Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[vsovivivi]

Citat:

Mishule dragă, ce te indignă? Că fac greşeli de gramatică? Ce te indignă frate? Că n-ai mai citit pe nicăieri ce ai găsit aici? Care e problema ta? Că trebuie să mă duc la psiholog sau psihiatru sau duhovnic şi nu vreau şi dacă nu vreau tu ceri să fiu dus acolo ca Eminescu în cămaşă de forţă? (iartă-mi comparaţia).

Eu aici vorbeam de idolul mândriei şi răutăţii băgat în relaţia dintre un iubit naiv şi o iubită credulă, adică acolo e băgat malahistul sau lesbiana sau homosexualul ca un şir superstiţios de şesici sau perversiunile lor proprii născocite de ei sau de toată gLumea... idoli care sufocă trelaţia şi o spurcă şi o murdăresc înrobind-o repetării la nesfârşit a trecutului viclean şi urât şi mohorât al lor sau al altora, din aproape în aproape până la satana... fără ca să se poată opune şi asta în numele neputinţei făţarnice care se dă încredere în sine cu puteri beroice născocind viitor tot mai 'fain'.

Şi doar încercam să arăt că există şi cale bună în orice iubire curată: repetarea Tainelor, rememorarea lor, împlinirea lor, şi nicidecum imitarea păcătoşilor sau a născocelilor proprii.

Deci dragul meu nemulţumit pentru că nu fac şi eu frumos ca profii tăi universitari sau ca grămăticii cărora le ţi partea şi le aperi lor demnitatea jignită... nu te supăra dacă eu îmi învederam mie toate păcatele în care cad eu şi mi le mărturiseam pe aici acuzând gLumea, căci sărmana gLume, şi aşa nu mai are mai mult de trăit decât o noapte şi o zi... că ea a fost demult judecată, de pe vremea lui Moise care a scufundat-o pe ea şi armatele ei înarmate până în dinţi direct la fundul mării Roşii. Îţi pare rău?.. Acum este judecată altă curbă foarte periculoasă, femeia aia rea şi veninoasă care şade cu dracool pe-un scaun îmbrăcată în roşu şi stacojiu şi e plină de toate necurăţiile şi bea toate poşircile şi toate scârbele ademenind cu vrăjitoriile ei pe toţi fraierii ca să cadă în cursele ei viclene şi să verse lacomi sângele sfiinţilor şi proorocilor, adică de mamona şi tatolici e vorba şi făţărnicia cea mai plină de lux, de cuplul ăsta celebru care se pozează cu tine şi se filmează cu tine în toate telenovelele şi serialele şi filmele de aventuri ca să-ţi ofere un viitor feeric unde o să te feliciţi în neştire şi la nesfârşit cât de bun şi drept ai fost şi eşti şi vei fi... aşa pui de om, lacom şi care ştie aduna: 6 plus 6 plus 6 fac 666... Adică trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare!.. şi tot aşa şi la mai mare!

Aşa că te rog fii cuminte ca-nainte şi nu prost precum ai fost dragă Mişulică fără frică... pe aici nu facem afaceri cu icoane pe sticlă!.. Eu sunt prietenul tău Marcel, ăla cu capul de rumeguş şi plin de paie care o are de nevastă pe Maricica. Înţelegi? Ştiu că înţelegi da' nu pricepi... şi dacă e aşa nu te nelinişti că cine ştie ce s-ar putea să ţi se mai întâmple... rămâi indignat şi cu capu' mare... şi nu e bine, că iar o să zici că e din vina mea că cică eu smintesc forumiştii. Ei vezi asta-i drama, că te-o înghiţit grija gLumii fiindcă se gândeşte la tine cât de frumos şi deştept eşti... fireşte din meritul ei, şi tu ca un cavaler ce şezi la colţ de stradă sari ca s-o aperi... ce gest frumos... tot aşa precum muşchetarii regelui au sărit să apere onoarea reginei... îndrăgostită de ducele de Bucingame. Asta e, n-ai ce-i face... tre' să răbdăm.

Adică ai o noapte şi-o zi ca să-ţi dai seama de ispita în care eşti statornicit şi care te mituie că se gândeşte la tine avocatu' lu' mamona aia plictisită şi leneşă ce locuieşti în tu şi în eu... ca să guşti cu făţărnicia neputinţei beroice a încrederii în sine câte un păcat proaspăt şi gustos: trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare. Deci ai o noapte şi o zi... pentru ca să pricepi şi apoi să înţelegi... ca să rămâi... măcar o noapte şi-o zi... 'aproape de Mine'.

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Adică ai o noapte şi-o zi ca să-ţi dai seama de ispita în care eşti statornicit şi care te mituie că se gândeşte la tine avocatu' lu' mamona aia plictisită şi leneşă ce locuieşti în tu şi în eu... ca să guşti cu făţărnicia neputinţei beroice a încrederii în sine câte un păcat proaspăt şi gustos: trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare. Deci ai o noapte şi o zi... pentru ca să pricepi şi apoi să înţelegi... ca să rămâi... măcar o noapte şi-o zi... 'aproape de Mine'.

Nu mă pricep să vă explic cu duhul blândeţii aşa că poate dacă o las pe Enya să vă dea mură în gură poate că vă va fi vouă mai uşor... de a simţi cum se merge drept spre mai bine... tot înainte.

[MishuH]

În prealabil postat de vsovivivi

Nu mă pricep să vă explic cu duhul blândeţii aşa că poate dacă o las pe Enya să vă dea mură în gură poate că vă va fi vouă mai uşor... de a simţi cum se merge drept spre mai bine... tot înainte.

ok, frate, am inteles .

[vsovivivi]

În prealabil postat de MishuH

ok, frate, am inteles .

De priceput cum stăm e uşor (pericol de sminteală!), însă pentru ca să ai cu Adevărat înţelegere, trebuie să te laşi în mreje, ca să fi scos din marea Roşie prin minunatele pescuiri ale apostolilor, proorocilor, sfinţilor şi îngeraşilor... ştii tu îndemnul: 'fiii-lor, aruncaţi de-a-dreapta corabiei şi veţi prinde'... ca nu cumva auzind să înţelegi şi văzând să te crezi sigur de tine. Deci de aceea vorbiţi-le în pilde ca văzând să nu înţeleagă şi auzind să nu priceapă Cuvântul, căci numai vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei, iar omulului viclean crezându-se înţelept şi drept îi este dat ca el să facă drepatea (din 'înţelepciune') doar pe jumătate, pe sfert sau deloc adică o dreptate incompletă ca prin mita asta satanică agăţată în cârligcârligcârling să scoată şi el ceva, cu asta, cu definiţia ispitei sofisticat de simplă: o dreptate incompletă plină de milă şi plăcere şi felicitări lumeşti pentru 'faptele' şi 'înţelepciunea' lui, învelită într-o dreptate mamoniacă perfectă şi colorată cu miros de cafea neagră îndulcită cu dulceaţa postului şi rugăciunii de taină ca să te visezi tiranul cel mai bun... asemenea lui sau echivalentul lui sau egalul sau mai marele lui Dumnezeu... pe drept. Vai nouă .

[leonte]

În prealabil postat de vsovivivi

Nu mă pricep să vă explic cu duhul blândeţii ...

Aici ai spus cel mai mare adevar din cele scrise de tine (atat cat am citit eu). Suntem mai multi in aceasta oala, deci poate ne folosim sprijinindu-ne unii pe altii, cat timp suntem constienti de neputinta noastra.

Si inca un lucru mai trebuie sa intelegem. Daca lumea se putea mantui prin argumente rationale si fara duhul blandetii, atunci jertfa de pe Golgota ar fi fost de prisos. Dar tocmai prin acea pilda a jerfei, ni s-a aratat pana unde trebuie sa sporim in duhul blandetii. Altminteri, toate vorbele si invataturile intelepte s-au scris deja in cartile vremurilor. Ce mai putem noi sa adaugam la acestea? (Isus Sirah, Eclesiastul, Pilde sau alti filosofi)

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mai frate, eu tot nu inteleg care e problema...

Mai multe cuvinte ar fi poliloghie, intrucat nu as putea sa iti explic mai bine decat am facut-o deja. In plus, exista posibilitatea sa fi inteles eu anapoda cele spuse de tine. Singura nadejde ne ramane rugaciunea... Deci, sa ne rugam unul petru altul dupa porunca pe care o stim:

Marcu 11
24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.
25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.
26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

[MishuH]

În prealabil postat de vsovivivi

Adică ai o noapte şi-o zi ca să-ţi dai seama de ispita în care eşti statornicit şi care te mituie că se gândeşte la tine avocatu' lu' mamona aia plictisită şi leneşă ce locuieşti în tu şi în eu... ca să guşti cu făţărnicia neputinţei beroice a încrederii în sine câte un păcat proaspăt şi gustos: trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare. Deci ai o noapte şi o zi... pentru ca să pricepi şi apoi să înţelegi... ca să rămâi... măcar o noapte şi-o zi... 'aproape de Mine'.

Aici abia imi pare ca ai explicat mai cum trebuie si chiar mai devreme cu o postare (pe alocuri in textul scris de tine). Am observat mai clar si te-am diferentiat de acel tip mistocar , zeflemist in afirmatii direct acuzatoare, intelegand acum(cateva saptamani cand ai postat) ca de fapt tu tinzi catre un partizan al pazirii de pacat si apreciez asta. Primesc ,cu dargoste frateasca, sa vezi in mine omul care trebuie salvat si apreciez si aceasta buna intentie la tine, chiar daca tu crezi ca trebuie ca mai intai eu trebuiesc sa fiu salvat si mai ales de catre tine. Multumesc sincer de buna voirea de care ai dat dovada si apreciez gestul.
Exista si un dar , care nu te implica pe tine in mod direct, implica doar pe cine vrea. E vorba nume de: "trebuie sa te lasi prins in mreje". Chiar daca personal nu imi place cuvantul "prins in mreje" pentru ca pentru unii care nu au citit Biblia(aici eu ma consider primul) sau chiar daca am mai auzit de acest cuvant el pare ca se refera la acel "fraier" care "a picat in plasa"(chiar asa se si foloseste termenul de multe ori in multe grupuri, in sens lumesc: de la mici farse pana la afaceri si actiuni economice). Sunt frate doar doua categorii de mreje care trebuiesc luate in seama in directia spirituala pe care o propun discutiile pe acest forum. Prima categorie de mreje, sunt conduse de " Tatuca "(il citez pe parintele Cleopa) . A 2-a categorie este condusa de cine nu trebuie nici macar amintit.
Chiar daca pentru plasele din prima categorie nu gasesc nici un "solz" cu care sa ma agat mai bine si sa raman in ele, pentru restul consider ca trebuie sa fiu atent la mine si sa ma feresc de orice "plasa" posibila sau bine plasata in cale-mi. Stiu ca "plasele" apostolesti sunt proprii doar apostolilor si celor care urmand intru totul cuvantului lor ziditor si datator de viata au implinit demult ceea ce ei sfatuiesc si invatza in scrierile lor.
Da frate, inteleg mai greu unele lucruri si intre ele unele sunt cele pe care le scrii si le intelegi tu (sper). Dar in acelasi timp sunt constient(am citit ceva de la Sfintii Parinti) de faptul ca de multe ori multi se cred creatori de drumuri pregatind "plase" multi voind binele dar ei deja agita plase nepotrivite. Sper sa fii in locul bun , dar nu uita , in viata asta toti fara indoiala ori ne miscam intre "plase" pentru prea putin timp. In rest ... ne aflam in ele, si ... putini sunt cei care au "nimerit-o" pe cea buna si sa ramana in ea, ei sunt Sfintii Lui Dumnezeu.
Eu ma consider oaie neagra si ratacita si iertare pentru ceea ce ti-am scris tie si despre tine ca fiind niste observatii obiective sau imputari: IARTA-Ma.
Imi cer IERTARE si domnului Mihnea pe care il consider frate intru invatatura Mantuitorului Iisus Hristos, Adevarul nefabricat sau mai ales necreeat. Apreciez majoritatea a ceea ce a scris dumnealui pe forum, nu am citit toate postarile decat foarte putine, dar cand voi avea un pic de timp sper ca le voi citi pe toate.
Am citit Marcel ceea ce m-ai sfatuit si dupa ce voi citi alte scrieri de pe forum care mi se par foarte folositoare, voi incerca sa urmez o parte din sfaturile pe care mi le-ai adresat.Multumesc
Multumesc Lui Dumnezeu pentru ca fac parte din biserica in care sunt si sper sa fiu vreodata vrednic de ea. Am vazut pe forum discutii foarte folositoare pe care le-as citi si unele sa le recitesc.
Interesanta afirmatia <Toate gandurile cele bune le "jertfesc" pe altarul mandriei din mine> , da eu ma duc sa vad sa fac ca trebuie schimbat "altarul" .Asprimea duhovniceasca pe care o vad eu originala (si in care orice explicatie o vad doar "mura-n gura") si potrivita de folosit de ce "trebuie" sa o aplic altuia si nu mie? Interesant
Multumesc tuturor si imi cer iertare tuturor eu mandrul si pacatosul si acum ma duc sa-mi vad pacatele mele.

[vsovivivi]

Dragă Mishule, păi tu acuma-ţi ceri iertare tuturor, şi chiar simţi că ai greşit şi se vede bine că ţi-ai schimbat atitudinea şi limbajul, un lucru pozitiv ai aplicat prin metanoia asta asumându-ţi în public o îmbunătăţire evidentă de comportament care pare umilitoare, dar eu nu te-am acuzat pe tine de nimic şi nu m-am supărat dacă m-ai criticat constructiv şi nu ţi-am cerut ceva neaparat decât am încercat să gLumesc un pic cu tine pentru ca să-ţi descreţeşti încruntarea şi să-ţi linişteşti încordarea... însă rămânând la subiect pentru că asta ne frige.

Şi încercând să te fac pe tine să pricepi eu băteam defapt în urechile surzilor care şi-au astupat urechile să nu audă şi şi-au acoperit ochii să nu vadă ca nu cumva să creadă şi să vină să-I vindec. Nu io, ci ''ălalaltu', celălaltu', unicool''... şti tu.

Deci căutaţi Haremanuel să faceţi în voi din fetiţe şi femei şi fecioare şi nu Haremamona&Tatulio... privindu-le de pe trotuarele vieţii în timp ce pe voi înşivă să vă închipuiţi purcelaşi pofticioşi plini de basmele măririi mincinoase de sine şi viclene ca loviţi de cretinită acută: lăcomie zgârcită şi fricoasă şi necredincioasă venită dintr-o pismă prostească a întietăţii privilegiilor unui viitor bogat şi fericit ca rod al încrederii numai în puterile proprii în contra lui Dumnezeu. (Ca pe iconiţe pe sticlă să le priviţi iar pe voi ca pe drăcuşori cu 4 corniţe însă care arătaţi gLumii numa' două din ele.)

Te rog să mă ierţi şi tu dacă iar m-am dat mare şi lucios, strălucind de sănătate, înţelepciune şi grozăvie... nu era decât o pură lăudăroşenie deşartă plină de înţelepră şi înţelepciudă aşa ca o băşină care zice una-într-una Domnului că ea n-are nicio vină. Şi sărmana chiar are dreptate, ce vină poate să aibă ea? Păi ea a mâncat fasole cu 'ciolan'? Ea a asezonat porţia respectivă cu ceapă spartă cu pumnul şi usturoi ca egiptenii şi a pudrat-o cu piper, piparcă şi seminţe de muştar? Ea a mâncat oare nu una ci 3-4 porţii cu pită moale şi caldă şi apoi a udat-o cu bere sau vin roşu? Ea s-a uitat apoi pe TV la toate goliciunile sorbindu-le din ochi şi învoindu-se cu toate trădările pentru banii de pe urmă? Ea s-a jmecherit şi s-a puturoşit încât să se scape mereu pe sine de tot greul şi de toată crucea vieţii? Unii ar zice că da, ca să prindem dracool şi să-i scoatem ochii... dar după ce-l prinzi pe dracool şi-i scoţi ochii, apoi rândul cui vine? Păi nu cu năravul meu ar fi trebuit să încep? Uite plâng cu tine la Dumnezeu ca să mi-l scoată iară... şi El îl scoate mereu însă eu mă lupt cu El mai ceva ca Iacov, mai ceva ca Iuda... ca să-l mai lase.

Apropo, voi ştiaţi că Dumnezeu a zis că fiul pierzării a păţit-o pentru ca să se împlinească scriptura? Hai, ia ziceţi ce înţelegeţi voi marii cugetători vicleni, de aici?

Păi el, sărmanul Iuda, era încurcat rău la minte din pricina lăcomiei de bani şi de averi intelectuale pervertite, slujind la prea mulţi stăpâni, căci el a crezut că l-a vândut pe Hristos cu 30 de arginţi şi de aia i-a aruncat înapoi în templu strigând 'am vândut sânge nevinovat', când defapt el Îl vânduse doar cu o sărutare pe Domnul său iar cu 30 de arginţi şi-a vândut propriile lui servicii de a-i duce pe soldaţi şi farisei în plină noapte şi taină la locul unde obijnuia să se odihnească Domnul cu ucenicii.

Deci chiar dacă Iuda s-a tulburat şi s-a spânzurat de frica fariseilor şi s-a rupt craca apoi cu el de s-au deşertat maţele lui împrăştiindu-se în ţarina aia a blestemului... prin asta Domnul a zis că s-au împlinit scripturile, deci a dat lui bătaia pe care ar fi trebuit s-o ia poporul Israelului cel vechi aşa cum era scris în scriptură că va fi dacă astfel de fapte rele vor avea, deci iată că Dumnezeu l-a răsplătit cu ceva bun pentru sincera strâmbă şi greşită auto-judecată proprie chiar dacă pocăinţa lui a fost una smintită şi chiar dacă a ajuns în iad după moarte... însă Iuda chiar dacă era un ucenic mai nebun, el Îl iubea pe Hristos iar Domnul nu l-a abandonat nici azi ci chiar în iad îl mai vizitează lucrând mereu la scurtarea timpului său sortit chinurilor şi suferinţelor de neînchipuit rânduite pentru că nu a primit dreapta pocăinţă şi judecăţile cele drepte ale lui Dumnezeu pentru faptele sale.

Uite cum am deraiat şi eu de la subiect şi ca un al treilea iuda, că al doilea a fost Arie-nebunul care nu socotea că Iisus avea şi haină sfântă, am ajuns în bălării, în păpuriş şi prin mocirlele haremamonicelor sfaturi venite din pârga minţii lui tatulio cel foodool şi credool ca dracool... vreau iar să ne păcălesc şi să mă amăgesc mai ceva ca dobitocool dobitoacelor, cu nume de cod: sharp-e... că cică o să scap mai uşor. Viclenia cea rea nu te scapă ci te-ngroapă de tot.

Asta-i situaţia... (vezi e vorba şi de un anumit fatalism în păcătuire, că nu e fatalismul ăla din Mioriţa prin care ciobănaşul cel bun împacă neliniştea oiţei năzdrăvane care a văzut şi a auzit ce pun la cale fraţii, prietenii şi vecinii... odată ce ajung ciobani)

[tot-Laurentiu]

DESPRE CĂSĂTORIA

Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur:

,Jar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui.Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?" {Omilii la Facere, omilia XVIII, III, în col. PSB, voi. 21, p. 213)„Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce?
Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă cúrvese, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală. Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.
Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune - vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină? Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră.'" {Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 189-190)
„Pavel spune:
Nu poruncesc celor necăsătoriţi să îmbrăţişeze fecioria; mă tem că fecioria este greu de îndeplinit. Nu poruncesc nici celor căsătoriţi să aibă necontenit legături cu femeile lor. Nu vreau să fiu legiuitorul nemfrânării. Am spus: Să fiţi împreună, ca să vă împiedic de a cădea într-un păcat mai mare, dar n-am avut de gând de a vă împiedica de a trăi în înfrânare chiar căsătoriţi fiind.
Prin urmare, Pavel n-a avut de gând să sfătuiască pe omul căsătorit să aibă necontenit legături cu femeia sa. Nu, ci neînfrânare celor desfrânaţi au dat o astfel de interpretare cuvintelor lui Pavel. Dar dacă vrei să cunoşti gândul lui Pavel, ascultă-1:
- Vreau, spune el, ca toţi oameni să fie ca şi mine la înfrânare (I Cor., 7, 7).
- Prin unnare, dacă vrei ca toţi să trăiască în înfrânare, vrei ca să nu se mai căsătorească nici unul.
- Nicidecum! Nu-i împiedic deloc pe ceia care vor să se căsătorească şi nici nu-i ţin de rău! Doresc însă şi mă rog ca toţi să fie ca mine. Căsătoria însă o îngădui, pentru ca să feresc pe oameni de adulter şi desfrânare." {Despre Feciorie, 34, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 55-56)

CĂSĂTORIA (împreunarea trupească a soţilor -înfrânarea la bună vreme)
„Chiar dacă nunta e cinstită (Evrei 13, 4), totuşi căsătoria nu reuşeşte să scape de pângărire pe cel căsătorit, adică să nu facă să cadă în desfrânare; nu stă însă în puterea căsătoriei să facă sfinţi. Asta stă în puterea fecioriei. Nu numai Moise sau numai Pavel porunceşte acestea, ci şi alţii. Ascultă ce spune Ioil: Sfinţiţi postul, gătiţi posturile sfinte, prăznuiţi sărbătoarea ... vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni (Ioil 2, 15-16). Dar poate ai să mă întrebi: Unde se vorbeşte aici ca să nu avem legături cu femeile noastre? Ascultă ce spune profetul mai departe: Să iasă mirele din camera sa de culcare şi mireasa din camera ei (Ioil 2, 16). Cuvintele lui Ioil merg mai departe decât cele a lui Moise. Dacă nu trebuie să trăiască împreună în timp de post şi de rugăciune, mirele şi mireasa, în care dorinţele sunt puternice, în care tinereţea este în floare, în care pofta este de nestăpânit, cu atât mai mult trebuie să facă asta ceilalţi, care nu au atâta nevoie de împreunare. Cel care se roagă cum se cuvine, cel care posteşte trebuie să arunce de la el toată pofta lumească, toată grija, toată voioşia, să-şi adune gândurile din împrăştiere şi să se adune în sine însuşi. Aşa să se apropie de Dumnezeu! Pentru asta e postul, pentru că taie toate grijile sufletului, pentru că împiedică mintea de a mai trândăvi, de a mai umbla încoace şi încolo şi o face să se întoarcă spre ea însăşi. Această idee o strecoară cu dibăcie şi Pavel, pentru a-i face pe credincioşi să se abţină de la împreunare, folosindu-se de cuvinte foarte potrivite. N-a mai spus: Să nu vă lipsiţi unul de altul ca să nu vă pângăriţi, ci: ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Prin urinare, Pavel, prin aceste cuvinte arată că legătura trupească a unui bărbat cu femeia sa nu-1 duce la necurăţie, ci-1 face să nu se mai îngrijească de cele duhovniceşti.
Diavolul încearcă să ne pună piedici în timpul rugăciunii chiar când luăm atât de mari măsuri de siguranţă. Ce nu va reuşi să facă prin înflăcărarea ochilor minţii noastre, dacă ne va găsi sufletul lenevit şi slăbit de dragostea noastră pentru femeie? Ca să nu păţim aceasta şi ca să nu supărăm pe Dumnezeu printr-o rugăciune atât de deşartă, mai cu seamă atunci când ne sârguim să atragem asupra noastră mila lui Dumnezeu, Pavel ne porunceşte să ne depărtăm de patul căsniciei în vremea rugăciunii." {Despre Feciorie, 30-31, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 48-49)
„Vreau, exclamă bărbatul, să propăşesc în virtute; vreau să zbor în înaltul cerului; vreau ca prin stăruinţa mea continuă, în post şi rugăciune, să-mi curăţ murdăria sufletului; dar dacă femeia mea nu vrea să fie de aceeaşi părere cu mine, sunt silit să ajung robul desfrânării ei!
Pentru ca să scape pe bărbat de a scoate astfel de exclamaţii de durere, Pavel spune chiar la începutul sfătuinlor sale: Bine este pentru om să nu se atingă de femeie! (I Cor., 7, 1). Pentru aceasta şi ucenicii spuneau Domnului: Dacă este aşa pricină omului cu femeia, nu este de folos să se însoare (Matei 19, 10). Au vorbit aşa pentru că-şi dădeau seama că este foarte greu să se înţeleagă soţii în privinţa timpului hotărât postului şi rugăciunii şi că au să-şi facă mult sânge rău din pricina acestor neînţelegeri.
Pavel repetă necontenit această idee, spre a-i convinge pe corinteni: Fiecare să-şi aibă femeia sa (I Cor., 7, 2). Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată (I Cor., 7, 3). Femeia nu este stăpână pe trupul său (I Cor., 7, 4). Să nu vă lipsiţi unul pe altul (I Cor., 7, 5). Să fiţi împreună mereu (I Cor., 7, 5).

[tot-Laurentiu]