"EU sunt invierea si viata"

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Mda, o altă incompatibilitate cu ce spune Biblia. Nu mă refer aici la pervertirea sentimentelor prin păcat şi transformarea lor în "iraţionalitate instinctuală animalică", ci mă refer la faptul că instituţia căsătoriei şi porunca creşterii şi înmulţirii aparţin perioadei edenice, dinainte de păcat.

partea 3
Sexualitatea paradisiaca ne este aproape total necunoscuta, intrucat, inainte de cadere, cele doua ipostasuri (masculin si feminin) ale firii umane erau consubstantiale, erau unite indisolubil in interiorul harului fara ca prin aceasta sa li se incalce libertatea de miscare, nu erau despartite in duh ca sa aiba nevoie de o unire dinspre exterior, nu erau decuplate launtric ca sa aiba nevoie de acuplare.

Femeia era parte integranta din barbat si dupa ce fusese luata din coasta lui Adam. Ipostasul feminin preexista in interiorul celui masculin si inainte de a fi luata din alcatuirea lui Adam si a ramas unita launtric cu el. Dar scoaterea ei din coasta nu insemna ca cele doua ipostasuri nu mai erau consubstantiale chiar daca se puteau misca si manifesta separat.

Doar dupa cadere, cele doua ipostasuri (masculin si feminin) se individualizeaza si nu mai sunt consubstantiale, cautand cu disperare unirea cea dintai, iluzionandu-se ca unirea trupeasca, exterioara fara unirea si impletirea duhului lor cu Duhul lui Dumnezeu le-ar putea ostoi nostalgia consubstantialitatii originare.
Harul era liantul care ii tinea consubstantial “lipiti in duh pe dinlauntru”. Iesind din har, devine fiecare o individualite des-facuta, dez-lipita de alteritatea fara de care nu se mai simte intreg.

Doar pacatul a facut din primele doua ipostasuri, doua individualitati separate, doua naturi care cauta unirea launtrica avand intre ele relatii exterioare.
(idee preluata de Vladimir Lossky din gandirea sfintilor parinti).

Dar a existat o sexualitate biologica propriu-zisa in paradis?
Aceasta este “dilema”, dupa cum sugereaza binecuvantarea biblica de a se inmulti.

Cum am zis si mai sus, binecuvantarea de a creste si de a se inmulti nu avea tocmai un sens bio-fiziologic, de vreme ce nu exista acuplare, nici vreo alta robie fata de trup.

Posedand doar o “animalitate” potentiala, iar nu una functionala, aceasta nu implica reproducerea prin acuplare.

Reproducerea prin acuplare e specifica doar nivelului vietii biologice, animalice. Dar nu existenta de tip biologic era trasatura specifica si dominanta a omului edenic.
Neatins de pacat, dar strabatut de har, trupul nu pricinuieste nici o diminuare “chipului” divin din om.

Raspunsul la dilema sexualitatii edenice e Hristos- restauratorul “chipului diminuat”, omul cu adevarat autentic fara fatalitatea pacatului, fara robia vietii in afara harului.

urmeaza partea 4