Este ateismul o religie?

În prealabil postat de topcat

Ai putea sa imi dai doua exemple de precepte morale absolute? :)

Rugamintea e pentru oricine considera ca poate exista un sistem de legi morale absolute :)

[Imogene]

În prealabil postat de topcat

Rugamintea e pentru oricine considera ca poate exista un sistem de legi morale absolute :)

"Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis." - Dostoievski

[konijiro]

"Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis." - Dostoievski

Pe langa faptul ca ce ai scris mai sus e doar un citat dintr-un roman, fie el al lui Dostoievski, cum e asta un raspuns la intrebarea lui Topcat?

[Imogene]

În prealabil postat de konijiro

Pe langa faptul ca ce ai scris mai sus e doar un citat dintr-un roman, fie el al lui Dostoievski, cum e asta un raspuns la intrebarea lui Topcat?

Nu cred ca exista legi morale absolute in afara religiilor. Adica nu pot fi explicate in afara religiilor. Chiar si Dawkins sustine asta. Citatul cred ca se refera la asta. Si nu inteleg ce nu e in regula la a cita din Dostoievski. Mai ales pe tema asta. Despre asta e intreg romanul.

[Delirul]

În prealabil postat de konijiro

Pe langa faptul ca ce ai scris mai sus e doar un citat dintr-un roman, fie el al lui Dostoievski, cum e asta un raspuns la intrebarea lui Topcat?

Adica in primul rand frica posibilitatii unei judecati de apoi ne tine in frau, ca nimeni nu stie concret ce va fi dupa moarte. Fara aceasta frica inainte de toate celelalte legi omenesti, oricat ar fi ele de morale, sunt apa de ploaie, cuvinte ce inegresc hartia.

[konijiro]

Nu cred ca exista legi morale absolute in afara religiilor. Chiar si Dawkins sustine asta.

Asta exact pentru ca moralitatea e definita de observatie empirica a societatii, si se modifica cu timpul. Nici morala religioasa nu scapa de asta, dupa cum bine iti poti da seama si tu.
Asa ca da, morala religioasa e absoluta, dar doar in plan teoretic, pentru ca regulile de morala izvorate din religie care nu se pot aplica la un moment dat, sunt date, in mod convenabil, la o parte si uitate. Cel putin temporar.
Asta ca sa nu mai aduc vorba si de cat de interpretabila e morala asta religioasa.

Si nu inteleg ce nu e in regula la a cita din Dostoievski. Mai ales pe tema asta. Despre asta e intreg romanul.

Pentru ca intr-o discutie bazata pe argumente citatele nu ajuta, daca nu sunt sustinute si de ceva argumente, si daca se poate, pareri personale. Ne putem lupta in citate la nesfarsit, dar asta nu ajuta la nimic.

[Imogene]

În prealabil postat de konijiro

Pentru ca intr-o discutie bazata pe argumente citatele nu ajuta, daca nu sunt sustinute si de ceva argumente, si daca se poate, pareri personale. Ne putem lupta in citate la nesfarsit, dar asta nu ajuta la nimic.

Eu nu ma luptam. Credeam ca citatul ala arata cam pe unde ma situez in momentul asta cu privire la ceea ce s-a pus in discutie. :)

[konijiro]

Adica in primul rand frica posibilitatii unei judecati de apoi ne tine in frau, ca nimeni nu stie concret ce va fi dupa moarte. Fara aceasta frica inainte de toate celelalte legi omenesti, oricat ar fi ele de morale, sunt apa de ploaie, cuvinte ce inegresc hartia.

Asta vrei sa crezi, dar faptele te contrazic. Ia cazul Japoniei, unde majoritatea sunt atei, si vezi un pic cum stau lucrurile cand e vorba de criminalitate. La fel si in Europa de Nord, tot asa, oameni fara dumnezeu.
Avand in vedere ca nu putem vorbi despre o frica de ce va veni dupa moarte, e evident ca legile din lumea asta functioneaza, si oamenii le respecta din alte motive decat frica de vreun zeu.

Placa asta conform religia face omul mai bun e, din pacate pentru cei care inca o cred, nesustinuta de fapte. Daca vrei sa o crezi in continuare, ca sa ii conferi religiei o utilitate pe care ea nu o are (plus ca e jignitor, pe undeva, sa ii conferi o calitate de "baubau") e problema ta, dar nu o servi altora drept adevarata.

Sunt de acord ca functioneaza in societati nedezvoltate, unde e nevoie de un baubau mistic, dar faptul ca exista tari dezvoltate, cu nivel inalt de educatie, unde nu e nevoie de acest personaj, nu arata decat ca utilitatea religiei e limitata, si nu universala, cum cred unii.

[Imogene]

În prealabil postat de konijiro

Asta vrei sa crezi, dar faptele te contrazic. Ia cazul Japoniei, unde majoritatea sunt atei, si vezi un pic cum stau lucrurile cand e vorba de criminalitate. La fel si in Europa de Nord, tot asa, oameni fara dumnezeu.
Avand in vedere ca nu putem vorbi despre o frica de ce va veni dupa moarte, e evident ca legile din lumea asta functioneaza, si oamenii le respecta din alte motive decat frica de vreun zeu.

Placa asta conform religia face omul mai bun e, din pacate pentru cei care inca o cred, nesustinuta de fapte. Daca vrei sa o crezi in continuare, ca sa ii conferi religiei o utilitate pe care ea nu o are (plus ca e jignitor, pe undeva, sa ii conferi o calitate de "baubau") e problema ta, dar nu o servi altora drept adevarata.

Sunt de acord ca functioneaza in societati nedezvoltate, unde e nevoie de un baubau mistic, dar faptul ca exista tari dezvoltate, cu nivel inalt de educatie, unde nu e nevoie de acest personaj, nu arata decat ca utilitatea religiei e limitata, si nu universala, cum cred unii.

According to the CIA World Factbook[1] and the Japanese Agency for Cultural Affairs[2] 84% to 96% adhere to Shinto and Buddhism while 4% to 16% of the demographic population adhere to other religions or non-religious, atheist groups.

http://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Japan

[Jane Says]

Konijiro, punctul de vedere crestin asupra moralitatii e cam asta de-aici: http://fatherstephen.wordpress.com/2010/03/18/5867/

Criminalitatea, binele, chestiile de genul asta, nu sunt scopul ultim al crestinului. Nu de-aia suntem ortodocsi, ca sa imbunatatim societatea. Traim ca sa Il cunoastem si sa fim una cu Iisus Hristos - si toate celelalte se adauga, pentru ca daca am fi toti asa, una cu El, ne-ar fi imposibil sa mai facem raul, sa ucidem, sa nedreptatim.

Problema, cum spune si Parintele Stephen in text, e de ordin existential, nu moral.

Deci dialogul asta nu stiu cum s-ar putea avea in limbajul statistic, ateisto-moral-whatever, ca noi vedem chestiunea asta ca tinand de insasi existenta noastra, nu de ceva relativ, care poate fi si-asa-si-asa.