preot divortat

În prealabil postat de dobrin7m

da, aici ai dreptate.

Am remarcat de asemenea ca marii duhovnici, si parintii induhovniciti au fost si sunt oameni inteligenti.

Si pustnicii nostri sunt f inteligenti, desi au trait mai mult prin paduri...

[Yasmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Si pustnicii nostri sunt f inteligenti, desi au trait mai mult prin paduri...

Si care este asemanarea pusticilor cu oamenii de rand?

[Yasmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Ovidiu, se vede ca esti tanar, de nu intelegi. Timpul se folosea mai cu folos de catre oameni in acele vremuri grele, comuniste, in care nu aveai libertate si in care Partidul incerca sa te inoculez cu teoriile lor stupide; din fericire, insa fara mare succes. Deci nu oranduirii comuniste i se datoreaza acest lucru, ci educatiei de acasa, care, oricum o iei, tot crestina era.
Daca esti cumva inclinat sa crezi ca datoram ceva comunistilor, atunci iti spun raspicat, ca nu le datoram nimic; ei doar au luat si si-au insusit ce nu era al lor; au mintit cu nerusinare si s-au comportat ca si cum ar fi fost stapani. Din pacate stilul lor se perpetueaza la unii. Dupa acest comportament ii recunoastem pe cei, care sunt urmasii lor, ai comunistilor.
Scuze de off-topic!

Aveam eu niste rude,atei cu toata familia lor,citeau si ei:almanahuri umoristice sau intamplari paranormale.
Culmea era ca faceau colectie de carti bune,pe care nu au avut timpul sa le citeasca niciodata si nici nu doreau sa-mi imprumute vreo carte;ma lasau sa studiez compendiul de anatomie numai acolo pe loc fara sa-l iau acasa,ca la biblioteca publica :)
Mai aveau si 3 birouri in fiecare camera,birouri care foloseau la orice altceva decat la studiat,scris sau citit;fetele lor isi puneau bijuteriile si cosmeticele in sertare.
Cat nu m-am rugat sa-mi dea si mie unul pt ca invatam mereu pe masa de bucatarie...Ei as,ce isi scricau decorul in casa,asa pt un moft de-al meu?

Cam asa imi amintesc eu oamenii din communism,niste parveniti ai sistemului,niste inculti cu aere care pozau in ceea ce nu erau,cred ca nici lor nu le venea sa creada ce noroc daduse peste ei sa fie promovati asa in ignoranta lor!

Toti baietii care veneau in vizita la fetele lor ramaneau foarte impresionati de biblioteca uriasa,intesata cu titluri renumite,imaginea birourilor in fiecare camera...Vai ce familie studioasa de la mic la mare!
Studioasa,studioasa atat de studioasa incat au dat examenul de Bac si au terminat liceul la seral odata cu copiii lor,cred ca-i fortasera la serviciu...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Cam asa imi amintesc eu oamenii din communism,niste parveniti ai sistemului,niste inculti cu aere care pozau in ceea ce nu erau,cred ca nici lor nu le venea sa creada ce noroc daduse peste ei sa fie promovati asa in ignoranta lor!

Toti baietii care veneau in vizita la fetele lor ramaneau foarte impresionati de biblioteca uriasa,intesata cu titluri renumite,imaginea birourilor in fiecare camera...Vai ce familie studioasa de la mic la mare!
Studioasa,studioasa atat de studioasa incat au dat examenul de Bac si au terminat liceul la seral odata cu copiii lor,cred ca-i fortasera la serviciu...

Nu e bine ca generalizezi atat de mult. Nu toti comunistii au fost inculti si parveniti. Eu stiu multi fosti comunisti care si-au pastrat credinta in suflet si care au si citit si studiat mult. Ca au fost la un moment dat victime ale sistemului comunist, asta este. In definitiv chiar eu insumi am crescut in comunism si la 16 ani m-au facut membra a uniunii tineretului comunist. Toti au fost membrii de partid, obligatoriu, cu voie fara de voie. Insa credinta din suflet nu le-a luat-o nimeni. A fost chestiune de alegere la fiecare.
Eu am acasa o biblioteca mare, mama mea la fel, te asigur ca eu mi-am citit cartile din biblioteca chiar si de 3 ori la rand. Acum nu mai citesc decat literatura ortodoxa.

Cine este nestudios este , indiferent ca a fost comunist sau nu. asta dintotdeauna.

[glykys]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu e bine ca generalizezi atat de mult. Nu toti comunistii au fost inculti si parveniti. Eu stiu multi fosti comunisti care si-au pastrat credinta in suflet si care au si citit si studiat mult. Ca au fost la un moment dat victime ale sistemului comunist, asta este. In definitiv chiar eu insumi am crescut in comunism si la 16 ani m-au facut membra a uniunii tineretului comunist. Toti au fost membrii de partid, obligatoriu, cu voie fara de voie. Insa credinta din suflet nu le-a luat-o nimeni. A fost chestiune de alegere la fiecare.
Eu am acasa o biblioteca mare, mama mea la fel, te asigur ca eu mi-am citit cartile din biblioteca chiar si de 3 ori la rand. Acum nu mai citesc decat literatura ortodoxa.

Cine este nestudios este , indiferent ca a fost comunist sau nu. asta dintotdeauna.

Asa e, nu e bine sa generalizam. Nu au fost toti membri de partid sau adepti ai materialismului stiintific. Au fost oameni care au refuzat, intelegand sa fie verticali cu orice pret. Unii au platit cu viata, cu libertatea, cu functia, cu niscaiva privilegii... Le facem o mare nedreptate acelora daca spunem ca toti au fost o apa si un pamant, ca "asa au fost vremurile", e pacat mare. Dincolo de exemplele celebre pe care le stim cu totii sau ar trebui sa le stim, cred ca fiecare are in familie cate un "disident".

Spre exemplu, bunicii mele i s-a propus sa fie turnatoare. A refuzat si nici membru de partid nu a fost. Avea dosar sanatos si neam de neamul ei nu fusese chiabur sau legionar sau preotesc, dar tot a refuzat. A avut multe probleme la serviciu din cauza asta si mereu a ocupat un post mult inferior pregatirii ei, in timp ce activisti cu patru clase ajungeau peste noapte sefii ei. Tot din cauza asta a iesit cu pensie mica. Frecventa fara teama biserica, toata lumea stia ca tine post negru vinerea, poate si faptul ca detinea o functie nesemnificativa a ajutat-o sa scape fara represalii prea mari, poate si faptul ca activistii respectivi nu erau chiar diabolici... Ne povestea cum s-a intalnit odata cu securistul fix langa biserica, desi isi lua masuri de precautie sa nu fie vazuta. Securistul ar fi intrebat-o: "Unde mergeti, tovarasa?" iar ea a replicat, pastrandu-si cumpatul: "Dumneata nu vezi unde merg?!" Insa acest lucru nu a impiedicat-o sa recunoasca dupa 90 aspectele pozitive ale sistemului comunist si nici nu ii judeca pe cei care au preferat sa aiba carnet de partid, considerand, la fel, ca a fost o chestiune de alegere.

Insa, daca ii intrebi pe oameni cum si de ce au facut anumite fapte in timpul comunismului - fapte pe care, fireste, ca cei mai multi nu le recunosc - zic ca "asa au fost vremurile", nu isi asuma responsabilitatea pe care implica orice alegere. Cam asta a fost si raspunsul tortionarului Visinescu, batranel venerabil care a ucis sute de oameni in puscariile comuniste si care acum a fost actionat in judecata. Omul nu regreta nimic, nici macar nu constientizeaza cat rau a facut, s-a trezit aruncat intr-o conjunctura si s-a lasat in voia stapanirii, ca, deh, asa au fost vremurile. E adevarat ca nu toti au facut crime, dar cati oameni si-or fi pierdut locurile de munca, reputatiile, averile, posibilitatile de avansare si altele, din pricina unor note infirmative ale unor "caldicei", carora comunismul a reusit sa le extirpe putina coloana vertebrala pe care o aveau si care se scuza ca "asa au fost vremurile"?!

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca esti cumva inclinat sa crezi ca datoram ceva comunistilor, atunci iti spun raspicat, ca nu le datoram nimic; ei doar au luat si si-au insusit ce nu era al lor; au mintit cu nerusinare si s-au comportat ca si cum ar fi fost stapani.

Asta se intampla si acum, doar ca sunt niste diferente majore pentru care cred ca in fatza unui comunist vechi poti sa-ti scoti palaria, fata de unul nou.

Aici ai avut dreptate.

În prealabil postat de Miha-anca

Pana in '89 toata lumea citea carti bune: le cumpara, daca le gasea in librarii, sau le imprumuta de la cei care le aveau. Televiziunea avea program de o ora, iar restul timpului se folosea la citit, la invatat; acum e tocmai pe dos.

Deci omul era fortat sa faca altceva cu timpul lui.
Libertatea este se pare mai greu de administrat.
Uite ca exista totusi o admiratie "discreta" pentru dictatura atunci cand demonstreaza ca poate impune si ceva bun.

În prealabil postat de Miha-anca

Ovidiu, se vede ca esti tanar, de nu intelegi.

Din pacate sunt multi care incearca sa demonstreze ca timpul nu aduce neaparat intelepciunea.

Problema e ca nu poti fi nici coerenta nici consecventa in idei, ajungi sa te contrazici singura.

Timpul se folosea mai cu folos de catre oameni in acele vremuri grele, comuniste, in care nu aveai libertate si in care Partidul incerca sa te inoculez cu teoriile lor stupide; din fericire, insa fara mare succes.

Doar in masura in care nu-l aveau de pierdut cu alte trivialitati.

Deci nu oranduirii comuniste i se datoreaza acest lucru, ci educatiei de acasa, care, oricum o iei, tot crestina era.

Aiurea, nu au fost multi care sa aiba o "educatie crestina", dovada avorturile, chiar ilegale care nu erau putine, dovada explozia de avorturi de dupa '89, iar acum cred ca sunt si mai putini.


Comunismul a gresit in niste aspecte, in care pe de alta parte, Occidentul a excelat, avand mai mult succes in acest sens (educatie ateista) si fara a impune o doctrina atee, oficial, dintre care cel mai important ar fi indesatul matzului pana la refuz si peste + cateva elemente legate de educatie si distractie.

Si ar mai fi cred si aspectul dupa care, practic, Occidentul era de-crestinat de mult, daca intelegem corect, prin crestinism, otodoxia.

În prealabil postat de Miha-anca

Ovidiu, se vede ca esti tanar, de nu intelegi.

Sau invers, adică nu vârsta înaintată este egală cu înţelepciunea. Înţelepciunea vine de la Dumnezeu prin curăţirea sufletului, a minţii, a inimii şi a trupului de patimi, indiferent de vârstă.

ps: mă tem că din nou vorbesc singur

[glykys]

În prealabil postat de ovidiu b.

Sau invers, adică nu vârsta înaintată este egală cu înţelepciunea. Înţelepciunea vine de la Dumnezeu prin curăţirea sufletului, a minţii, a inimii şi a trupului de patimi, indiferent de vârstă.

ps: mă tem că din nou vorbesc singur

Eu cred ca ai dreptate in ce spui si o sa vorbesc si eu din nou singura, din solidaritate cu tine:
In seara asta am participat la o conferinta despre turnatorii din perioada comunista. In principiu, persoanele mai in varsta incercau sa ii disculpe, ca unii au fost santajati si santajabili, ca unii au dat informatii banale, ca e greu sa vorbesti daca nu ai trait in zilele acelea, bla bla. Insa mi-a placut mult pozitia unei tinere cercetatore de la un institut de investigare a crimelor comuniste, Clara Mares. Referitor la ideea cum ca unii au turnat numai lucruri nesemnificative, pentru a nu le face rau altora, a venit cu un exemplu: turnatorul X, crezand probabil ca poate sa fie si turnator si nici sa nu faca rau cuiva, scrie despre urmaritul Y ca maine se duce la medic, la ora H, pentru ca are o durere de cap. Nimic mai banal si mai neinteresant. Ce face ofiterul de securitate dupa ce citeste aceasta nota informativa? Ordona ca la ora H, cand urmaritul e la medic, sa i se faca un mulaj dupa chei si sa i se intre in casa, pentru a i se face perchezitie. Urmaritul Y era N. Steinhardt. Dar a dat si un contraexemplu, in care un personaj fusese santajat si silit sa colaboreze, pentru a-si turna un bun prieten. Santajatul a avut puterea sa ii marturiseasca imediat prietenului sau ce se intamplase si faceau impreuna planuri despre cum ar trebui sa arate notele informative, ca sa scape basma curata amandoi. Apoi a explicat foarte bine ca aceste acuze si judecati aspre care vin din partea tinerilor care nu au cunoscut regimul comunist sunt oarecum indreptatite, pentru ca putina lume recunoaste si vorbeste deschis despre ce s-a intamplat in perioada aceea. Putini au taria sa isi asume trecutul comunist si sa marturiseasca, pana nu inchid ochii: "am fost turnator si eu, am mintit, am facut rau, pentru ca am fost santajat / mi-a fost frica / asa am crezut de cuviinta... ". Si a dat exemplul lui Alecu Paleologu, care, atunci cand Clara Mares a intrat in casa lui, pentru a-i cere sa scrie o prefata, i s-a prezentat sub numele conspirativ de turnator, nu cu cel real. Omul nu isi nega identitatea, macar ca fusese fortat sa colaboreze in inchisoare. Mi-a placut si pozitia lui Dan C. Mihailescu, critic literar, care dorea si el sa plece cu o bursa in strainatate in comunism. Cum sa nu, dar trebuie sa dati niste angajamente, niste rapoarte. El voia bursa, dar fara angajamente si rapoarte, la care interlocutorul i-a spus ca nu se poate sa fii si jucator, si antrenor, si arbitru in acelasi timp, drept urmare, a renuntat la planurile de calatorie. Insa cand si-a luat dosarul de la securitate, a aflat cine il turnase, persoane apropiate, fireste. S-a dus la respectivii si le-a intrebat: "De ce m-ati turnat?!" Se astepta probabil la o justificare, sa i se spuna cum au fost racolati si obligati sa devina turnatori, sa inteleaga cum de s-a intamplat asa ceva. Aiurea, i s-a replicat, foarte sec, "Zi mersi ca nu ai patit nimic!"
Cineva din sala, un batran a vorbit si despre faptul ca, daca aveai un dosar sanatos, nu erai santajabil, duceai o viata retrasa, nu erai slobod de gura si nu aveai diverse ambitii, nu ajungeai in vizorul securitatii.

Acum, le-as da si celor in varsta satisfactie, prin relatarea spumoasa a lui Alex Stefanescu, critic literar cunoscut si fost colaborationist, despre cum a demonstrat el in fata 500 de tineri de la o conferinta ca, asa batran cum e, e mai tare decat toti tinerii din sala, dar ma tem ca e o poveste cam deocheata pentru un forum crestin ortodox.

În prealabil postat de ovidiu b.

Sau invers, adică nu vârsta înaintată este egală cu înţelepciunea. Înţelepciunea vine de la Dumnezeu prin curăţirea sufletului, a minţii, a inimii şi a trupului de patimi, indiferent de vârstă.

ps: mă tem că din nou vorbesc singur

Ma refeream doar la faptul, ca iti lipseste experienta acelor ani de dinainte de 1989, ca sa intelegi pe deplin cum era atunci.

Ceea ce ai scris tu este corect, dar nu are legatura cu cele scrise de mine.

În prealabil postat de Yasmina

Aveam eu niste rude,atei cu toata familia lor,citeau si ei:almanahuri umoristice sau intamplari paranormale.
Culmea era ca faceau colectie de carti bune,pe care nu au avut timpul sa le citeasca niciodata si nici nu doreau sa-mi imprumute vreo carte;ma lasau sa studiez compendiul de anatomie numai acolo pe loc fara sa-l iau acasa,ca la biblioteca publica :)
Mai aveau si 3 birouri in fiecare camera,birouri care foloseau la orice altceva decat la studiat,scris sau citit;fetele lor isi puneau bijuteriile si cosmeticele in sertare.
Cat nu m-am rugat sa-mi dea si mie unul pt ca invatam mereu pe masa de bucatarie...Ei as,ce isi scricau decorul in casa,asa pt un moft de-al meu?

Cam asa imi amintesc eu oamenii din communism,niste parveniti ai sistemului,niste inculti cu aere care pozau in ceea ce nu erau,cred ca nici lor nu le venea sa creada ce noroc daduse peste ei sa fie promovati asa in ignoranta lor!

Toti baietii care veneau in vizita la fetele lor ramaneau foarte impresionati de biblioteca uriasa,intesata cu titluri renumite,imaginea birourilor in fiecare camera...Vai ce familie studioasa de la mic la mare!
Studioasa,studioasa atat de studioasa incat au dat examenul de Bac si au terminat liceul la seral odata cu copiii lor,cred ca-i fortasera la serviciu...

Din pacate, multe carti se imprumutau pe atunci si putine se mai returnau posesorului. Nu spun ca tu ai fi facut la fel. Pe atunci cartile care erau tiparite, erau carti bune, dar tirajul era f mic. Asta inseamna ca daca dadeai o carte cuiva si acesta nu ti-o inapoia, cu siguranta nu mai aveai sansa sa o mai gasesti in librarii.
Cristina, iubitorul de carti se bucura si daca doar pune mana pe o carte si o citeste, chiar daca nu poate sa o cumpere sau sa o duca acasa. Fii bucuroasa ca ai putut sa le citesti!
In rest, incearca sa schimbi perspectiva acestor intamplari, ca sa nu ajungi la judecarea binefacatorilor tai.
Interesant, inca nu am auzit sa fi fost obligat sa iti termini liceul. De obicei erai angajat pe un post corespunzator studiilor; ori liceul nu era obligatoriu, ci doar 10 clase. Multi isi faceau studiile la seral pentru a primi un salariu mai bun, nu pentru ca erau obligati in vreun fel.