|
#11
|
|||
|
|||
Acelasi lucru se spunea cu anul 2000, apoi nu cu 2000 ci cu 2001, dar ca in 2012 sau 2013 va fi ceva, probabil ca va fi ceva, cutremurele s-au inmultzit, lumea se globalizeaza, inundatii sunt, sfarsitul lumii clar ce este aproape, au trecut 2 milenii de era noastra, si cateva de inaintea erei noastre, si cum se zice, trebuie sa veghem ca nu stim cand se intampla nenorocirea care te prinde nepregatit, iar timpul fizic trece pe langa noi, si poate ca va apare o noua dimensiune in viatza noastra, o poarta cu o gaura de vierme pe unde se ajunge in alt spatiu, hat departe, in alta galaxie, in 2012-13, poate ca timpul va curge altfel, poate ca polii pamantului se vor inversa, poate ne vor invada alte vietzuitoare din alte lumi, poate stiintza va face descoperiri de neimaginat, sau poate ca vom pacatui "engross" si ne vom atrage bataia divina, sau efectul de sera va face sa fie niste furtuni si ploi de ne va zbura de pe fatza pamantului, sau vor apare noi molime, sau razboaie, dar pana atunci sfatul lui corindb este de luat in seama, pai da, sa cerem si sa primim mila Domnului care prin bunatatea sa ne acorda timpului nostru vreme sa ne mantuim dupa voia sa... iar fizicii respectiv timpului fizic noi explicatii despre ce legi ne guverneaza sau ne va guverna lumea noastra mititica si ce pendule si ceasuri or suna:
Tudor Arghezi -------------------------------- Ceasul de-apoi In cer, Bate ora de bronz si de fier. Intr-o stea Batu ora de catifea. Ora de pasla bate In turla din cetate. In ora de lana Se-aude vremea batrana Si se sfasie Ora de hartie. Langa domnescul epitaf Bate glasul orei de praf. Aznoapte, sora, N-a mai batut nici-o ora. Sapte usi de Costache Ioanid La o usa cu pacate (cum sunt toate...) A batut incetisor mana cea cu sfant izvor. A batut cu bunatate. Insa omul cu zavor era prins de Asmodeu Intr-un somn adanc si greu. Si-a batut din nou la usa bratul dragostei divine. -Cine bate? Cine bate? -Eu sunt, Leul care vine; astazi Mielul bland si mut, dat la moarte pentru tine. -Pentru mine? Cum se poate? Dar ce crima am facut? Eu nu mint, nu fac trafic, casa nimanui nu stric, nu ma-mbat, nu trag tutun, nu ma cert, nu ma razbun... Eu sunt omul cel mai bun. La biserica ma duc... si la Pasti si al Craciun... Biblia ...am rasfoit-o... hat, pe cand eram un tanc... Si zicand acestea, gazda adormi si mai adanc. Si-a batut în alta parte Calatorul milenar coborat de pe Calvar. -Este cineva la usa? zice-o voce cu tepusa. -Eu, Cuvantul ce da Har. -Cum? Aici? La mine-n casa? Eu sunt foarte ocupat. Treburile nu ma lasa. nici macar sa stau la masa. Ma iertati, dar nu descui. Cine are timp de sfaturi, treaba lui! Si-a batut Isus la usa unui om la fel de rau. -Cine-i? Salvatorul tau. -Salvator?! Eu n-am nevoie! Daca-n cer, in tot inaltul, la Iehova sau la Joe. E un Rai mai sus de stele, nu ma duc purtat de altul, ci cu aripile mele! Si-a batut Isus la alta usa mana marelui proscris. Usa s-a ...intredeschis. -Cine-i si cu ce dorinta? -Sunt de Tatal Meu trimis ca sa va aduc salvare prin credinta, cum profetii au prezis. -Da, credinta nu e rea... Dar, de-i vorba de cainta, eu nu las credinta mea! Datina cea batraneasca! Pastele cu miel, cu pasca, anul nou cu baclava, peste la Buna Vestire. Uite, asta-i mantuire! Sa ma las ca ratacitii de atatea vechi traditii, de petreceri bunaoara, de minciuna... necesara... de o gluma... de-o tigara si... de tot ce se iveste?... Sa se lase cine-o vrea! Il priveste. Eu nu las credinta mea! Si, din nou, Acel ce-imbie a batut la alt camin. -O, Stapanul meu divin, ce inalta bucurie! Ai venit din Empireu ca sa vizitezi in treacat pe-un nevrednic cum sunt eu. Uite, Iti sarut sandala ca Maria din Magdala, dupa cum Ti se cuvine. Si-acum...du-Te si imparte Vestea buna mai departe. Si...mai vino pe la mine... Si Isus S-a dus sa bata, cu acelasi dor in piept, la o usa departata. -Domnul meu, de cand Te-astept! Vino, caci Ti-am pregatit o odaie-nmiresmata, cea mai buna incapere, cu fotolii si laicere, ca sa stam mai mult, mai mult... Tu sa-mi talcuiesti mistere, eu sa stau sa Te ascult. intra dar, Lumina vie, fagure de mangaiere! Insa...n-atinti prin casa ochii Tai din alte sfere, caci...e-atata murdarie prin unghere... Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor. Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor, Se starni un joc de umbre si se auzi un geamat: "Ajutor! Ajutor!" Si deodata se cutremura pridvorul de o lupta-nversunata. Ca naluci in vai desarte, umbrele loveau de moarte. Zanganira geamuri sparte. Apoi usa a fost data la o parte. -Doamne, hotii ma sugruma. Uite-ma cum ma legara. Casa mea...era un templu, un Eden, odinioara. Dar prietenii cu masca au stiut sa ma-mbranceasca in orgie si in viciu- si din templul meu facura o taverna si-un ospiciu. Vino, Doamne, da-i afara! Si Isus, luand in mana bici de funii si curele, iata-L...face-un pas cu ele. sare usa din tatana. Cade lantul pe podele. Fug ca serpii prin tarana toti prietenii de rele. Fuge pofta si minciuna, furtisagul si betia, imbuibarea si trufia; fug...fug pe totdeauna. -Doamne, sunt salvat! Sunt liber! Casa mea a Ta e toata! Nu mai pleci de-aici Isuse, niciodata! Intra ca Stapan pe veci. schimba totul cum Iti place, fa ce vrei, dar nu mai pleci!... Fericit si plin de pace, Domnul iute Isi sumete manecile Lui de in. zboara sticlele de vin, vestejitele buchete, scrumiere si brichete, toata spuma de venin. Da. A fost invins dusmanul! Se inalta-n soare schele... Cu luciri de baionete, bate, bate tarnacopul in perete. Lumea plina de mirare, trecatori, prieteni, rude, toti se-ntreaba: Ce-o fi oare? Iar Zidarul le raspunde: "deocamdata, demolare!" |
#12
|
|||
|
|||
Si poezia cat de profund drege timpul
George Toparceanu ----------------------- Rapsodii de toamna I A trecut intai o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful papadiilor. Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fanetele. Toate florile soptira, Intorcandu-ai fetele. Un salcam privi spre munte Mandru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Mai tarziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun ca vine-un vant de iarna Rascolind padurile. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica... Zvonul prin livezi coboara. Colo jos, pe mlastina. S-a-ntalnit un pui de cioara C-un batlan de bastina Si din treacat ii arunca Alta veste stranie, C-au pornit-o peste lunca Frunzele-n bejanie! II Intr-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganandu-si sabiile. Un lastun, in frac, apare Sus pe-un varf de trestie Ca sa tie-o cuvantare In aceasta chestie. Dar broscoii din rastoaca Il insulta-n pauze Si din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostarci, pe catalige, Vin la fata locului. Un tantar, nervos si foarte Slab de constitutie, In zadar vrea să ia parte Si el la discutie. Cand deodata un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere Cu porunca de la centru Contra vinovatului, Ca sa-l aresteze pentru Siguranta statului... De emotie, in surdina, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcina A facut explozie. III Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elita Isi indreapta talia. Trei petunii subtirele, Farmec dand regretelor, Stau de vorba intre ele: "Ce ne facem, fetelor?..." Floarea-soarelui, batrana, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada in tarana Dintii, de mizerie. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura... Intre gaze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o gargarita mica, Blestemandu-si zilele, Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a dispărut barbatul In costum de ginere. Imprejur ii canta-n saga Greierii din flaute. "Uf, ce lume, soro draga!" Unde sa-l mai caute? L-a gasit sub trei graunte Mort de inanitie. Si-acum pleaca sa anunte Cazul la politie. IV Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul ii propune S-o aleaga starita. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Vezi! de-aceea matraguna A-nvatat un brusture Sa le spuie-n fata una Care sa le usture!... Jos, pe-un varf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina. V Dar deodata, pe coline Scade animatia... De mirare parca-si tine Vantul respiratia. Zboara vesti contradictorii, Se-ntretaie stirile... Ce e?... Ce e?... Spre podgorii Toti intorc privirile. Iat-o!... Sus în deal, la strunga, Aaternand pamantului Haina ei cu trena lunga De culoarea vantului, S-a ivit pe culme Toamna, Zana melopeelor, Spaima florilor si Doamna Cucurbitaceelor... Lung isi flutura spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste solduri triumfale Haina iluzorie. Apoi pleaca mai departe Pustiind cararile, Cu alai de frunze moarte Sa colinde zarile. . . . . . . . . . . . . . . . Gaze, flori intarziate! Muza mea satirica V-a-nchinat de drag la toate Cate-o strofa lirica. Dar cand atiu c-o sa va-nghete Iarna mizerabila, Ma cuprinde o tristete Iremediabila... Balada unei stele mici Tii minte tu, iubita mea, O noapte de argint in care Mi-ai aratat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fata-n sus spre Dumnezeu, Lasandu-ti capul sa se culce Pe bratul meu, Te leganam, povara dulce. Deasupra noastra, un castan Cu frunze pudic rasfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor nevinovate, Tinzand o ramura-n zadar Ca sa ne apere de stele, Fusese martor ocular La toate cele. ................... Ce vesti din cerul departat A nins pe fruntea ta zenitul? Ce ganduri tainice-ai schimbat Cu Infinitul?... Sclipind departe, prin frunzis, O stea smerita si albastra Sta singuratica, piezis Deasupra noastra. Si ca un spin, Cu raza-i rece si subtire, Mi-a strecurat un gand strain In visul meu de fericire. Zicea: - Sub cerul vast si mut V-a aruncat aceeasi soarta Pe-un strop de lut Ce-n invartirea lui va poarta. Sarman atom sentimental! Nu stii tu oare Ca viata voastra-i colosal De trecătoare? Zicea:- Ma mir ca te-ai gandit Sa-mi canti o oda. De cand poetii s-au prostit, Amorul nu mai e la moda. Oricum, voi sunteti prea marunti Si eu, prea mare... N-ar fi mai bine sa renunti Si sa va duceti la culcare? Ca nu exista pe pamant Mai venerabila manie Decat - sub stele juramant Pe vesnicie. Si nu exista-n univers Mai mare crima Decat - la coada unui vers - Sa pui o rima... Toamna in parc Cad grabite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompata De matasa unui nor, Visatoare trece-o fata C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uita-n jos posac. Ea striveste foi uscate Sub pantofii mici de lac. Si-ntr-o fina discordanta Cu privelistea sonora, Merg asa, cam la distanta, El major si ea minora... |
#13
|
|||
|
|||
Uite unde era Cenaclul FLACARA!
Lasand gluma la o parte,sper ca nu s-a inteles ca eu as crede ca in acel an va fi sfarsitul lumii,deoarece cred precum cea ce a zis ca in Biblie nu scrie asa ceva,cu atat mai putin anul,pe care nici ingerii nu-l stiu.Probabil ca face parte tot din semne... |
#14
|
||||
|
||||
Nu sunt de parere ca timpul trece mai repede, ci doar ca noi am ajuns sa facem mai multe lucruri si din acesta cauza sa-l masuram altfel. De exemplu, bunicii, ba chiar si parintii,puteau spune in voie - facem acest lucru seara, dupa amiaza...acum noi suntem nevoiti sa spunem facem acest lucru la ora X.
|
#15
|
|||
|
|||
tineretul nu are cum sa inteleaga cind noi cei de 30-40 de ani spunem ca timpul zboara incredibil de repede, deoarece ei s-au nascut in acest timp accelerat deci ei practic alta perspectiva nu o cunosc.
Vsovi a nimerit-o bine de data asta cu poeziile postate. Ele reflecta foarte bine perceptia timpului in vremea lui Topirceanu, cin sarbatorile cimpenesti durau o vesnicie, in fel de dolce farniente... simteai ca ziua nu se mai sfirseste, pe cind acum totul a luat-o in sus, exponential...ceva ceva se intimpla, si avem tot felul de perceptii chiar legate de viata, de bani, care parca in curind nu vor mai frolosi la nimic...nu se poate explica...insa este ceva din interior...si cu cit te rogi mai mult parca vezi si mai ales simti mai intens....insa asa este stind cu ochii pe ceas nu putem sa ne explicam fenomenul ....si nu este batrinetea de vina asa cum afirma unii, ci din contra batrinetea ajuta sa vedem mai bine diferenta tocmai pentru ca avem experienta diferitelor perceptii care in timp s-au schimbat |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
|
#17
|
||||
|
||||
timpul ,ca unitate de masura este acelasi .Diferenta consta in faptul ca perceptia fiecaruia este diferita .Cind avem serviciu si treburi multe de razolvat si acasa si la serviciu,timpul trece repede ,dar cind sintem in concediu,chiar daca il petrecem in mod placut nu mai apare asa accelerat.Ar trebui sa-i intrebam si cei aflati in pensie cum li se pare ca trece timpul .Cei care muncesc ,pe lg pensie ,cred ca li se pare ca trece mai repede decit la cei care citesc doar ziarele si joaca table in parc.:)
|
#18
|
||||
|
||||
Cred ca e bine de retinut ca Dumnezeu nu intra cu forta in inima oamenilor, ci asteapta "cu indelunga rabdare" intoarcerea noastra la El: "Iata, Eu stau la usa si bat. Daca va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el"(Apoc. 3,20)E un argument pentru a trai timpul insotit de constiinta eternitatii.
|
#19
|
|||
|
|||
si eu am auzit mai demult ceva de genul, dar nu stiu cat poate fi de adevarat
poate noi simtim ca timpul trece mai repede pentru ca nu mai stam sa ne bucuram de viata; din cauza modului de viata am intrat in cerc vicios, trezirea la 7 dimineata, fuga repede la lucru sa nu intarzii ca te cearta seful, stai de la 8 la 17, apoi fuga iar acasa, mai faci ceva treburi casnice si fara sa-ti dai seama e deja noaptea si trebuie sa te pui sa dormi pentru ca a 2-a zi sa o iei de la capat si autnci bineinteles ca simti ca timpul trece repede bunici mei locuiesc la sat si lucreaza pamantul, iar de fiecare data cand ma duc la ei, pot zice cu adevarat ca simt ziua, chiar daca ei nu au toate aparatele casnice care sa ii ajute si fac totul cu mana lor totusi au timp si nu se grabesc cu nimic, iar ziua de lucru e zi de lucru, iar sarbatorile sunt de mers la biserica |
#20
|
||||
|
||||
kora,o exprimare plastica si f.placuta,dar si aceste clipe de implinire trec ..repede..din pacate:),caci pe lume totul este trecator.
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Timpul sacru | georgeval | Sfanta Liturghie | 17 | 17.02.2014 22:59:21 |
Secularizarea din timpul lui A. I. Cuza! | ioansaucinitanu | Intrebari utilizatori | 5 | 21.10.2012 17:04:11 |
In timpul slujbei | iusko18 | Intamplari adevarate | 22 | 03.05.2011 08:55:12 |
Cum ne furam timpul? | Marius22 | Generalitati | 22 | 21.02.2009 23:12:10 |
TIMPUL ? | allen_sky | Generalitati | 45 | 13.09.2007 19:51:02 |
|