|
|
#1
|
|||
|
|||
Jertfa
Pentru că mă preocupă ideea jertfei în sens creștin și pentru a nu mai încărca alte topice deschise în alte scopuri, și pentru că nu am mai găsit un topic similar, vă invit aici la a ne împărtăși înțelegerea, așteptările, experiența și alte aspecte legate de jertfă.
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=402 http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=404 Link-urile de mai sus sunt la niște mesaje de început pe această temă. M-ar interesa și exemple ... de genul celor adunate de părintele Steinhardt în Sfinți și oameni iubiți http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...oameni-iubiti/ Aici nu e vorba numai de jertfă, ci și de alte exemple de atitudine, trăire a creștinismului. |
#2
|
|||
|
|||
În legătură cu discuțiile anterioare, în care se pomenea și de jertfa de a renunța la (atașamentul de) un anumit confort material, aș vrea să înțeleg mai bine acest lucru.
Nu cred că e obligatoriu ca existența unui confort să presupună, mereu, atașamentul de acesta. Deși e foarte probabil, într-adevăr. Asta Domnul știe cel mai bine. De exemplu, dacă ar fi vorba de o problemă de sănătate a unui membru al familiei, aș considera normal să mă mut ... cu chirie, să zicem, pentru a avea bani de o operație... Am o prietenă care vrând-nevrând a renunțat la un anumit confort, că are patru copii și normal că e greu să-i crești... Mi se pare clar că a ales bine, dar Dumnezeu a pus-o (pe ea și pe soțul ei), într-o situație concretă... Eu nu prea văd în jur, în zilele noastre, ocazii de jertfe din astea, mari. (De altfel am și postat citatul din Steinhardt în care suntem invitați la a face jertfe mici, zilnice, de genul politețe, bunăvoință etc. - care cer și ele un anumit efort și o anumită stare, dacă ne gândim că putem fi obosiți, stresați, solicitați la datorie etc.). Adică azi nu mai suntem duși în închisoare sau nu ni se confiscă averea pentru mărturisirea credinței... Dacă ar fi, așa de bună voie, să aleg sărăcia, păi m-aș gândi serios la călugărie, măcar să fac un lucru ca lumea... Referitor la carieră, care a fost și ea adusă în discuție - dacă ar fi de exemplu un chirurg foarte bun, care evident a studiat și a muncit enorm pentru a fi astfel, pe lângă darul primit de la Dumnezeu... ar trebui el să se ducă medic la un dispensar... pentru a alege sărăcia și a se feri de păcatul mândriei, inerent, cred unii, pentru un om care are o carieră? |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
serioasa in aceasta privinta si sa nu fie doar un gand de moment. Citat:
poate salva foarte multe vieti.Ori daca se face medic de dispensar, atunci oamenii pe care el i-ar fi putut salva, nu-i mai poate salva.Si va fi intrebat la judecata de ce a refuzat sa salveze vieti(si o sa i se enumere pe cine ar fi putut salva, dar nu i-a salvat).De ce a refuzat sa-i salveze, pe cei pe care Dumnezeu i-a trimis la el ? |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
#5
|
||||
|
||||
Citat:
http://www.gandul.info/reportaj/vorb...useni-11721125
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Aș fi curioasă să îi cunosc motivația din spate. Cred că există o satisfacție să le oferi lumină unor copii care par uitați de soartă... Sunt mai liniștită că a rămas în Cluj, făcând naveta, și nu s-a mutat de tot la țară :-) |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
Asta nu știu. Dar există oameni care pun această problemă...
|
#9
|
||||
|
||||
Citat:
Însă, dacă el alege să se facă învățător la sat din dragoste (sau milă) pentru niște copii care duc lipsă de așa ceva, atunci cred că este o jertfă. Dar nu e pentru oricine, ci numai pentru cei care simt chemarea. E ceva personal. La fel și în privința unui medic foarte bun care ar alege, totuși, un dispensar sătesc (sau în Somalia). Jertfa trebuie să fie liberă, făcută fără nicio constrângere, dar o chemare tot o precede, lăuntrică (de la Dumnezeu) sau din afară (de la oameni). Atunci când nu este vorba de o carieră vocațională ca cele de mai sus, însă, și ți se cere să renunți la ea în vederea unui lucru cu mai mult rost dumnezeiesc și – din cauza atașamentului pe care l-ai dobândit față de ceea ce această carieră îți oferă ție, iar nu față de ceea ce oferi tu prin intermediul ei – nu poți să o faci, atunci cred că este o problemă. Fiecare își cunoaște mai bine ecuația vieții și poate să-și dea seama în consecință în ce situație se află. Eu nu pot decât să emit generalități. Poți să-i slujești lui Dumnezeu și omului în multe profesii, de la cele foarte smerite (ca măturător sau îngrijitor) până la politician, dar cred că toate trebuie să fie însoțite de o jertfă personală. Să o faci ca pe o ofrandă, ca pe un dar pentru ceilalți. Există, din păcate, și multe profesii lipsite de un rost ziditor, în care nu poți sluji aproapelui, ba chiar din contră. În momentul în care începi să lucrezi doar pentru tine - și nu am în vedere obținerea mijloacelor de trai minime pentru tine și familia ta -, jertfa lipsește sau îți jertfești ție, adică te-ai făcut idol ție însuți. Cred că munca noastră este sau trebuie să fie modul nostru specific de a sluji creștinește și, prin asta, principala mărturie creștină, ca mădulare ale Bisericii ce funcționează în relație cu celelalte, animate de sângele jertfei lui Hristos. Adevărata jertfă ne duce de la moarte la viață într-un mod paradoxal, pentru că renunțăm la ceva (la limită la tot), însă ceea ce dobândim este de cu totul altă natură și nu poate fi mai bine numit decât Viață. Și numai când o gustăm pe cea adevărată ne dăm seama că înainte eram morți. Last edited by CristianR; 18.04.2014 at 22:25:39. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Îmi pari totuși idealist. Am fost și eu când eram mai tânără. Însă viața pe pământ e dură. Te aduce cu picioarele pe pământ. Revenind la jertfă și la creștinism, eu am o idee fixă, de a-mi verifica chemările, lăuntrice sau de la oameni, cu duhovnicul. Mai ales când e vorba de ceva important. Ai dreptate și mă bucur că ai adus în răspunsul tău și ideea ecuației vieții fiecăruia. Te asigur că ideea jertfei mă preocupă de la o vreme (probez cu link-ul de mai jos) și se pare că mai e nevoie de timp pentru a mă liniști în această privință. http://www.crestinortodox.ro/forum/s...7&postcount=49 O zi cu pace până la slujba Învierii! Bine că a mai ieșit soarele în București... |
|