|
|
|
|
|
#101
24.05.2007, 13:55:41
|
|||
|
|||
N-ai ghicit,era a treia varianta,dar te las s-o cauti.Asta daca n-o s-o iei si tu pe aratura ca celelalte feministe...
|
|
#102
24.05.2007, 14:42:31
|
|||
|
|||
|
pai daca ziceam 7 variante ai fi zis ca a 8a asa ca...
Oricum varianta a2a nu se referea la afirmatia ta, fiind vorba de alt gen de frica. Iar chestia ca scrie in Biblie asa ceva cu Frica chiar nu cred, decat pe probate: ce capitol, ce pagina?
|
|
#103
24.05.2007, 14:45:34
|
|||
|
|||
|
am gasit si un site pt a gasi mai usor (daca exista ), http://www.bibliaortodoxa.ro/
sper sa nu fie masluita...
|
|
#104
24.05.2007, 15:24:42
|
|||
|
|||
|
Chestia asta s-a mai discutat pe forum ca si multe altele,despre frica femeii de barbat.Este exact ca si frica omului de Dumnezeu.
Oricum,odata ce o femeie s-a identificat ca fiind feminista,va interpreta totul din aceasta perspectiva.De aceea o feminista declarata nu se mai poate numi crestin-ortodoxa.
|
|
#105
24.05.2007, 15:52:03
|
|||
|
|||
|
Citat:
Vezi ca deja ai cazut in erezie. Adica femeia trebuie sa se teama de barbat ca de D-zeu??? tare bun ami esti nene.ia vezi versetul din Biblie care zice de capul femeii e barbatul etc... hai ra revizuim impreuna versetele CAPITOLUL 11 Despre cuviinta cu care sa stam in Biserica si la Cina Domnului. 1. Fiti urmatori ai mei, precum si eu sunt al lui Hristos. 2. Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat. 3. Dar voiesc ca voi sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Deci despre cuviinta in Biserica si nu in societate bai nene. Ai inteles acu? Sa fii sanatos si mai mai multa minte ca tare iti mai trebuie. Sunt o feminista! Dar si sunt si o crestina! Sunt o feminista care e impotriva barbatilor "crestini" de astazi care se dau n stamba ca-s fortosi dar in realitate iok. Ti-am dat exemplul lui Hristos..asa sa iti iubesti si tu femeia cum iubeste Hristos Biserica....si ai sa vezi cum iti dispar gandurile de suprematie. Sa iti fie rusine ca ponegresti femeia:care te-a adus pe lume, care te-a ingrijit, care te-a spalat, care iti face copii, care isi petrece nopti alaturi de tine cand esti bolnav...si mai vrei sa fii buricul pamantului. Ca vrei ca nu vrei lucrurile vor evolua ...nu cum vrei tu dar dupa voi Domnului. Cand ai sa dovedesti ca esti barbat crestin atunci o sa se teama femeia de tine. Sa zicem ca esti insurat si ai o sotie care lucreaza si aduce bani in casa. Ai mai avea curaj sa zici ca esti cap de "femeie"??? In momentul ala cred ca femeia ar renunta la job si ar face daor copii asa vreo zece...ca sa dovedesti ca esti "cap de familie":))))))
|
|
#106
24.05.2007, 15:59:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
bai fratilor..cum stau lucrurile chiar a ajuns sa imi fie teama de barbati in ziua de astazi! Violatori criminali, pedofili, perversi, doritori de "cap de femeie" cand nu a demonstrat ca merita aqcest drept, violenta conjugala, supunerea la sinucidere doar pentru ca are o sarcina extrauterina si e obligata sa moara..ca asa zice...nu Biblia oricum. mai ai mult si zici ca femeia trebuie si batuta ca asa o zis D-zeu cum fac mahomedanii. Hai ca ai sarit calul si du-te si te spovedeste nene ca ti-ai facut destule pacate pe situl asta. Si citeste Biblia..relatia in familie dintre barbat si femeie este de coordonare si nu supunere...vai dar rasfatat te-o invatat cine te-o invatat...si greu se schimba unul ca tine ajuns la varsta asta..doar prin rugaciune la Sf. Vasile cel mare...sa stii ca mai linisteste sufletul
|
|
#107
24.05.2007, 16:24:24
|
|||
|
|||
|
Dilema vad ca tu ei din Biblie doar ce nu-ti convine.
In biblie scrie ca femeie sa se teama de barbat ...dar nu in sensul de a tremura in fata lui.Si in sensul ca barbatul pentru ca este cap femei asa cum Hristos este cap bisericii, trebuie sa aiba o mai mare raspundere si in general o are intr-o familie {lasand deoparte exceptiile alcolici sau ce mi-ai mai scris tu pe mesaj privat }vorbim aici de barbatii cu frica de Dumnezeu Dar citeste cu atentie asa cum se spune ca femeie trebuie sa se teama de barbat asa se spune ca barbatul trebuie sa-si iubeasca femeia lui ...iar una fara alta nu se poate.Normal ca daca barbatul nu isi iubeste femeie nici femeia nu o sa-l asculte. :)
|
|
#108
24.05.2007, 16:27:59
|
|||
|
|||
|
Unul dintre principalele motive de tensiune care apar în familie este lupta pentru suprematie: care să fie seful. Casa se transformă în arena unui război de durată în care fiecare vrea să îsi impună voia în fata celuilalt. Câtă vreme dragostea este covârsitoare, sotii nu îsi pun problema suprematiei. Dar, când dragostea se împutinează, locul rămas liber se vrea acoperit de iubire de sine. Si începe lupta.
Unii tineri îsi pun problema suprematiei încă înainte de a se căsători. Si bine fac. Dar solutia pe care o dau nu tine; fiecare zice: "O să facem cum vrei tu, numai să nu ne certăm!" Câtă vreme tinerii nu au decât divergente privitoare la prăjitura pe care o vor mânca la cofetărie sau la filmul pe care îl vor vedea, nu au cum să îsi dea seama că în familie motivele de contrazicere sunt mult mai serioase. Ar fi ideal să pot lămuri problema suprematiei în câteva pagini. Dar mi se pare prea vastă pentru a o epuiza aici. Mă voi rezuma la a prezenta câteva opinii ale altora si câteva gânduri personale. El, cu elan: "Într-o familie normală, bărbatul este capul." Ea, ironic: "Iar femeia este gâtul, si îl zgâltâie în toate părtile, cum vrea ea..." Cam asta e directia în care merg feministele de astăzi, trecând cu vederea faptul că gâtul nu se poate misca dacă nu primeste comanda de la cap. În momentul în care încercăm să discutăm cine e firesc să aibă suprematia într-o familie, e normal să stim de pe ce pozitii discutăm. La baza raporturilor dintre bărbat si femeie stă ori o conceptie religioasă, ori o conceptie pe care am putea-o numi filosofică. Mă refer la filosofia vietii pe care si-o construiesc cei care resping orice cunoastere religioasă. Atitudinea dominantă este cea prin care bărbatul este "seful familiei". Chiar în familiile în care sotii sustin că femeia este egală cu bărbatul, practica este diferită de teorie. Un pumn în masă rezolvă dilemele fără prea multă filosofie (chiar dacă mentalitatea contemporană a izbutit să creeze modelul femeii-bărbat, cum e Nikita, femeie care domină psihic orice mascul, totusi femeile care s-au lăsat duse de valul puterii nu au reusit să devină majoritare; multe au divortat tocmai pentru că bărbatii nu le-au acceptat nici toanele si nici aerul dictatorial). Cartea nuntii
|
|
#109
24.05.2007, 16:32:12
|
|||
|
|||
|
Există mai multe moduri în care bărbatul poate domina femeia.
Primul este violenta. Bărbatul impune, bărbatul porunceste. Simte că femeia se teme de el si devine din ce în ce mai rău. Dacă îsi dă seama că oricât de brutal ar fi, femeia nu va avea curajul să divorteze, duritatea lui nu va mai avea limite. Femeia va deveni o sclavă. (Asta se întâmplă mai ales când bărbatul suferă de patima băuturii: putini betivi nu sunt violenti cu nevestele sau cu copiii lor.) Nu e nevoie să detaliez: sunt convins că nu îti doresti un astfel de sot. Al doilea mod prin care o poate domina este amenintarea cu infidelitatea: "Nu faci ce zic eu? Nu esti o sotie bună. O să mă duc să îmi caut alta, numai să facă ce spun eu." Acest mod tine când femeia îsi iubeste foarte mult bărbatul, când ar face orice numai să nu îl piardă. Al treilea mod la care voi face referire (sunt mai multe, dar nu le însir pe toate) este cel în care în familie există echilibrul pe care îl vrea Dumnezeu: "bărbatul este cap femeii, asa cum si Hristos este cap Bisericii..." Femeia este "slava" bărbatului. Iată o teorie interesantă. Dar oare cum se pune în practică? Atunci când m-am căsătorit, la citirea Apostolului am fost atent dacă citetul citeste exact ce scrie acolo sau zice varianta prin care se deformează uneori textul biblic (în loc de "iar femeia să se teamă de bărbat", el zicea de multe ori "iar femeia să-l respecte pe bărbat"). A trecut testul, a citit corect. Diferenta mi se pare importantă. Femeia de azi, când aude în biserică că trebuie să se teamă de bărbat, se duce cu gândul la faptul că si crestinii îsi educă sotiile folosindu-se de arma fricii. Si urechea ei e mai sensibilă la sugestia de a-si respecta bărbatul. Voi încerca să propun ca model de relatie între sotii care cred în Dumnezeu tocmai modelul pe care îl propune Biserica; si cred că, departe de a fi utopic, este cât se poate de practic, si duce la multă întelegere. Nu stiu ce solutie ar putea exista pentru sotii care nu cred în Dumnezeu: egalitatea atât de trâmbitată dintre bărbat si femeie mi se pare de o mie de ori mai utopică decât ceea ce propune Evanghelia. Cititoarele care nu au credintă în Dumnezeu nu au cum să fie de acord cu ceea ce voi scrie mai jos. Iar cele care au credintă vor fi probabil putin surprinse să vadă cum, după atâtea pagini în care am scris lucruri de bun-simt (cel putin asa sper), acum mi-as da arama pe fată pentru a face apologia tiraniei masculine. Departe de mine o asemenea intentie. Atunci cum de sunt de acord cu faptul că femeia trebuie să se teamă de bărbat? CARTEA NUNTI
|
|
#110
24.05.2007, 16:36:33
|
|||
|
|||
|
E nevoie de o explicatie: să se teamă de bărbat femeia care stie că bărbatul îi este cap. Sfântul Pavel se adresa în acel pasaj femeilor crestine, nu oricăror femei.
Când bărbatul e cap, când el se mântuieste conducând cu chibzuintă familia, femeia supunându-i-se, e firesc ca aceasta să aibă constiinta că dacă nu îsi va asculta bărbatul va face ceva potrivnic lui Dumnezeu. Ascultarea fată de bărbat nu este totală: femeia nu trebuie să îsi asculte bărbatul atunci când acesta îi cere să facă ceva rău (de exemplu un avort sau perversiuni sexuale). Prin urmare, această ascultare nu are un aspect dictatorial. Într-o familie crestină bărbatul se consultă cu sotia lui în toate problemele importante, si nu de putine ori sotia găseste rezolvări mai bune si mai practice. Relatia cerută de Evanghelie nu îl favorizează pe bărbat. La baza familiei crestine stă dragostea. Or, un sot iubitor nu alege comoditatea pentru a fi slujit de nevastă. Ierarhia dintre bărbat si femeie este cea pe care a arătat-o Hristos prin cuvintele: "Cine vrea să fie între voi întâiul, să fie slujitorul celorlalti." Bărbatul este cap femeii, este cel care poartă greutatea familiei, nu cel care dă dispozitii. Femeia se teme de bărbat nu în sensul că se fereste să fie lovită sau înjurată, ci în sensul că îi e teamă că dacă la un moment dat s-ar hotărî să ducă o existentă de-sine-stătătoare, dacă nu întelege că rostul ei este să îi fie slavă bărbatului, binecuvântarea Domnului s-ar retrage de la ea. "Iar femeia să se teamă de bărbat...", adică să se teamă că, dacă deschide gura mai mult decât trebuie va primi câteva palme, dacă nu îl ascultă va lua o bătaie soră cu moartea, dacă nu îi face mâncarea la timp va dormi pe pres. Femeia să se teamă de bărbat, să tremure în fata lui, să stea ca o roabă ascultându-i poruncile. Iată o ipostază de care se îngrozesc feministele. Si au dreptate. Cum să nu te îngrozesti când căsătoria îti oferă o gamă largă de torturi, de la certuri până la bătaie? "Ar trebui să fii masochistă ca să te mai măriti. Decât o astfel de nuntă, mai bine lipsă..." Sunt oarecum de acord cu această pozitie. Sau mai degrabă as fi cu totul de acord dacă ar fi justificată. Numai că Apostolul nu se referă la bătăi sau la mustrări dure, ci se referă la cu totul altceva. Explicând la ce se referă Apostolul Pavel voi mărturisi si că nu cred că există o relatie mai minunată între bărbat si femeie decât cea pe care o arată Sfânta Scriptură. Bărbatii sunt îndemnati să îsi iubească femeile asa cum si Hristos iubeste Biserica. O astfel de iubire exclude duritatea. O astfel de iubire răstoarnă raportul dintre bărbat si femeie în sensul că bărbatul nu mai este sef, nu mai este stăpân, ca în religiile precrestine: bărbatul este robul iubirii sale, si e gata să îsi pună sufletul pentru această iubire binecuvântată de Dumnezeu. Un părinte spunea că, din perspectivă evanghelică, nu e mai greu să fii femeie, ci e mai greu să fii bărbat. Adică e mai usor să te lasi condusă de bărbatul tău, care poartă o responsabilitate mai grea decât a ta. E mult mai greu să conduci cu pricepere decât să te lasi condusă de cel pe care Dumnezeu l-a rânduit să conducă. Dumnezeu a dat anumiti talanti bărbatilor si anumiti talanti femeilor. Atunci când femeia e sefa, când ia deciziile, când îsi domină sotul, ne aflăm în fata unei situatii anormale: femeia a câstigat concursul organizat de această lume care a provocat-o să fie mai sus decât bărbatul ei. Dar din punct de vedere crestin femeia s-a ratat. (Nu mă refer decât la cazurile în care femeia încearcă să îsi domine sotul. Ce e de făcut când bărbatul e prea molatic, când nu e în stare să conducă sotia? Femeia sa trebuie să fie constientă că dacă nu ar aprecia corect situatia ar avea de suferit amândoi. Problema este că prea multe femei se consideră în această situatie numai pentru a-si justifica patima mândriei.) Viata crestină are cu totul alte criterii de evaluare decât lumea aceasta. Si femeile care tin cont de criteriile lumii acesteia se vor simti la Judecată ca studentii care nu au învătat pentru un examen. Înainte de a se mărita, orice fată crestină ar trebui să înteleagă că alege o cale în care trebuie să se supună bărbatului. Această idee trebuie să îi fie clară înainte de a se mărita. În pregătirea pentru nunta la care mă refer intră în mod obligatoriu si curătarea mintii de toate modelele de tipuri pe care le oferă lumea aceasta. Dar oare problema ar fi numai la femei? (Nu mă asteptam să ajung să tratez si această problemă, as fi vrut să fac o carte mai scurtă si mai usor de citit. Dar cred că as gresi dacă as sări peste lucruri atât de importante.) De ce există numai feminism si nu si "bărbătism"? Nu am auzit de vreun curent cu acest nume. Cred că nu există totusi o miscare "bărbătistă" tocmai pentru că bărbatii stiu să îsi impună drepturile si fără agitatie socială. Bărbatul este stăpânul casei: el poate să poruncească, el poate să înjure, el poate chiar să lovească. Ce nevoie ar avea să primească si alte drepturi? Când are nevoie de vreun drept si-l ia singur. Feminismul a apărut ca o reactie firească fată de comportamentul brutal al acestui gen de bărbati. Unele femei au vrut să protesteze fată de duritătile bărbatilor lor. Numai că protestând fată de comportamentul acestora au protestat de fapt si fată de propria lor alegere. Nimeni nu le-a obligat să ia astfel de soti. Nimeni nu le-a obligat să se mărite cu bărbati cu un altfel de comportament.
|
|
|
Mod linear
