Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul neascultarii de... fix de Dumnezeu.

Nu vrea sa asculte, nu asculta si atunci tot ce este el se preschimba intrun mar gustos al cunostiintzei extraordinar de frumos, putred pe interior si in mijloc viermele nescultarii. Parca toate din el sunt foarte bune la gust incat ar putea jura ca e bun si ca neascultand face binele. Daca il santajeaza cineva emotional ca sa asculte, daca il mustra, il amenintza, il forteaza prin ceva, atunci ca un mare sef infailibil, victima silnicita, tarata, dandu-se mintizit-batjocurit in fatza sau barfit si tradat in spate, se infurie si apeleaza la armaghedon si loveste tzintind, focalizand, ca si cum ar avea in ochi varfuri de ac de barfa, un sir de varfuri de barfa si le-ar vedea pe toate unite de o zeama neagra feroce si ar trebui sa se rezbune si sa elibereze asa cum il manipuleaza si il asmutza varfurile acelor barfei pe care le genereaza in ochi in timp ce se infurie. Cauta vinovatii si culmea e ca gaseste de fiecare date ca fiind vinovat pe cel sigur nevinovat, pe Dumnezeu, un efect paradoxal al coincidentei imposibilului si al minimei sanse probabile de aparitzie, exact asa cum in Rai omul putea lua din orice pom afara de pomul cunostintei si culmea e ca fix din ala a gasit mereu ca e de luat ca intrun cosmar al alinierii coincidentelor nefericite, ghinioniste. Luand arma si avand arma in mana, infuriindu-se avand in ochi acest sir de varfuri de ace de barfa prin care ca din ascuns ar vedea afara barfitul-vinovatul, defapt singurul nevinovat din toata creatia, se incrunta si loveste si parca din seria de varfuri de ace de barfa ii iese o zeama neagra si buna care ii spune ca e bun si ca face bine, ca e frumos si puternic, aia simte si de aia ii vine mereu sa continue lovitura si sa loveasca din nou pana moare, ca intro adictzie neputincioasa imposibil de oprit. Poate avea o sulitza in mana ca Saul, vrand sa strapunga, poate avea un bocanc in picioare, vrand sa striveasca sau sa sfarame cu calcaiul ca si cum ai distruge fructe sau ai sparge nuci, poate avea o sabie in mana vrand sa reteze gaturi, sa te lase fara cap, sa te taie in doua, sau poate avea topor, drujba, pumnal, pistol, catzea-mitraliera cu rotatie, grenada, ca sa te faca bucatzi sau te poate umili si viola dand cu organe, cu pumn, cu genunchi, cu pulanul, cu labele, cu palma, cu capul sau cu dosul, sau te scuipa, te spurca, te pangareste. Deci cu arma isi duce la indeplinire eliberarea fara oprire pana la capat, pana te distruge, asa cum il asmutza si-l manipuleaza barfa, caci neascultand si cautand vinovatul isi gaseste fara gresala fix eroarea maxima adica pe Cel ce asculta la maxim, pe Iisus Hristos-Cuvantul lui Dumnezeu si pe El Il impunge, Il strapunge, asa ca toti ceilalti barbatzi frumosi in care locuieste satana-stiintza, fiind ei ca niste mere ale cunostiintzei foarte frumoase pe afara insa pe interior putrezi si in mijloc viermele neascultarii, asa manifestandu-se ca niste ipocritzi demonizatzi-demonizatori, avand pe interior a-luatul fariseilor, scaiul si cornitzeii agatzatori cu care te ia si te dezbina de Dumnezeu, caci lucrarea lor e in stil arc, sa te traga, sa te ia, si tu dand sa nu vrei sa te duci, atunci te tragi ca arcul in directie opusa, adica te bagi mai mult in Dumnezeu insa neavand masura iubirii si curatzeniei necesara asa ca vei intra ca neghina in Lumina si vai fi nevoit sa te rusinezi acolo si sa pleci capul si sa iesi singur umilit afara pe usa din dos si astfel incercand sa lupti cu dezbinarea si sa nu te lasi dezbinat, tarat, tragandu-te ca un arc in interior, facand jocul psihologic al ispititorilor care te trag afara ca sa te bagi inauntru nepregatit, vei fi nevoit mai tarzu sa te dezbini singur, adica sa iesi si sa pleci mai afara si iata astfel ai fost pacalit-invatzat sa pleci, sa te lepezi si sa te dezbini singur ca un fraier, si devenind adictzie si obijnuintza nu-ti mai pasa si pleci inapoi in lume si in trecut facandu-te asemenea lumii si familiei pacatoase din care provii, lepadand lucrarea sfinteniei pentru lucrarea pacatului. Iata asa pierzi fiecare batalie si cazi intro singura zi ca satana din Cer mai rau ca fulgerul, defapt ca fulgerul-glontz invartit, racheta avand motor cu reactzie exploziva, cazand mai repede si mai orbit ca laserul orbitor!

Deci daca ascultzi de oricine si fix de Dumnezeu nu vrei sa ascultzi asa cum din orice este de mancat tu gasesti sa manci fix din ceea ce nu ai voie, si cautand vinovatul pentru suferinta ta intre atatea pacate si lumi vinovate pline de oameni pacatosi si tu culmea il gasesti vinovat fix pe Domnul, atunci e clar ca esti un neascultator ce pacatuiesti si pacatuind in ascuns ca ipocriztii te demonizezi trufind cand mai pui mana si pe arma ca sa te eliberezi asa cum iti arata barfa si cum iti da ea de facut, de la draci sau de la neascultarea ta, lucrare neagra care te transforma intrun ”barbat” foarte ”frumos” asa ca un mar putred si avand pe centru viermele neascultarii care nu mai moare, fiind defapt pentru oricine un ispititor!

In concluzie:
Neascultarea te face ispititor!
Neascultarea prin pacate te face dezbinator!
Neascultarea prin barfa si eliberare cu arma te face calau-nimicitor!

Necredintza cuplata cu neascultarea e si mai rea!
”Credinta fara (fapte) seriozitate (tinerii Cuvantului invoirii) este moarta,
ca un fel de necredintza in credintza, pierind lucrarea ei pe Cale fara sa poata face mila cu adevarat.