Dreptul la sinucidere

[cristiboss56]

În prealabil postat de Maria-Raluca

Avem libertatea de a ne sinucide. Dreptul la sinucidere rezulta din libertate. Motivele pentru care ne putem sinucide sunt variante, si importante, majoritatea cauzate de disperare. Intr-adevar ma intereseaza resorturile care il pot impinge pe un om la acest gest, ma intereseaza sinucigasi, dar dintre toti, cel mai mult ma intereseaza cei care incearca sa se sinucida de dragul sinuciderii. Nu trebuie sa fie disperati, bolnavi, raniti in dragoste, sau sa-si urasca trupul. Trebuie doar sa-si doreasca sa intre in nefiinta. Pentru cei care cred in nemurirea sufletului, asa ceva e absurd, pentru ceilalti...

consider ca cei ce se sinucid fac acest gest ori dintr-o boala, ori din singuratate ori din lipsa de afectiune, ori manati de diavol:| Dumnezeu ne-a dat viata, ce drept avem noi sa ne-o luam? Dumnezeu ne-a dat viata, tot Dumnezeu ne-o ia!...Nu suntem nimeni sa ne decidem moartea!...Nu suntem decat niste pacatosi muritori pe aceasta lume, nu suntem nici mai presus decat animalele, si totusi multi tineri din zilele noastre recurg la acest fapt!E trist...

Ai scris foarte frumos, simplu , dar foarte sincer. Da , intradevar avem libertatea data, dar libertatea ce iese de pe fagasul ei normal, est inrobire, inrobire a mintii, sufletului si trupului nostru. Toate au ca vinovat, deznadejdea , uitarea , frica pe fondul unei lasitati cronice si pana a face un gest necugetat, nu-i decat un pas. Spuneai ca nu suntem mai presus de animale, de dobitoace, dar draga Maria Raluca te contrazic putin aici, pentru ca in multe suntem mai prejos ca ele !

[heaven]

În prealabil postat de moriane

Mirelat, de ce nu crezi ca exista drept la sinucidere? Daca suntem liberi putem si sa ne sinucidem. Dreptul la sinucidere provine din libertate. Sau mai bine-zis, din libertate provine posibilitatea de a ne sinucide. Nu spun ca sinuciderea reprezinta normalul, nu vreau ca sa sustin asa ceva. Spun ca am fost lasa-ti cu aceasta posibilitate pentru ca Dumnezeu ne-am dat libertate. Si atata timp cat siniciderea se refera direct la viata noastra, si nu a altora, cred ca avem acest drept. Avem dreptul de a face ce vrem cu viata noastra, ceeea ce nu inseamna ca este bine sa ne sinucidem.
De ce nu crezi ca libertatea ne defineste ca oameni, sau de ce gandirea ne-ar defini mai mult ca libertatea? De fapt ele sunt legate. Daca nu am fi liberi nu am putea gandi. Gandirea este si libertatea de a pune in balanta posibilitatile, de a lua distanta fata de real si de a-l privi critic. La fel, libertate fara gandire nu exista, pentru ca libertatea presupune posibilitatea de a alege, iar daca nu ai cel putin doua variante, daca nu le vezi, constientizezi, intre ce sa alegi? Cred ca si libertatea, si gandirea fac parte din fundamentul umanitatii noastre.
Nu zic ca subiectul nu poate duce lumea in eroare, dar nu asta am vrut. Sinuciderea este si o problema de teologie, asa ca nu mi se pare gresit de a fi pusa aici. Cat despre trimiterea mea in zona psihologiei, e de "bun simt", imi place si psihologia.

Cred ca nici o incercare in viata nu ne este data degeaba,ci tot pentru a ne inalta spiritual,pentru a invata si evolua.Sau traiesti cu senzatia ca te afli aici intamplator sau ca evenimentele din viata ta,fie ele mai placute sau mai putin placute,au loc la intamplare?
Vorbesti de libertate,asupra vietii,fie ea si "a ta",dar,te intreb...tu ti-ai creeat propriul suflet sau trup?Tu ai putea creea fie si o singura farama de viata pe Terra,fie si a unei insecte,daca vrei?Daca nu,ce te face sa crezi ca propriul suflet si trup iti apartin ca sa iti arogi aceasta libertate?
Problema se pune asa:omul este format din trup-minte-suflet,iar tu te axezi mai mult pe minte/rational,in schimb iti negi acest suflet,desi tocmai el este cel care se chinuie in aceasta poveste a suicidului.
Stiu ca discutai la modul general,nu musai ca ai avea de gand sa iti pui capat zilelor,insa am preferat sa iti pun personal aceste intrebari.
Asa zisul drept la sinucidere nu provine din nici o libertate,ci din slabiciune.

Eu cred ca oamenii trebuie sa aiba dreptul legal la euthanasie. Un bolnav de cancer in stadiu terminal stie el mai bine decat noi ce dureri are si ce e de facut in aceasta situatie. Daca cere euthanasia, sa i se dea. Daca nu, nu. Daca stai pe margine si comentezi, fara sa stii de fapt prin ce trece acel om, legitimitatea ta de a comenta in acea privinta este egala cu ZERO.

[georgeval]

În prealabil postat de scrabble

Eu cred ca oamenii trebuie sa aiba dreptul legal la euthanasie. Un bolnav de cancer in stadiu terminal stie el mai bine decat noi ce dureri are si ce e de facut in aceasta situatie. Daca cere euthanasia, sa i se dea. Daca nu, nu. Daca stai pe margine si comentezi, fara sa stii de fapt prin ce trece acel om, legitimitatea ta de a comenta in acea privinta este egala cu ZERO.

Asta inseamna ca nu intelegem cat de pretioasa este teologia necazurilor sau a suferintei. In ortodoxie suferinta este consecinta a pacatelor, dar suportata fara cartire ca Hristos, talharul de pe Cruce, exemplele pot continua, poate deveni prilej de a dobandi raiul. Nu exista Inviere fara Rastignire sau Golgota pentru fiecare dintre noi.

Dreptul la sinucidere este [COLOR=black]marea[/COLOR] noastra LIBERTATE lasata de Dumnezeu.
Este dreptul de a-ti duce crucea pina la capat sau a refuza sa o faci.
Noi nu-i putem oferii lui Dumnezeu nimic care sa nu fie de la EL.
Faptel noastre bune, rugaciunea, postul...toate acestea isi au izvorul in talantul primit de fiecare la nastere CREDINTA si nu sint decit roade a acesteia. Unii dau mai multe roade altii mai putine dar saminta tot de la Dumnezeu este.
Faptul ca sintem liberi face ca sa inmultim sau nu acest talant. Ne da posibilitatea chiar sa-l ascundem mai ales de noi insine.
Dar libertatea noastra merge mai departe decit a lucra sau nu ce ne-a fost dat. Libertatea asta merge pina acolo incit putem sa ne impotrivim dorintei lui Dumnezeu de mintuire prin orice mijloc a sufletelor noastre. Aceasta impotrivire chemindu-se sinucidere.
Credinta chiar ascunsa poate totusi incoltii si da un rod cit de mic.
Dusul crucii pina la capat chiar in lipsa oricarei fapte bune, rugaciune, post este un rod al talantului. Si pt un rod cit de mic Stapinul o sa fie multumit.
Ca atare diavolul incearca sa evite mintuirea noastra chiar daca am ascuns talantul, chiar daca nu lucram cu el. Si pentru aceasta trebuie sa ne faca sa aruncam crucea sa aruncam talantul primit.

Frate scrabble,
dumneata spui ca un bolnav in stadiul terminal stie el mai bine decat noi ce dureri are si ce e de facut in aceasta situatie.[COLOR=red]Oare chiar este asa?[/COLOR][COLOR=black] Da-mi voie sa cred ca durerea ii inhiba ratiunea.[/COLOR]
fara sa stii de fapt prin ce trece acel om, legitimitatea ta de a comenta in acea privinta este egala cu ZERO.
[COLOR=red]Cine are mai multa putere de discernamint: unul care poate judeca la rece sau cel care este toropit de droguri, durere?[/COLOR]
[COLOR=black]Daca eu voi ajunge intr-o astfel de situatie ma rog ca decizia de a traii sau nu sa nu-mi fie data mie pentru ca nu stiu cit de tare este credinta mea si acum in conditii normale [/COLOR][COLOR=red]stiu ca-i obligatoriu macar sa duc crucea pina la capatul drumului.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]

Credeti oare ca Dumnezeu si Maica Domnului ii uita pe cei care sunt in dureri? Raspunsul l-am gasit in mai multe locuri:
MAi intai am vazut un film TRAVEL despre Muntele Sinai. Unul dintre pustnici povestea ca era din Australia si se considera ateu, pana cand mama lui, bolnava de cancer, L-a vazut de doua ori pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care ii spusese sa suporte durerile cat poate, ca apoi vine sa o ia. In urma acestei intamplari, ateul viziteaza Muntele Sinai si simte ca aici ii este locul. Isi duce zilele in fata intrarii in pestera Sf. Antonie. A spus ca nu indrazneste sa intre in pestera si ca muntele e plin de rugaciuni.

A doua oara am citit in "IATA DUHOVNICUL", carte in care Pr. Arsenie Papacioc povesteste despre ultimele zile din viata celui care a fost fratele Pr. Cleopa. Era in curte si dracii au inceput sa-l bata, de plangea saracul. A strigat cum avea obiceiul: "Stapana...Stapana...Stapana", caci avea mare evlavie la Maica Domnului, Care i se si arata, spunandu-i sa se linisteasca, ca dupa trei zile vine si-l ia. Intr-adevar a murit dupa trei zile.

Oare ce ne indreptateste sa ne dorim propria noastra moarte? Poate uitarea ca Iisus Hristos ne iubeste? Sau ca Maica Domnului indata vine cand o chemam in ajutor?
Lungimea zilelor noastre o stie Dumnezeu. Sa ne ducem cand ii ascultam glasul, nu inainte de vreme.
Cred deasemeni ca suferinta care ne e data e proportionala cu pacatele noastre.
Nu vrem sa suferim? Sa nu mai pacatuim!

În prealabil postat de Maria-Raluca

Dumnezeu ne-a dat viata, tot Dumnezeu ne-o ia!...Nu suntem nimeni sa ne decidem moartea!

Nu e o contradictie aici? Daca Dumnezeu ne ia viata cand considera, in nemarginirea inteligentei sale, ca este necesar, atunci de ce se mai sinucid oamenii?

Atata timp cat este mecanic posibil ca un om sa se poate sinucide, inseamna ca acel om poate lua de unul singur acea decizie - poate face altfel decat doreste Dumnezeu. De-aia se sinucid oamenii, pentru ca pot, daca n-ar putea nu s-ar mai sinucide nimeni.

În prealabil postat de bmd

Cine are mai multa putere de discernamint: unul care poate judeca la rece sau cel care este toropit de droguri, durere?

Si daca cel ce e in durere stie ca nu va mai fi niciodata bine? Ca nu mai are sanse de scapare? Ca va suferi pana isi va da ultima suflare? Pentru mine, daca as fi intr-o asemenea situatie, euthanasia ar fi solutia logica. Daca omul ar fi toropit de droguri n-ar mai fi asa de tare in durere, insa euthanasia este pentru cei la care nici morfina nu mai are efect.

Personal, ar fi si o miscare de sfidare a lui Dumnezeu din partea mea, presupunand ca as ajunge intr-o astfel de situatie. Daca el ar decide ca eu trebuie sa sufar chinuri groaznice pana mor, eu i-as da peste nas, cum se spune.

În prealabil postat de scrabble

.

Si daca cel ce e in durere stie ca nu va mai fi niciodata bine? Ca nu mai are sanse de scapare? Ca va suferi pana isi va da ultima suflare? Pentru mine, daca as fi intr-o asemenea situatie, euthanasia ar fi solutia logica. Daca omul ar fi toropit de droguri n-ar mai fi asa de tare in durere, insa euthanasia este pentru cei la care nici morfina nu mai are efect.

Personal, ar fi si o miscare de sfidare a lui Dumnezeu din partea mea, presupunand ca as ajunge intr-o astfel de situatie. Daca el ar decide ca eu trebuie sa sufar chinuri groaznice pana mor, eu i-as da peste nas, cum se spune.

Prietene Dumnezeu sa te ierte ca...nu sti ce vorbesti, si sa se milostiveasca de tine sa ti se deschida ochii si sa vezi. Te gindesti cum i-ai da tu lui Dumnezeu peste nas (Doamne iarta-ne !) sinucigindu-te. Pai tu nu poti sa te sinucizi pentru ca desi respiri, metabolismul tau functioneaza, te misti....de fapt esti mort! Doar cei vi ....se pot sinucide!
Eu nu cunosc doar unul dintre persoanele "in durere care stie ca nu va mai fi niciodata bine "ci sute de astfel de persoane. Desigur putini au ajuns la dureri de nesuportat dintre ei, dar perspectiva lor ii asteapta la oricare cotitura; lista durerilor lor, mai mici sau mai mari, este insa lunga si se inmulteste cu fiecare luna, an...... Niciunul dintre ei nu se gindeste insa sa scape de cruce. Crestinismul, Iisus asta, in care tu nu crezi, nu-ti da doar crucea, ci si puterea de a o duce. Ba mai mult nu te lasa sa o duci mai mult decit poti.
Cunosc persoane avind aceeasi boala plus inca una : lipsa credintei. Astia sint intr-adevar de plins. Traiesc intr-o agonie perpetua fiecare zi care poate fi ultima....si asta fara dureri! Pentru noi cei care credem, fiecare zi este valoroasa.... in ciuda bolii. Fiecare zi, cind am putut spune "Fie numele Domnului binecuvintat" in ciuda bolii, a durerilor, a dispretului celui de linga tine.........este o victorie! Am mai platit din nesfirsita lista de datorii avute.
Nu ti se pare ciudat ca cei cu o calitate a vietii mai redusa sa aibe mai mult respect pentru viata decit cei sanatosi cu o calitate a vietii superioara? De unde atita putere?
Sincer imi doresc pentru tine o boala din aceasta care te trage spre un sfirsit groaznic. Nu ma injura! Desi poate pentru tine suna a blestem, este o dovada de iubire din partea mea. Cu o astfel de cruce in spate incepi sa vezi lumea altfel, greutatea ei te cocoseaza , incepi sa te tiri atingind pamintul cu nasul si perspectiva ta despre lume, dar mai ales despre tine, se schimba. Si se schimba in bine! Ma rog exista posibilitatea asta.
Dumnezeu sa-ti dea insa tot cei mai bun si viata lunga fara boala si durere, daca stie ca nici o astfel de cruce nu te-ar lumina! Eu vorbesc fara sa stiu cit de orb/mort esti tu de fapt, luiind de adevarate si in sufletul tau cele pe care le spui.

În prealabil postat de bmd

Prietene Dumnezeu sa te ierte ca...nu sti ce vorbesti, si sa se milostiveasca de tine sa ti se deschida ochii si sa vezi. Te gindesti cum i-ai da tu lui Dumnezeu peste nas (Doamne iarta-ne !) sinucigindu-te. Pai tu nu poti sa te sinucizi pentru ca desi respiri, metabolismul tau functioneaza, te misti....de fapt esti mort! Doar cei vi ....se pot sinucide!
Eu nu cunosc doar unul dintre persoanele "in durere care stie ca nu va mai fi niciodata bine "ci sute de astfel de persoane. Desigur putini au ajuns la dureri de nesuportat dintre ei, dar perspectiva lor ii asteapta la oricare cotitura; lista durerilor lor, mai mici sau mai mari, este insa lunga si se inmulteste cu fiecare luna, an...... Niciunul dintre ei nu se gindeste insa sa scape de cruce. Crestinismul, Iisus asta, in care tu nu crezi, nu-ti da doar crucea, ci si puterea de a o duce. Ba mai mult nu te lasa sa o duci mai mult decit poti.
Cunosc persoane avind aceeasi boala plus inca una : lipsa credintei. Astia sint intr-adevar de plins. Traiesc intr-o agonie perpetua fiecare zi care poate fi ultima....si asta fara dureri! Pentru noi cei care credem, fiecare zi este valoroasa.... in ciuda bolii. Fiecare zi, cind am putut spune "Fie numele Domnului binecuvintat" in ciuda bolii, a durerilor, a dispretului celui de linga tine.........este o victorie! Am mai platit din nesfirsita lista de datorii avute.
Nu ti se pare ciudat ca cei cu o calitate a vietii mai redusa sa aibe mai mult respect pentru viata decit cei sanatosi cu o calitate a vietii superioara? De unde atita putere?
Sincer imi doresc pentru tine o boala din aceasta care te trage spre un sfirsit groaznic. Nu ma injura! Desi poate pentru tine suna a blestem, este o dovada de iubire din partea mea. Cu o astfel de cruce in spate incepi sa vezi lumea altfel, greutatea ei te cocoseaza , incepi sa te tiri atingind pamintul cu nasul si perspectiva ta despre lume, dar mai ales despre tine, se schimba. Si se schimba in bine! Ma rog exista posibilitatea asta.
Dumnezeu sa-ti dea insa tot cei mai bun si viata lunga fara boala si durere, daca stie ca nici o astfel de cruce nu te-ar lumina! Eu vorbesc fara sa stiu cit de orb/mort esti tu de fapt, luiind de adevarate si in sufletul tau cele pe care le spui.

Eu doar am spus ca daca as ajunge intr-o situatie in care morfina nu si-ar mai face efectul, as alege euthanasia sau sinuciderea. Pentru ca pot. N-as da doi bani atunci pe ce cred altii. Si nici pe ce doreste Dumnezeu de la mine, sa-mi port crucea si alte chestii de-astea. Daca n-as mai putea sa-mi traiesc viata din cauza durerilor si cauzele acestor dureri n-ar putea fi inlaturate as alege somnul de veci in locul noptilor nedormite de durere. Bineinteles, nu imi doresc sub nici o forma sa fiu pus sa fac alegerea asta, dar daca se intampla, calea mea e clara ca lumina zilei.

Pentru unii e lasitate sau pacat sau infractiune. Pentru mine ar fi liniste si nimeni nu m-ar putea opri sa o gasesc. Daca Dumnezeu si-ar dori, din nou, in netarmuita lui intelepciune, sa ma pricopseasca cu o viata imposibila, mintea mea mai putin dezvoltata decat a lui n-ar putea sa inteleaga in urma carui rationament meschin au ajuns divinele circumvolutiuni la aceasta decizie. Si as actiona in consecinta, fara remuscare, avand in vedere ca in opinia mea mi-as face un bine. Daca divinitatea n-a putut sa-mi explice intr-o viata de om cum sa-i inteleg si apreciez deciziile, ar fi vina si raspunderea sa.

Restul e retorica religioasa, cu care sunt foarte obisnuit.

[costel]

Scrabble, marturisirile tale sunt ale unui om care ramane in afara relatiei cu Dumnezeu. Cel ce a trait impreuna cu Hristos, aflat pe patul durerilor nu sufera singur, ba mai mult ajunge sa nu mai simta suferinta. Ea ajunge sa fie traita de Dumnezeu. E posibil sa-ti para aceste afirmatii povesti de leganat copiii. Dar nu-s. Nu toate se explica prin ratiune. Unele nu pot fi descifrate decat prin inima.

Am vazut oameni in manastire, mergand desculti iarna prin zapada. Nu tremurau, nu aveau degeraturi. Aveau in schimb ceva ce multi dintre noi nu avem: pasi spre iubirea divina.

Nu incerc sa te conving sa-L iubesti pe Dumnezeu. Incerc doar sa-ti descopar ca de vei ajunge sa privesti si altfel viata, cu siguranta te vei indragosti de Dumnezeu, si poate mai mult decat noi.