Lingurita de la impartasire

[Eugen7]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Această problemă se poate rezolva în două feluri:
-fie nu se mai foloseşte linguriţa, ca la catolici

In multe zone (atat europa cat si america) ale Bisericii Romano-Catolice am vazut cum credinciosii primeau sfantul trup al Domnului de la preot si mai apoi cine dorea putea sa se impartaseasca si cu sfantul Sange al Domnului, toti crediciosii band pe rand din acelasi Sfant Potir care era tinut de catre un alt preot sau credincios. Dupa fiecare credincios care bea Sfantul Sange al Domnului, Sfantul Potir era sters pe margine cu un stergar (identic cu cel pe care il folosim si noi Ortodocsii la Sfanta Impartasanie).

Tare mult mi-a placut aceasta practica, ca toti crediciosii sa bea din acelasi Sfant Potir precum preotul, caci arata dragostea intru Hristos si comuniunea frateasca in Biserica.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-fie se foloseşte linguriţa, dar se răstoarnă în gura celui care primeşte Sf Împărtăşanie, astfel neatingându-se buzele, cerul gurii ori limba. În cazul în care manevra nu reuşeşte şi acestea sunt atinse, totuşi, există acel ştergar alb consacrat pentru a şterge linguriţa şi care, de regulă, serveşte pentru curăţarea Sfintelor Vase la sfârşitul cuminecărilor.

Hristos Iisus si Sfintii Apostoli s-au atins de leprosi si de oameni bolnavi de boli incurabile si contagioase si i-au vindecat, iar ei insisi nu patit nimic caci intunericul nu are nici o putere asupra luminii! De ce ar fi altfel cu Sfanta Impartasanie?!

Trupul si sangele Domnului sunt datatoare de viata vesnica! Ele vindeca toate bolile si neputintele omului (atat trupesti si sufletesti)!
Sfanta Impartasanie (Adevarat trupul si sangele Domnului) nu este doar cinstita sau venerata precum sfintii si icoanele, nici doar supra cinstita sau supra venerata precum Maica Domnului ci Sfanta Impartasanie este ADORATA precum Dumnezeu (Sfanta Treime)!!!

De aceea este o nescotinta si o necistire a lui Hristos sa se considere ca ceva necurat ar putea afecta Sfantul Potir si Adevarat trupul si sangele Domnului din Sfantul Potir!

Nu am auzit pe nimeni sa se fi "imbolnavit" de la ligurita Sfintei Impartasanii! Se imbolnaveste omul cand se impartaseste cu nevrednicie (adica cu inima nepocaita) caci Sfanta Impartasanie este foc care arde toate pacatele nepocaite (si evident nespovedite) si care faca omul sa traiasca intru Hristos.

Astfel daca nu ne pocaim sincer de patimi si pacate, daca nu ne spovedim corespunzator, atunci prin Sfanta Impartasanie ne ajuta Dumnezeu sa ne pocaim pe calea cea grea a bolilor si a neputintelor, dupa cum spune Sfantul Pavel:
"27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
32. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. " I Corinteni cap 1.

Aceeasi Sfanta Impartasanie (din acelasi Sfant Potir) pentru unii, care se impartasesc cu nevrednicie (adica fara pocainta sincera, fara dorinta sincera de a fi vindecati de Hristos de patimi si pacate, fara Taina Sfintei Spovedanii) este aducatoare de boala si de neputinta (spre mantuire, in sensul ca omul bolnav nu mai poate pacatui iar boala il ajuta sa constientizeze pacatele si patimile); iar pentru altii (unii chiar bolnavi de boli si patimi grele trupesti si sufletesti), care se impartasesc nadajduind in mantuirea lui Hristos Iisus, este aducatoare de mantuire, desavarsire si indumnezeire.

Asadar sa luam aminte. Har si pace.

[Eugen7]

În prealabil postat de AdrianAamz

Pentru cei cu boli contagioase cronice, precum TBC, preotul stie cum sa faca in asa fel incat sa nu se sminteasca nimeni din Biserica, si nici omul sa nu ramana lipsit de Euharistie.

Iar ceea ce ziceau membrii forumului despre impartasirea preotului din acelasi potir si cu aceeasi lingurita cu care au impartasit bonavi de TBC este confirmat de numeroase marturii, atat in Romania cat si in restul tarilor ortodoxe _ nu s-au imbolnavit preotii respectivi de TBC, chiar daca au slujit ani sau chiar decenii in astfel de conditii.

Asa este!
Slava Domnului Iisus Hristos!

Minunat este Domnul intru Sfintii Sai si in Sfanta Sa Biserica pe care daca "portile iadului nu o vor birui", o va putea birui altceva (boala, demoni...)? (Intrebarea este retorica evident).

[costel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Această problemă se poate rezolva în două feluri:
-fie nu se mai foloseşte linguriţa, ca la catolici
-fie se foloseşte linguriţa, dar se răstoarnă în gura celui care primeşte Sf Împărtăşanie, astfel neatingându-se buzele, cerul gurii ori limba. În cazul în care manevra nu reuşeşte şi acestea sunt atinse, totuşi, există acel ştergar alb consacrat pentru a şterge linguriţa şi care, de regulă, serveşte pentru curăţarea Sfintelor Vase la sfârşitul cuminecărilor.

Aceasta propunere ar fi valabila numai in cazul in care am administra ceva strain de Trupul Domnului sau am pune un semn de egalitate intre Trupul Sau si alte daruri din natura. Dar cea din urma propunere ar fi curata nebunie.

[Marius22]

Cat de mult se smereste pentru noi Hristos! Ni se impartaseste sub chipul painii si al vinului, din mana nevrednicului preot, prin intermediul vaselor noastre nevrednice (potir si lingurita), noua celor nevrednici spre a-L primi. Si totusi El, Facatorul Cerului si al Pamantului, nu se sfieste nu doar sa se atinga, ci sa se prefaca in cele ale noastre, pentru ca noi unindu-ne cu El sa primim vindecare si viata vesnica.

Noi insa pana si in aceste momente ne aratam mandria si nesocotinta! In loc sa privim catre nevrednicia noastra spre a-L primi, ni se pare ca nu ni se cuvine a ne impartasi cu o lingurita comuna. Meritam mai mult. Ne temem de boli, primind Insusi Medicamentul nemuririi! Ne temem de moarte, primindu-L chiar pe Cel ce a biruit moartea!

"Inca mai cred ca acesta este Insusi preacurat Trupul Tau si acesta este Insusi scump Sangele Tau", spunem in rugaciunea de dinaintea primirii Sfintei Impartasanii. Cum sa fie aceasta semn al credintei, daca ma apropii cu frica si cutremur nu de Dumnezeu, ci de lingurita?

[anamaria simleu]

În prealabil postat de costel

Intr-un articol recent din Evenimentul zilei, preotul Lucian Grigore de la Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe din Pitesti, ajunge sa afirme:

"A fost o vreme cand nici mie nu mi-a pasat cum si daca arata Sfintele in vreun fel, pentru ca stiam ca nimeni si nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos – aceasta pana in prima zi de Sfintele Pasti indata dupa hirotonie, cand, dupa ce am impartasit peste o mie de oameni cu aceeasi lingurita, Sfintele care au ramas in Potir au trebuit sa le consum eu insumi (aceasta se numeste in limbajul nostru liturgic – potrivire). Ei bine, atunci am simtit ca in Sfantul Potir nimic din ceea ce se adunase acolo (si observati cum spun ca „se adunase” si nu anume ca „ramasese”), nu mai avea firea Sfintelor Taine. Gustul lunecos si balos imi dadea semnul ca in Sfantul Potir se adunase o pelicula groasa de ruj si un soi de secretii care faceau consumarea Potirului absolut de nesuportat. Mi-am invins aceasta mahnire cu chipul celor primite si rostuite in suflet de indrumarea parinteasca a invataturilor Bisericii, dar de atunci mi-am pus serios problemele urmatoare:

- Se cuvine, sau nu se cuvine, a ne ingriji de Sfantul Potir ?! Este, sau nu este indiferent ce anume ajunge in Sfanta Impartasanie si mai apoi, ce ajunge cu Sfanta Impartasanie cu tot pe buzele credinciosului ?!

Eu consider ca este o nesocotinta sa bagam in Sfantul Potir orisice murdarie! Nu se cuvine a lasa Cele Sfinte in batjocura; de aceea cei care pun problema impartasirii cu o singura lingurita – care sa treaca prin secretiile salivare si mucozitatile tuturor - ca apoi sa o introduca iarasi in Sfantul Potir peste Sfintele, socotesc ca gresesc de moarte".

Mare ratacire.

Articolul l-am gasit pe comunitate:
http://www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Dan&blogentry_id=2307

adevarul este ca nu e prea igienic...

[Eugen7]

În prealabil postat de anamaria simleu

adevarul este ca nu e prea igienic...

Dar cand Hristos s-a atins de leprosi... de oameni bolnavi de boli incurabile si contagioase, pe toti vindecandu-i, oare nu s-a gandit la IGIENA?!

Hristos a patimit in conditii igienice? A murit pe cruce in conditii de igiena? A fost pus in mormat igienic?!

Cand Hristos Iisus insusi si astazi se atinge prin Sfanta Euharistie de putoarea patimilor si pacatelor noastre (trupesti si sufletesti) si bolilor noastre (unele incurabile si contagioase) oare "uita" de igiena?!

Sfanta Biserica a lui Hristos are reglementarile corespunzatoare pentru Sfanta Impartasanie in toate cazurile.
Boli contagioase si incurabile erau si pe vremea lui Hristos, si pe vremea Sfintilor Apostoli si pe vremea Sfintilor Parinti si toti se impartaseau din acelasi Sfant Potir si nu s-a mai "contaminat" nimeni prin intermediul Sfintei Euharistii.
Nu am auzit de vreun preot care sa se fi imbolnavit de vreo boala contagiosa de la un credicios, prin intermediul Sfantei Impartasanii.

[costel]

În prealabil postat de anamaria simleu

adevarul este ca nu e prea igienic...

Cu siguranta ca si eu as avea retineri sa mananc cu lingura pe care a folosit-o un om bolnav. Si asta pentru putina mea credinta. Imi amintesc de un episod in care Mitropolitul Antonie de Suroj este pus in situatia de a imbratisa un om cu o boala incurabila, parca ii era ruda (marturiseste ca acela era hranit cu ajutorul unui bat - de la distanta, ca ceilalti sa nu-l atinga si sa se imbolnaveasca). Il imbratiseaza, il saruta si nu se imbolnaveste. Iata ce inseamna credinta si dragostea adevarata.

Dar cand vine vorba de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, nu mai am retineri, pentru ca am credinta ca in potir se afla Trupul Domnului.

[Eugen7]

În prealabil postat de costel

Cu siguranta ca si eu as avea retineri sa mananc cu lingura pe care a folosit-o un om bolnav. Si asta pentru putina mea credinta. ...

Asa e frate. Sunt de acord cu tine.

În prealabil postat de costel

Dar cand vine vorba de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, nu mai am retineri, pentru ca am credinta ca in potir se afla Trupul Domnului.

si Sfant Sangele LUI.
Amin.

[AndruscaCIM]

Ma gandesc totusi ca pana si cei care sufera de diverse boli s-ar putea impartasi daca ar veni cu lingurita de unica folosinta, pe care ar inmana-o preotului...s-ar impartasi, dupa care ar pleca cu tot cu ea...

[AndreiM]

De ce? Hristos a venit si pentru mine si pentru ei. As insista sa se impartaseasca din aceeasi lingurita tocmai pentru ca ce luam din ea nu e nimic omenesc, e chiar Trupul si Sangele Domnului, al Dumnezeului Viu, ce foc este si mistuieste pacatul.

As vrea sa dau ca exemplu un fragment din Rugaciunea a Saptea a Sfantului Simeon Noul Teolog, din canonul Sfintei Impartasanii:

"Dar si aceasta stiu, ca marimea greselilor mele si multimea pacatelor mele nu covarsesc rabdarea cea multa a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea inalta; ci pe cei ce fierbinte se pocaiesc, cu mila indurarii ii curatesti si ii luminezi si cu lumina ii unesti, partasi Dumnezeiririi Tale facandu-i fara pizmuire, si lucru strain de gandurile ingeresti si omenesti vorbesti cu ei, de multe ori, ca si cu niste prieteni ai Tai adevarati. Acestea ma fac indraznet, acestea imi dau aripi, Hristoase al meu, si punandu-mi nadejdea in multele Tale binefaceri fata de noi, bucurandu-ma si cutremurandu-ma, cu focul ma impartasesc, iarba uscata fiind eu, si - straina minune - ma racoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gand multumitor si cu multumitoare inima, cu multumitoare madulare ale sufletului si ale trupului meu ma inchin si Te maresc si Te preaslavesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevarat esti binecuvantat, acum si in veci. Amin."