![]() |
![]() |
|
#111
|
|||
|
|||
![]()
- Părinte, atunci când copilul nu ascultă și se împotrivește, cum trebuie să procedeze părinții?
- Dacă nu ascultă copilul și se comportă urât, înseamnă că există o pricină. Se poate ca el să fi văzut scene urâte, sau să fi auzit cuvinte murdare în casă sau în afara ei. Oricum, pe copii îi ajutăm în problemele duhovnicești mai ales prin exemplul nostru și nu prin constrângere. Iar cel mai mult îi ajută mama prin purtarea, prin ascultarea și respectul ei față de soț. Dacă în vreo problemă are o părere diferită față de cea a soțului, niciodată să nu și-o exprime în fața copiilor, pentru ca să nu o folosească cel viclean, niciodată să nu strice încrederea copiilor în tatăl lor, ci, chiar și atunci când el este vinovat, ea să-l îndreptățească. Dacă, de pildă, acesta se poartă urât, să le spună copiilor: “Tata este obosit, pentru că a lucrat toată noaptea ca să termine o treabă urgentă. Iar aceasta pentru voi o face”. Mulți părinți se ceartă în fața copiilor și astfel le dau lecții urâte, iar sărmanii copii se întristează. După aceea, părinții, ca să-i mângâie, le fac toate hatârurile. Merge tatăl și-l ia pe copil cu binișorul: “Puiu’ tatii, ce vrei să-ți cumpăr?”. Merge apoi mama, să-l alinte și ea un pic și astfel copiii cresc mofturoși și pretențioși. Iar după aceea, dacă părinții nu le pot da lucrul pe care copiii lor îl cer, aceștia îi amenință că se vor sinucide. img_0411Și văd cât de mult îi ajută pe copii exemplul bun al părinților. Astăzi au venit două fetițe – una să fi avut vreo trei ani, iar cealaltă patru – cu părinții lor, care erau foarte evlavioși. Cât de mult m-am bucurat de ele! Erau ca niște îngerași. Stăteau pe scaun și-și acopereau genunchii cu rochițele lor. Aveau o sfială, un respect. Și toate acestea proveneau din comportamentul părinților. Când copiii îi văd pe părinții lor că au dragoste între ei, că se respectă unul pe altul, că se poartă cu bună cuviință, că se roagă, etc atunci ei le întipăresc pe acestea în sufletul lor. De aceea spun că cea mai bună moștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor lor este evlavia lor. Să fi văzut o fetiță din Australia câtă noblețe avea! Eram în Camberra. Văzusem pe ultimii oameni care veniseră acolo și peste puțin trebuia să plecăm. Deodată văd că se oprește o mașină și din ea coboară o pereche cu fetița lor. “Părinte, bine că v-am prins!”, îmi spun aceia. “Da, peste puțin timp vom pleca”. “Părinte, îmi spune soțul, pe mine puteți să nu mă primiți, ci doar puțin pe soția mea, să se ușureze, deoarece este sensibilă”. Am mers puțin mai deoparte cu acea femeie, ca să-mi spună ce dorea. Fetița a venit și ea în urma mamei ei. “Stai acolo, i-am spus, ca să vină mama ta”. “Tu ai mamă?” mă întreabă fetița. “Nu am”, îi răspund. Și văd cum ochii ei se umplu de lacrimi. “Vrei să ți-o dau pe mama mea?” mă întreabă din nou. Atunci o întreb și eu: “Dar tu ai bunic?”. “Nu” îmi răspunde. “Vrei un bunic?”. “Vreau. Dar cum dorești? Să stai tu acasă la noi, sau să venim noi acasă la tine?” mă întreabă. Câtă noblețe! Copil mic și s-o jertfească pe mama ei! Și să vedeți cum i-a copiat pe părinții ei. Și tatăl ei avea multă noblețe. L-am îmbrățișat, l-am sărutat și l-am felicitat. Câte binecuvântări nu i-am dat. Astfel de oameni mișcă și pe omul cel mai împietrit la inimă, cu cât mai mult pe Dumnezeu. |
#112
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Matusa mea, cand s-a hotarat sa se casatoreasca, a fost imediat catalogata ca neascultatoare de mama ei, dar dupa ~35 de ani de casatorie, este tot casatorita si tot fericita. |
#113
|
||||
|
||||
![]() Citat:
cat de frumos si de adevarat ai scris!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma si mantuieste-ma pe mine pacatoasa http://mamiprovocarea.wordpress.com |
#114
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma si mantuieste-ma pe mine pacatoasa http://mamiprovocarea.wordpress.com |
#115
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu am nimic cu canoanele sfintilor parinti si cu siguranta ne sunt de mare folos, dar parca imi aminteste de pacea unei tari aflata sub dictatura. Intr-adevar, toata lumea munceste, nimeni nu fura, dar... lipseste dragostea. Aici mi se pare mie ca se rupe relatia cu Dumnezeu, desi faci toata viata voia Lui. Dar... nu iubesti si nu intelegi dragostea pe care El o trimite, nu cu ostentatie, ci "cu mila si cu indurari". Stiu ca Dumnezeu e puternic, dar n-as vrea sa-L iubesc din frica, ci din convingerea ca, atat timp cat ii dau Lui toate gandurile mele (chiar si pe cele de care ma rusinez) si ma rog sa ma intelepteasca in toate zilele vietii mele, nu trebuie sa ma tem de El. Si tata era un dur uneori, dar eu stiam ca ma iubeste si ma supuneam tratamentelor lui. Dar niciodata nu ma ameninta: "Vezi ca daca faci cutare lucru, la mine in casa nu ai ca cauta!" Doar atat spuneau amandoi: "Fiti oameni buni cu toata lumea, nu furati, feriti-va de cei fara nici un Dumnezeu, si orice-ati face, nu uitati ca veti primi inapoi in aceeasi moneda, inzecit!" Niciodata nu-i prea tarziu. Macar putem sa dam mai departe, daca altfel nu se mai poate. Totusi, raman la concluzia ca mai bine decat studierea pacatului si a pedepsei lui David (pe care am expus-o cu ceva pagini in urma) nimic nu ne face mai constienti de vicleniile si urzelile diavolului. Ce, David nu stia ce inseamna adulterul si cum se pedepseste? Cred cu toata convingerea ca daca ne luam in viata ca puncte de referinta invataturile Sf. Siluan si iadul in care a cazut David dupa savarsirea pacatului (imi inchipui ca fiecare dintre noi este constient de propriile pacate si astfel isi poate imagina lesne propriul lui iad), putem ajunge si la dragostea fata de Dumnezeu, si la limita deznadejdii cand ne amintim ca pacatele noastre nu merita iertate... |
#116
|
|||
|
|||
![]() Citat:
De ce există astfel de contradicții referitoare la acest aspect? |
#117
|
|||
|
|||
![]()
Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Bucuria crestina | NECTARIE | Generalitati | 8 | 06.01.2011 18:54:50 |
Iubirea crestina | Rodica50 | Intrebari utilizatori | 0 | 03.12.2010 21:12:14 |
Credinta crestina si musulmanii | ana macovei | Intrebari utilizatori | 4 | 07.09.2010 00:21:26 |
eu crestina el musulman | Carine | Generalitati | 60 | 03.08.2010 22:06:28 |
HOMO-sexualitatea si bolile contagioase | cozia | Homosexualitatea | 31 | 15.05.2007 20:40:05 |
|