Iubirea, bucuria, libertatea

[forever...]

Dumnezeu este iubire. Dar asta poate că o ştim mai mult din citite/ auzite decât din experienţă. Sau poate că nu, fiecare ştie pentru sine.

El ne-a lăsat liberi şi ne invită să ne bucurăm de Viaţă, ascultând poruncile Sale. Unii vor vedea în asta o contradicţie: libertate vs porunci. Dar nu e contradicţie, căci suntem liberi să facem ce vrem, dar numai urmându-I poruncile vom putea să fim în pace şi să ne bucurăm.

De Dumnezeu ne apropiem cu linişte.

Există oameni care spun că ar crede în Dumnezeu, dar nu cred în iubire.
Există oameni care încă mai încearcă să îl convingă pe Dumnezeu, rugându-se, să se facă voia lor.
Există oameni care se laudă că ar cunoaşte în amănunt grijile vieţii şi grijile părinteşti, şi pretind să-i guverneze pe cei din jurul lor în virtutea viziunii lor corecte asupra vieţii... fiind, vai, precum cocoşul din ogradă în comparaţie cu vulturul care zboară, neluând în seamă Sfintele Evanghelii în care ni se spune sub atâtea forme să nu ne îngrijorăm, să luăm partea cea bună, jugul cel bun şi sarcina cea uşoară...
Există oameni care cred că Dumnezeu este o idee, şi nu Dumnezeul cel viu care a făcut cerul şi pământul şi care ne invită la viaţa veşnică, jertfindu-Se pentru noi.

Îi plâng şi plâng, căci ochii lor sunt închişi şi urechile lor astupate. Domnul ne vorbeşte fiecăruia pe înţelesul nostru, prin Scriptură, prin oameni, prin întâmplări. Dar câţi nu înţeleg(em)?

Dumnezeu este bun. El poate găsi o scăpare/ iertare pentru fiecare, El ştie inima omului şi nădăjduiesc că noi toţi vom găsi drumul spre El.

Domnul ne-a lăsat liberi, şi mă rog să îmi dea priceperea de a fi liberă de orice legături care îmi fac rău.