|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
Citat:
decat in probe, mai bine deloc |
#2
|
|||
|
|||
Sunt doua aspecte aici.
1. Este adevarat ca inainte de a casatori cu un om trebuie sa-l cunosti. Acest lucru se poate realiza si prin discutii, dar prin discutii nu poti afla cum se comporta un om in diverse situatii- mai ales in cele mai grele sau mai dificile (in caz de imbolnaviri, necazuri, accidente, etc). Asa in discutii un om poate spune ca va fi alaturi de cineva toata viata, dar pana când nu se confrunta cu o situatie mai dificila, la modul practic, concret, nu poti sti cum se comporta când da de greu. Bineinteles- caracterul unui om se poate afla si din discutii, dar si prin comportamentul sau de zi cu zi, in societate. 2. Pe de alta parte, intradevar, un om nu este o masina electrocasnica sau un robot! Omul are suflet, are sperante, asteptari, se ataseaza si ajunge sa iubeasca pe cineva, isi face planuri de viitor, etc! Este un lucru absolut anormal si cinic sa-i dai sperante unui om, sa stai cu el/ea o anumita perioada de timp, sa il faci/sa o faci sa se ataseze/apoi indragosteasca de tine, dupa care sa spui ca nu merge relatia. Asa ceva nu trebuie facut nicioadata. Oricum, aici treburile sunt foarte sensibile si delicate- si trebuie mult tact si inteligenta, dar mai ales bune intentii si o atitudine cu adevarat crestina. |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
Oricum, concubinajul probează și oferă ca certitudine doar păcatul și nu-ți oferă nici o garanție că, dacă, la tinerețe, te înțelegi (aparent) bine 3-4 ani, într-o relație incompletă, gata, până la adânci bătrânețe totul va fi lapte și miere! Tinerii creștini au în vedere respectarea Cuvântului lui Dumnezeu, căci de acolo ne vin certitudinile. Am găsit în cartea "Cuvinte către tineri" a Părintelui Teofil Pârâian un fragment care mi-a plăcut tare mult: "În al doilea rând, as vrea să vă atrag atentia asupra unei rugăciuni de la Cununie. De ce de la Cununie? Pentru că, în general, Cununia se face pentru tineri. Se mai face câte o Cununie si pentru câte un bătrân, dar nu-i firesc. Doar nu-i normal să mai zicem "ca să se veselească ei la vederea fiilor si a fiicelor lor" si ei sunt de 70 de ani! Nu mai merge! Oamenii fac ei niste lucruri, trăiesc o viată întreagă necununati, si apoi s-au socotit că le-au spus preotii că trebuie să se cunune, si apoi se duc să audă: "Dă-le lor bucuria nasterii de prunci buni" si asa mai departe! Nu mai merge, nu se mai potriveste! Asta este pentru tinerii care au capacitatea de a se angaja în maternitate, în paternitate. La Cununie este ceva în legătură cu viitorul; toată Cununia, de fapt, este cu deschidere spre viitor, dar în cuprinsul ei este o rugăciune care spune: "Binevoieste (se vorbeste cu Domnul Hristos despre cei doi care se căsătoresc) să-si trăiască viata lor fără prihană si să ajungă bătrâneti fericite cu inimă curată, împlinind poruncile Tale!". Fratilor, eu vă spun, cu cât sunt mai bătrân, cu atâta mă bucur mai tare de lucrurile acestea! De ce? Simt mai mult valoarea lor, m-am sensibilizat pentru ele. Deci: "Binevoiește să-și trăiască viața lor fără prihană". Ce înseamnă "fără prihană"? - fără pată - în chip ireproșabil, să ducă o viață de care să nu le fie rușine nici înaintea oamenilor, nici înaintea lui Dumnezeu, deci fără prihană. Si "să ajungă bătrâneti fericite". Cine ajunge bătrâneti fericite? - cine are tinereti cinstite, cine stă sub oblăduirea lui Dumnezeu, cine trăieste într-o viată paralelă cu viata lui Dumnezeu sau într-o viată în care intră viața lui Dumnezeu. Deci, să "ajungă bătrâneți fericite" și spune cum: "Cu inimă curată, împlinind poruncile Tale". Fără împlinirea poruncilor lui Dumnezeu să stiti că nimeni nu se pregăteste real si în chip fericit pentru un viitor bun. Cine tine seama de Dumnezeu, cine stie Legea lui Dumnezeu, cine stie poruncile lui Dumnezeu, cine se angajează la poruncile lui Dumnezeu, cine desfiintează în el toate negativele câte le stie si câte le află, acela, cu ajutorul lui Dumnezeu, ajunge la isihie, la limpezime, la limpezimea din lumea aceasta. Si cu limpezimea aceasta, .......îsi pregăteste tot mai mult liniștea si bucuria în viitor. Sunt niste sugestii; poate că voi stiti mai multe sau vă vin în minte alte gânduri în legătură cu aceasta. Dumnezeu să vă ajute să înmultiti gândurile bune si să aveti folos si din ce v-am spus eu si din ce veti mai descoperi voi si veti împlini în viata voastră. .... Se spune că se scrie în cartea veșniciei, se scrie în cartea vieții ceea ce am făcut noi. Fiecare dintre noi suntem și cartea vieții noastre, pe care o putem citi noi înșine, dacă luăm aminte la noi însine, și, cu ajutorul lui Dumnezeu lucrurile se înscriu în noi. Si dacă în noi se înscriu numai lucruri bune - si de asta trebuie să avem grijă - atunci cartea vietii noastre va fi plăcută si pentru noi, si pentru altii, si pentru Dumnezeu. Iar dacă băgăm în sufletul nostru lucruri necuviincioase, nefiresti, neconforme cu voia lui Dumnezeu, atunci sigur vom avea plata păcatelor noastre! ..... Vă doresc în continuare folos din postul care urmează și după aceea să ajungem cu toții la bucuria Sfintei Învieri. "
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22) |
#4
|
|||
|
|||
[quote=AGabriela;617690]Da ce suntem frate? electrocasnice sa ne puneti pe bancul de probe? Solutia este mai simpla decat sa treci prin suferinta unui "banc de probe". Se discuta dinainte tot ce este nevoie pentru o casnicie spre mantuire, iti place cum gandeste fata, mergi mai departe, nu-ti place, las-o, dar nu accepta sa treceti amandoi prin suferinta asta cu v"probele". Tocmai "bancul de probe" si lipsa comunicarii reprezinta problemele esentiale ale unei relatii esuate si a suferintelor. Si nu va asteptati ca o casnicie sa fie perfecta, dar nici un camp de bataie nu trebuie sa fie.
decat in probe, mai bine deloc[/QUOTE Astea sunt texte, c a unii ar sta în probe, de frică să nu fie părăsiți, de frică să nu divorțeze sotia pentru ca nu poți avea incredere, fiind schimbătoare. Adevărul e ca acești oameni nu vor să își asume responsabilitatea unei căsătorii, le e mai ușor așa, cei care stau ani la rândul în concubinaj, nu se mai căsătoresc în veci pururi. |
#5
|
|||
|
|||
[quote=aubergine;617724]
Citat:
|
#6
|
|||
|
|||
i
Daca intrebarea topicului inseamna de fapt: "Mai sunt baieti virgini, la varsta maturitatii, care se pastreaza pentru noaptea nuntii?". Poate...dar extrem de putini. Nici baieti, nici fete. Totusi din cate am observat, intrebarea mai "light" poate fi: Mai sunt baieti care atunci cand vad o fata pe placul inimii, a doua zi se prezinta parintilor sa ii ceara mana?" Poate...cine stie...
Nu ma intelegeti gresit, nu propun sa se accepte concubinajul ca ceva normal, ca si cum sa negociem Legea Domnului. Presupun, ca sunt unii aici care au copii, de unde porneste si dezbaterea topicului...Realitatea e urmatoarea...cuplurile care se casatoresc, au in spate cativa ani de concubinaj. Felicitari pentru oricine reuseste sa se pastreze pentru noaptea nuntii. Doamne ajuta! |
#7
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
#8
|
|||
|
|||
Poate realitatea e taman pe dos: cuplurile care nu se casatoresc au in spate cativa ani de concubinaj.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#9
|
|||
|
|||
Nu Alin, e cum zic eu. Nu are rost sa fii gica-contra. Majoritatea casatoriilor in ziua de azi au in spate o perioada de concubinaj. Intreaba preotii sau fa tu o statistica. Sau intreaba tineri proaspat casatoriti. Doi oameni care se iubesc se casatoresc. Nici in sfintenia rabdarii virginale, dar nici in blestemul curviei. Daca as fii preot si as alege sa cununez doar cupluri virgine...nu stiu zau de cate ori o sa auda peretii bisericii aceasta Taina.
|
#10
|
||||
|
||||
Citat:
1. Majoritatea celor care se căsătoresc au trăit anterior în concubinaj. și 2. Majoritatea celor care trăiesc în concubinaj nu se (mai) căsătoresc.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
|