Barfa la serviciu si altele

[mela me]

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

[adam000]

In primul rand ar fi bine sa te hotarasti, tu fata de tine, daca faptul ca ai o fire mai directa este pentru tine (in ochii tai) o calitate sau un defect (sau uneori o calitate, alteori defect, caz in care ar fi bine sa iti clarifici tie in ce situatii este cailtate, in ce situatii este defect).
Sa iti clarifici pozitia ta fata de tine referitor la atitudinea ta directa.
Dupa aceea raporteaza contextul in care a facut referire la tine ca esti mai directa, raporteaza pozitia ei fata de pozitia ta.

Cum privesti tu afirmatiile ei fata de tine, daca nu te-ar fi vorbit pe la spate, ci ti-ar fi zis cu maxima ei bunavointa, direct tie, acele lucruri despre tine?

Daca nu te-ar fi vorbit pe la spate, ci ti-ar fi zis ea in fata ce gandeste, care ar fi fost pozitia ta?

[horatiu.miron]

Ai ramane surprinsa cat de mult se barfeste la tigareta din pauza. Cand eram fumator, auzeam tot ce nu vroiam sa aud despre alti colegi. Apoi m-am lasat de fumat si nu prea mai ies sa socializez, ca nu suport fumul. Nu mica mi-a fost mirarea sa aud apoi din alte surse ca si eu sunt vorbit pe la spate cateodata. Probabil ca si altii care lipsesc.

Asa e lumea, nu te mai agita degeaba. Schimba "prietena" si mergi inainte.

[ioanna]

În prealabil postat de mela me

Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?

Trimite-i pe mail asta, insa nu doar ei (ca sa nu fie aproproul direct, ii menajezi sensibilitatea), sa fie un mesaj de grup :http://www.youtube.com/watch?v=8ng5a...layer_embedded :)

De ce te-a durut ca a spus unora ca esti prea directa, daca tu insasi recunosti ca esti, tu "fiind mereu cea care spune totul verde in fata"? Barfa e inevitabila, important e sa nu raspandesti neadevaruri sau sa o faci cu rautate. Am trei prietene bune, dar mai vorbim si una cu alta despre cealalta, ceea ce ma face sa cred ca si ele discuta uneori despre mine. Daca o fac, inseamna ca le pasa, nu le sunt indiferenta,nu? Nu stric o prietenie de ani de zile doar pentru ca nu ne putem abtine si mai discutam problemele/comportamentul uneia si cand ea nu e de fata, doar in fond stiu ca toate sunt fete bune, mi-au aratat asta. Eu spun sa treci peste si sa te comporti normal, te-a vorbit "pe la spate", tu te-ai uitat "pe la spate" (pe calculatorul ei).

[zaharia_2009]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

Daca esti din tagma oamenilor care desi cer pareri sincere nu suporti sa auzi decit ceeea ce vrei tu , atunci sa sti ca poti avea surprize . Dar desigur ca acest lucru il sti f. bine .
Deci, 2 lucruri :

1. eu sunt surprins (asa este felul meu de a ma soca usor in fata evidentelor negate !) ca pina acum nu traiesti ideea ca nu exista sot/sotie care sa fie chiar asa cum vrei tu . Dupa putini ani se descopera ca acestia (unul sau alta) sunt defapt cu totul altfel decit ai vazut tu pina atunci .
De asemenea , nu exista prieteni , nu exista oameni devotati , nu exista loiali cu adevarat, decit extrem de rar , iar aceia sunt comori ale sufletului (precum spunea insusi Napoleon ... el spunea doar despre femei, asfel, dar se poate extrapola : "O femeie frumoasa incita ochiul , una buna incinta sufletul ; prima este o bijuterie , cealalta , o comoara.").
Inarmati cu rabdare si iertare , de multe ori avem binecuvintarea sa descoperim ca in spatele actiunilor frumoase si pseudosincere ale prietenilor aparenti sta mindria , curiozitatea nestavilita,manevraria , indiferenta, intriga belicoasa, rautatea abil manevrata, s.a.m.d. Si toate acestea , cu atit mai mult , la un om care este absolut strain de frica si rusinea lui Dumnezeu !
Intr-o lume ca a noastra si Hristos daca ar veni iarasi pe pamint ar fi tot rastignit , dar nu dupa un an !

2. Imi pare rau ca trebuie sa recunosc : nu sti ce vrei !
Daca ii spui , iese scandal si nu este bine . Daca nu ii spui , nu poti rabda , crezind ca nu poti trai in fals ... daca da, de ce , da ? daca nu, de ce , nu !?
Ce este asta ?
Cel mai bine este sa taci , sa te comporti de acum in colo ca si pina inainte de a afla acest secret si vei putea descoperi astfel daca a fost un accident (toti gresim , chiar si tu !) sau daca sub aparente se ascund caractere mizere.
Dar si dupa ce te vei convinge vei putea sa cauti sa intelegi, sa ierti si sa uiti mergind inainte la fel sau poti lua o hotarire categorica spunindu-i in fata ceea ce gindesti despre ea.
Procedind cu graba , cu nerabdare domolita , poti gresi tu la fel de mult ca si ea !

Sau poate ca pina la ora mesajului meu tu deja ai actionat .
In cazul acesta se poate aplica proverbul : hotul cu un pacat , pagubasul cu 10. !

[andrei_elena]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

Ce sa faci? Sa te gandesti ca nu s-a intamplat nimic, sa ierti si sa mergi mai departe, sa fii mai atenta la tine, la acuzele care ti s-au adus acolo, poate e ceva real si trebuie indreptat.. dar sa nu te preocupe "pacatul" colegei, lasa-l in seama Domnului, ba chiar roaga-Te sa o miluiasca Dumnezeu, cum iti vine un gand rau despre ea, spune "Doamne miluieste-o pe prietena mea, iart-o si iarta-ma si pe mine ca m-am tulburat".
Caci altfel, ce indrazneala mai putem avea in rugaciune daca nu iertam, prin ce aratam ca urmam Domnului, cum mai spunem Tatal nostru.. ? Cand spunem si ne iarta noua gresalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri, trebuie sa luam seama ca cerem sa ni se ierte noua precum iertam.. si daca ne-ar ierta pe noi Domnul atat de putin... ce am face, ar fi vai de noi..

[Cornel Urs]

În prealabil postat de mela me

Doamne ajuta la toti!
" Nu judeca, ca sa nu fii judecat"- este unul din indemnurile Domnului; in viata de zi cu zi la scoala , serviciu, in diverse locuri oameni au tendinta de a discuta unii despre altii, uneori transformandu-se si in cuvinte mai putin placute despre a treia persoana care nu e de fata.
O fosta colega de-a mea imi este si colega de serviciu( eu am fost cea care am recomandat-o aici ca avea un loc de munca cu salariu mic si un sef sever), ne stim de ani buni, destul de apropiate, ne mai spuneam bucuriile si ofurile si mi se parea ca avem multe in comun. Am mai avut si pareri impartite in diverse chestii de la serviciu, eu fiind mereu cea care spune totul verde in fata si ea fiind mai sensibila.
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei) ca ea ma vorbeste pe la spate catre o alta persoana din grupul nostru, lucru care m-a durut enorm, nu m-am asteptat ( desi au mai fost ceva situatii in care mi s-a parut ca mai zicea povesti despre mine cum ca sunt prea directa); m-a durut asa de tare ca aproape am inceput sa tremur de suparare si nu-mi venea sa cred ca e adevarat; de ore bune ma tot gandesc cum sa procedez de maine incolo, stiind ca ma vad zi de zi cu ea, la 1 metru distanta; m-am gandit sa nu spun nimic, pur si simplu sa ma concentrez asupra muncii, dar sa ma departez cumva de ea; ma gandeam sa-i spun cumva subtil, sub o forma de pilda, ca si cum " actorii" ar fi niste cunostinte de-ale mele si sa vad ce crede; sunt tare confuza si tin la ea, are suflet bun, dar m-a dezamagit si nu e prima data;nici nu pot sa merg zi de zi la munca sa ma prefac ca nu am nimic; daca i-as spune in fata, ar avea foarte multe argumente in favoarea ei ( e fff incapatanata) si s-ar supara si ne-am certa( si nu vreau sa se ajunga aici); mi-a trecut de cateva minute prin minte sa vorbesc si cu parintele duhovnic in privinta asta, poate e problema la mine, ca sunt prea sensibila, dar eu tin la ea si ma doare fara sa vreau.
Sper ca m-am facut inteleasa si mi-as dori mult sa vad si alte pareri din afara sau de la cei cu experienta care au trecut prin asa ceva; voi ce ati face in locul meu?
Multumesc anticipat celor care imi vor raspunde si iertare pentru cei neinteresati!

si eu am trecut prin astfel de situatii, cu colegi de serviciu parsivi, dar am luat in calcul faptul ca daca le spun ce-am aflat sau parerea mea despre ei, nu-mi va folosi la nimic, ba dimpotriva, mai mult rau mi-as face mie insumi; dar asta nu inseamna ca nu m-am pus in garda vizavi de acele persoane.

[mela me]

Ideea e ca o parte din mine nu ar vrea sa renunte la prietenia cu ea, mai ales ca suntem colege si stam la 1 m distanta, dar ma simt tradata si nici nu ma asteptam, mai ales ca acolo erau relatate si minciuni despre mine si a durut; asa ceva nu se face intr-o prietenie adevarata; as vrea sa pot sa trec peste parca, dar nu stiu, s-a rupt o parte din mine.
Sa ma iertati , nu vreau sa va incarc cu ale mele, sunt si altele mai grave.
Multumesc si apreciez sfaturile voastre, mi-au fost de mare ajutor, m-au facut sa vad altfel lucrurile.

Doamne ajuta-ne!

[aanrra]

[QUOTE
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei)

Am inteles cum te-ai simtit tu... ea cum ar trebui sa se simta afland ca i-ai intrat in calculator?

Prietenia e un dar si nu o povara!

[mela me]

În prealabil postat de aanrra

[QUOTE
Azi am aflat ( de pe calculatorul ei)

Am inteles cum te-ai simtit tu... ea cum ar trebui sa se simta afland ca i-ai intrat in calculator?

Prietenia e un dar si nu o povara!

Noi suntem asezati destul de apropiti si mi-au " fugit ochii" pe conversatie, desi au mai fost si alte situatii in care mi s-a parut ca vorbeste de mine cand nu sunt in preajma si mi s-a confirmat acum...si doare.