compară moartea lui Socrate, Pitagora și „împăratul înțelept” al evreilor: „Ce alt beneficiu au avut evreii prin executarea înțeleptului lor împărat? Doar că de atunci împărăția lor a fost desființată.”
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
|
|
|
Mod linear
