Feedback-ul divin

[coralina]

Doamne ajuta!

Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?
Citeam intr-una din cartile despre parintele Paisie Aghioritul despre "prajiturile si placintele din cofetaria lui Dumnezeu". Cum putem interpreta (la modul cat de cat concret) aceste metafore?
In alte carti se pomeneste despre cei care apuca sa "guste" din minunile interzise omului cazut / nepocait insa nu doresc sa vorbeasca despre acestea de teama pacatului mandriei.
Plus ca despre anumiti traitori intru Hristos necanonizati se spune ca s-au mantuit cu siguranta. Ce ne da noua aceasta certitudine?

[gabriela8]

Eu cred ca trebuie sa cerem lui Dumnezeu sa punem inceput bun mereu! In momentul in care consideram ca suntem pe calea cea buna putem sa ne mandrim. Iar atunci cand esti pe calea buna niciodata nu te consideri multumit cu ce faci si te straduiesti sa fii cat mai aproape de Dumnezeu renuntand la sine si la toate cele materiale. Ferirea de pacate ne duce pe drumul cel bun(parerea mea).

[iustin10]

Deoarece 'inceputul bun' este chiar pocainta,cunoasterea pacatoseniei profunde in care traim clipa de clipa,atunci devine imposibil sa ne oprim vreun pic din acest drum si sa zicem:"Totusi,sunt pe cale cea buna ".
Atunci pocainta nu ar mai fi reala si adanca,daca nu simtitm cu adevarat,marimea fara sfarsit a pacatelor noastre

[costel]

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

[coralina]

În prealabil postat de costel

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

... dar totusi se spune ca necazurile sunt masura dragostei pe care ti-o nutreste Dumnezeu (vezi relatarea cu femeia care se plangea ca de 7 ani ii merg toate bine, semn ca Dumnezeu se indepartase de ea).
Imi cer iertare, nu incerc sa fiu Gica-Contra, vreau doar sa-mi lamuresc / clarific gandurile din cap.
Doamne-ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de coralina

... dar totusi se spune ca necazurile sunt masura dragostei pe care ti-o nutreste Dumnezeu (vezi relatarea cu femeia care se plangea ca de 7 ani ii merg toate bine, semn ca Dumnezeu se indepartase de ea).
Imi cer iertare, nu incerc sa fiu Gica-Contra, vreau doar sa-mi lamuresc / clarific gandurile din cap.
Doamne-ajuta!

Si necazurile, dar si bucuriile si puterile. Cred ca Costel se referea la puterea de arazbate si necazurile si la bucuria pe are o putem simti chiar traind lucruri grele.
Cred ca ne putem da seama daca suntem pe o cale buna daca nu stagnam; si daca ne punem mereu intrebarea asta. Daca suntem prea siguri de noi probabil nu suntem pe calea cea buna.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

" Sa ne ferim capul de frig si de prostie " ( Arsenie Boca )

[costel]

În prealabil postat de costel

Cand faci ceva si vezi ca pe masura ce faci, ai mai multa putere, bucuri mai multi oameni, e semn ca Dumnezeu iti raspunde.

Cand am facut aceste afirmatii m-am gandit la vaduva din Sarepta Sidonului. Ilie ii cere sa faca paine din pumnul de faina pe care il mai avea. Si ea face fara sa se impotriveasca, il face cu gandul ca trebuie sa bucure si sa potoleasca foamea acestuia. Si facand acest lucru cu astfel de ganduri, faina nu se imputineaza.

Ea biruie logica omeneasca si experienta fireasca. Cred ca daca Ilie ne-ar fi cerut noua, am fi spus ca nu-i putem da pentru ca vom muri de foame sau ne faceam ca nu-l auzim.

Noi vrem raspuns din partea lui Dumnezeu fara a face fapte mari, fapte precum femeia din Sarepta Sidonului. Facem fapte mici si cerem raspunsuri care sa ne copleseasca.

Dumnezeu in milostivirea Sa, chiar si in faptele mici ne raspunde, chiar si atunci cand facem ceva rau ne raspunde. Daca nu ne-ar raspunde am sfarsi.

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!

Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?
Citeam intr-una din cartile despre parintele Paisie Aghioritul despre "prajiturile si placintele din cofetaria lui Dumnezeu". Cum putem interpreta (la modul cat de cat concret) aceste metafore?
In alte carti se pomeneste despre cei care apuca sa "guste" din minunile interzise omului cazut / nepocait insa nu doresc sa vorbeasca despre acestea de teama pacatului mandriei.
Plus ca despre anumiti traitori intru Hristos necanonizati se spune ca s-au mantuit cu siguranta. Ce ne da noua aceasta certitudine?

adica despre Cuviosul Paisie Aghioritul>va recomand ,,Mica Filocalie".Veti gasi raspunsuri interesante(din mai multe perspective) la intrebareab dvs.
http://www.librariasophia.ro/carti-m....-so-3564.html

[Doriana]

În prealabil postat de coralina

Doamne ajuta!
Cum stim daca suntem "pe cale"? Daca am pus bun inceput deja?

"Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru El." 1 Ioan 4:16

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi
În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22: 37-40

"Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii." Romani 13:10

"Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." Ioan 13:35

"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." 1 Cor 13:13