Cite feluri de cruci avem?

[patinina34]

Iata de unde se trage istoria lemnului Sfintei Cruci.
[COLOR=#003399]Iatã de unde se trage istoria lemnului Sfintei Cruci:[/COLOR]
[COLOR=#003399]Adam ajunsese la sfârsitul vietii. Nu mai pãrãsea cortul. Întins pe piei de caprã, cu ochii sfiosi, se gândea sã aparã din nou înaintea Creatorului si glasul sãu slab, ca suflarea unui copil adormit, abia rostea uneori zicând:[/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Stãpâne, mi s-au sfârsit zilele. Esti multumit de robul tãu?[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Apoi întindea mâna spre deschizãtura cortului si murmura din nou:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Lasã soãrele sã pâtrundâ...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Pe când el dormita, familia sa întristatã plângea. Nu se putea câtusi de putin învoi cu pierderea sefului ei, cel dintâi om nãscut in lume, uitat atâtea veacuri de moarte.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Fiul sau Set, zice deodatã:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Dacã este vreun leac, îl voi gasi![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Isi luã toiagul, si se incinse si plecã. Dupã mai multe zile de drum, ajunsese înaintea Edenului (Raiului), de unde tatãl sãu fusese gonit. Aici un Arhanghel cu sabia de foc sta la poarta.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Set îi zise:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Tatãl meu este pe moarte. Vin sã-ti cer un mijloc de a-l lecui. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Se insera. Primele stele incepurã sã licareascã. Una din ele cãzu, descriind o curbã luminoasã pe cer si se pierdu in zare. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Sufletul lui Adam a zburat, rãspunde îngerul, întinzând lui Set un fel de sâmbure în forma unei migdale.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Acesta, mai zise el, e un sâmbure cazut din arborele vietii. Ia-l si întoarce-te la ai tãi, unde vei gãsi pe tatãl tãu mort, culcat in mormânt. Pune-i acest sâmbure în gurã, cãci un arbore va iesi din el si într-o zi va mântui lumea.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Set se supuse si fãcu asa cum îl invatã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Trecurã ani si pe mormântul lui Adam crescu o plantã necunoscutã. Planta se transformã în copãcel. Acesta deveni un cedru neînchipuit de mare, tatãl arborilor uriasi rãspânditi pe coastele Libanului.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Unchesii, pe atunci, se asezau în cete în jurul arborelui si inspiratiunile întelepciunii se coborau din frunzisul sãu in fragezimea umbrei.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Dar cu timpul obiceul se pierdu. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Oamenii devenirã rãi. Dumnezeu se cãi cã-i crease. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Se gãsi, cu toate astea, un om drept, anume Noe si Dumnezeu îi zise într-o zi:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Pentru cã oamenii s-au facut rãi, vreau sã rãspândesc pe pãmânt apele potopului si orice fiintã vietuitoare sub cer va fi prapãditã. Dar fiindcã vreau sã fac o învoialã cu tine, clãdeste-ti o corabie si nu vei pieri tu si familia. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Noe îsi adusese aminte de arborele vietii si cu ajutorul fiilor sãi îl tãie si fãcu dintr-însul o corabie sau mai bine zis o casã plutitoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Cedrul care iesise din gura lui Adam, servi astfel, deocamdatã, sã mântuiascã neamul omenesc, cãci potopul a fost si nu a scãpat decât Noe cu familia sa. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Izvoarele cerului încetaserã si din familia lui Noe oamenii se înmultirã si formarã triburi si popoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Vechia corabie ajunsese pe muntele Araratului. Acolo fu stricatã si jefuitã. Unii luarã scândurile, altii fierãriile si ce rãmase fu târât departe. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Strãnepotii lui Noe, în amintirea bunãtatii Domnului pentru strãbunul lor, începurã a lucra cu mare greutate venerabilul cedru, adicã scândurile corabiei si facurã din ele o punte peste Iordan, care s-a numit puntea sfântã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Arborele rãmase acolo peste Iordan multi ani, trecând peste el cei din poporul ales. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Când treceau, murmurau câte o rugãciune.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Într-o zi pe malul râului Iordan a avut loc o luptã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Ei, ca sã nu fie urmãriti, tãiarã puntea si lemnele tãiate din arborele vietii furã luate de apã si duse la poalele colinei unde era asezat Zavulon.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Un lemnar din Nazaret, anume Iosif, vãzu, mai târziu, aceste lemne si se simnti înfiorat, cunoscând din batrani istoria cedrului lui Adam. El îsi zice:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Acest lemn este de când lumea, cunoscându-se pe el urmele smoalei cu care l-a smolit Noe.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Îl transportã acasã si fãcu din el o masã mare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Acest lemnar era bãtrânul Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Când a fost amenintat de Irod, a fugit în Egipt cu Maria si pruncul Iisus, iar casa si lucrurile lui au fost jefuite.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Masa fu luatã de un mestesugar din Ierusalim, rudã cu cizmarul Isac Lachedem si rãu asemenea cu el. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Douãzeci de ani rãmasitele arborelui vietii rãmãsese sub un hambar. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Nimeni nu le putea lucra si din cauza tãriei si greutãtii semãna unei mese de marmorã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Apoi veni ziua în care norodul cerea iertare lui Varava si moarte Mântuitorului Iisus Hristos. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, taiarã masa, îi facurã gãuri cu fierul rosu, înjghebarã Crucea Domnului Hristos.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Crucea era grea ca plumbul si de trei ori Domnul Hristos a cãzut sub greutatea ei, urcând dealul Golgotei, unde a fost rãstignit si pe care si-a dat duhul.[/COLOR][/SIZE]

[zoridezi]

În prealabil postat de patinina34

Deci din literutatura, asa reiese.
De asta ma pus topicul, pentru ca multe lucruir nu le cunosc, si le putem afla de la altii care stiu mai mult.

Deci crestinii au preluat Crucea, ca simbol, legat de rugaciune.

Mda, ceva-i putred in Danemarca... de ce ar prelua un simbol pagan? credeam ca crucea este un simbol propriu crestinismului.... oricum trebuie sa eziste o explicatie

[patinina34]

Descoperirea Crucii M#ntuitorului
Golgota a rămas ca un loc blestemat. Gunoaiele Ierusalimului au început să fie aruncate acolo, dar Dumnezeu a schimbat cursul istoriei şi, prin decretul lui Constantin cel Mare, creştinismul a fost scos de sub interdicţia legii romane şi i s-au data aceleaşi drepturi ca oricărei alte religii a imperiului, prin decretul de la Milano, din 313. Prin punerea semnului crucii pe scuturile ostaşilor împăratului Constantin, acest semn al mântuirii nu a mai fost un prilej de pedeapsă pentru creştini. Până atunci, aşa cum vedem în catacombele romane, creştinii foloseau semnul crucii pe morminte sau pe pereţii catacombelor într-o formă disimulată, ca o ancoră (cel mai adesea) ca un trident, sau ca o svastică. De atunci începe venerarea deschisă a crucii, ca simbol mistic al suferinţei şi al Învierii Domnului.
Cea care aduce la iveală Crucea cea adevărată, spre venerarea \ntregii omenirii creştine, a fost Sfânta Elena, mama împăratului Constantin. Aceasta a cerut Împăratului să-i dea bani pentru a face săpături pe Golgota spre a descoperi sfânta cruce. Dumnezeu i-a ajutat şi crucea a fost dezgropată în 326. Nu a fost greu să fie recunoscută, fiind singura care avea cuie bătute în ea, fiindcă cei doi tâlhari fuseseră legaţi cu funii pe crucile lor. Pentru mai bună verificare, crucea a fost aşezată peste un mort, care a înviat şi a rostit cuvinte de slavă lui Dumnezeu.
Aceasta este crucea despre care Sf. Apostol Pavel scrie: "Căci cuvântul crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici." (1 Cor, 18-19)
Sfânta Elena, aşa cum ne spun Ambrozie, Rufinus şi alţi urmaşi ai apostolilor, a trimis două cuie din crucea Domnului fiului ei Constantin, unul din cuie fiind încastrat într-o diademă. Crucea a fost pusă în basilica Sfânta Cruce din Ierusalim, zidită de împărăteasa Elena. Acolo era, de asemenea, un cui şi placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI. În faţa bazilicii, a fost înălţată o cruce de metal pe care, împăratul Teodosie al II -lea a acoperit-o cu aur şi diamante în 417.
În urma unui război cu Perşii, sfânta cruce a fost luată ca un trofeu de mare valoare şi astfel Ierusalimul a rămas fără obiectul de venerare cel mai sacru. La câţiva ani după aceasta, împăratul Heraclius a pornit un război contra Perşilor pentru a recuceri obiectul sacru al crucii. Era în anul 614. Perşii au fost înfrânţi, crucea adusă cu mare cinste la Ierusalim şi patriarhul oraşului a înălţat-o în faţa poporului, în ziua de 14 Septembrie, când tot poporul a căzut în genunchi şi a cântat cu lacrimi: "Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim".
Sfânta cruce s-a pierdut, nu au mai rămas decât părţi din ea, aflate în proprietatea unor Patriarhii. Este sigur că, în perioada iconoclasmului, crucea a fost negată ca şi icoanele. Poate că a fost ascunsă de patriarhul Ierusalimului, eventual, descompusă în bucăţi spre a fi mai uşor de ascuns şi apoi, scoasă din nou la iveală. Se presupune că a fost trimisă la Constantinopol, atunci când pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo până în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii spre salvarea ei. În felul acesta cei care duceau bucăţile de cruce puteau trece prin controlul musulman fără pericol.
Dar chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale sfintei cruci, simbolul crucii reprezentat în multiple forme, rămâne ca semn al morţii şi Învierii Domnului nostru Iisus Hristos spre care martirii îşi aţinteau ochii în timpul suferinţei şi mureau fericiţi. Crucea evocă patima mântuitoare pentru lume a lui Iisus. În ea se recapitulează întreaga Lui viaţă.
"El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind faţă de păcate, să trăim spre îndreptare", spune Sf. Petru în întâia sa epistola sobornicească, la capitolul 2, vers 24. Paradoxul credinţei creştine constă în aceea ca puterea lui Dumnezeu se arată în suferinţă, pe cruce, căci aşa cun mărturiseşte Sf. Pavel, "când sunt slab, atunci sunt tare". (2 Cor. 12)
Pe de o parte, crucea descoperă starea de păcat a lumii şi responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a veacului nostru şi, pe de altă parte este provocarea lui Dumnezeu contra concepţiei fataliste a răului şi a morţii, căci ea constituie cursa în care Mântuitorul a prins pe stăpânitorul lumii acesteia. Pe de altă parte, crucea este şi simbolul Bisericii lui Hristos care stă cu rădăcina înfiptă în dealul Golgotei trăgându-şi seva din sângele jertfei lui Iisus. Ea se înalţă până la cer prin braţul vertical şi cuprinde în ea întreaga lume pe care o îmbrăţişează salvator prin braţele orizontale. Ea închipuie verticalitatea bisericii, înălţarea la ceruri şi dimensiunea ei orizontală, socială, pentru toată viaţa pământească a omului.(Paragraf construit pe datele din Dicţionar de Teologie Ortodoxă de Preot prof. Ion Bria, B.O.R. 1994)

[patinina34]

[COLOR=maroon]SIMBOLUL CRUCII[/COLOR]

Cuvântul Părintelui Dumitru Stăniloae adresat tinerilor


„Mă bucur, iubiţi tineri, că preţuiţi atât de mult Sfânta Cruce şi vreţi să ridicaţi aceste cruci ca un simbol al orientării voastre în viaţă şi ca o cinstire a memoriei celor care şi-au însuşit crucea, primind moartea pentru neamul acesta. Crucea reprezintă pentru noi – pentru creştini, pentru poporul care îşi face semnul înainte de orice faptă şi la toate rugăciunile – suprema iubire a unuia pentru altul şi suprema iubire a fiilor pentru neamul lor.
Crucea înseamnă că mergi până la moarte, de bunăvoie, pentru ceilalţi. Hristos, prin cruce, a mers de bunăvoie până la moarte pentru noi, ca să învingă moartea. Numai primind crucea de bunăvoie, nu silit, ci din iubirea supremă pentru celălalt, numai aşa capeţi şi tu viaţă veşnică şi te înalţi spre desăvârşire, prin unirea cu Hristos, ajutându-i şi pe ceilalţi să facă aceasta.
Crucea este semnul iubirii dintre noi şi semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestaţi hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte.”

[patinina34]

Cum este corect sa facem semnul Crucii?

[zoridezi]

În prealabil postat de patinina34

Iata de unde se trage istoria lemnului Sfintei Cruci.
[COLOR=#003399]Iatã de unde se trage istoria lemnului Sfintei Cruci:[/COLOR]
[COLOR=#003399]Adam ajunsese la sfârsitul vietii. Nu mai pãrãsea cortul. Întins pe piei de caprã, cu ochii sfiosi, se gândea sã aparã din nou înaintea Creatorului si glasul sãu slab, ca suflarea unui copil adormit, abia rostea uneori zicând:[/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Stãpâne, mi s-au sfârsit zilele. Esti multumit de robul tãu?[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Apoi întindea mâna spre deschizãtura cortului si murmura din nou:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Lasã soãrele sã pâtrundâ...[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Pe când el dormita, familia sa întristatã plângea. Nu se putea câtusi de putin învoi cu pierderea sefului ei, cel dintâi om nãscut in lume, uitat atâtea veacuri de moarte.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Fiul sau Set, zice deodatã:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Dacã este vreun leac, îl voi gasi![/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Isi luã toiagul, si se incinse si plecã. Dupã mai multe zile de drum, ajunsese înaintea Edenului (Raiului), de unde tatãl sãu fusese gonit. Aici un Arhanghel cu sabia de foc sta la poarta.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Set îi zise:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Tatãl meu este pe moarte. Vin sã-ti cer un mijloc de a-l lecui. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Se insera. Primele stele incepurã sã licareascã. Una din ele cãzu, descriind o curbã luminoasã pe cer si se pierdu in zare. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Sufletul lui Adam a zburat, rãspunde îngerul, întinzând lui Set un fel de sâmbure în forma unei migdale.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Acesta, mai zise el, e un sâmbure cazut din arborele vietii. Ia-l si întoarce-te la ai tãi, unde vei gãsi pe tatãl tãu mort, culcat in mormânt. Pune-i acest sâmbure în gurã, cãci un arbore va iesi din el si într-o zi va mântui lumea.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Set se supuse si fãcu asa cum îl invatã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Trecurã ani si pe mormântul lui Adam crescu o plantã necunoscutã. Planta se transformã în copãcel. Acesta deveni un cedru neînchipuit de mare, tatãl arborilor uriasi rãspânditi pe coastele Libanului.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Unchesii, pe atunci, se asezau în cete în jurul arborelui si inspiratiunile întelepciunii se coborau din frunzisul sãu in fragezimea umbrei.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Dar cu timpul obiceul se pierdu. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Oamenii devenirã rãi. Dumnezeu se cãi cã-i crease. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Se gãsi, cu toate astea, un om drept, anume Noe si Dumnezeu îi zise într-o zi:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Pentru cã oamenii s-au facut rãi, vreau sã rãspândesc pe pãmânt apele potopului si orice fiintã vietuitoare sub cer va fi prapãditã. Dar fiindcã vreau sã fac o învoialã cu tine, clãdeste-ti o corabie si nu vei pieri tu si familia. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Noe îsi adusese aminte de arborele vietii si cu ajutorul fiilor sãi îl tãie si fãcu dintr-însul o corabie sau mai bine zis o casã plutitoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Cedrul care iesise din gura lui Adam, servi astfel, deocamdatã, sã mântuiascã neamul omenesc, cãci potopul a fost si nu a scãpat decât Noe cu familia sa. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Izvoarele cerului încetaserã si din familia lui Noe oamenii se înmultirã si formarã triburi si popoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Vechia corabie ajunsese pe muntele Araratului. Acolo fu stricatã si jefuitã. Unii luarã scândurile, altii fierãriile si ce rãmase fu târât departe. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Strãnepotii lui Noe, în amintirea bunãtatii Domnului pentru strãbunul lor, începurã a lucra cu mare greutate venerabilul cedru, adicã scândurile corabiei si facurã din ele o punte peste Iordan, care s-a numit puntea sfântã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Arborele rãmase acolo peste Iordan multi ani, trecând peste el cei din poporul ales. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Când treceau, murmurau câte o rugãciune.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Într-o zi pe malul râului Iordan a avut loc o luptã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Ei, ca sã nu fie urmãriti, tãiarã puntea si lemnele tãiate din arborele vietii furã luate de apã si duse la poalele colinei unde era asezat Zavulon.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Un lemnar din Nazaret, anume Iosif, vãzu, mai târziu, aceste lemne si se simnti înfiorat, cunoscând din batrani istoria cedrului lui Adam. El îsi zice:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] - Acest lemn este de când lumea, cunoscându-se pe el urmele smoalei cu care l-a smolit Noe.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Îl transportã acasã si fãcu din el o masã mare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Acest lemnar era bãtrânul Iosif, logodnicul sfintei Fecioare Maria.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Când a fost amenintat de Irod, a fugit în Egipt cu Maria si pruncul Iisus, iar casa si lucrurile lui au fost jefuite.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Masa fu luatã de un mestesugar din Ierusalim, rudã cu cizmarul Isac Lachedem si rãu asemenea cu el. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Douãzeci de ani rãmasitele arborelui vietii rãmãsese sub un hambar. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Nimeni nu le putea lucra si din cauza tãriei si greutãtii semãna unei mese de marmorã.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Apoi veni ziua în care norodul cerea iertare lui Varava si moarte Mântuitorului Iisus Hristos. [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Atunci Lachedem se duse la ruda sa cu un fierar, taiarã masa, îi facurã gãuri cu fierul rosu, înjghebarã Crucea Domnului Hristos.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#003399] Crucea era grea ca plumbul si de trei ori Domnul Hristos a cãzut sub greutatea ei, urcând dealul Golgotei, unde a fost rãstignit si pe care si-a dat duhul.[/COLOR][/SIZE]

De unde ai luat povestea asta? Nu de alta dar imi aminteste de un film, nu tocmai ortodox, "The Fountain".

[patinina34]

[SIZE=-1]În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente şi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau. Imaginea alăturată jos îl prezintă pe Amon, zeul egiptean, care ţine în mână o cruce Tau.[/SIZE]
[SIZE=-1]Pe o clădire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, se află o imagine care îl arată pe un rege cum se roagă. Se poate abserva cercul rotund al soarelui cu o reprezentare mistică a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici găsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme... dar cea care este cunoscută în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuşi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei ţări, ci a fost venerat... printre caldei, fenicieni, mexicani şi în fiecare popor antic din ambele emisfere" [5].[/SIZE]
[SIZE=-1]Pe măsură ce simbolul crucii s-a răspândit în diverse naţiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este... recunoscută a fi una dintre cele mai vechi reprezentări artistice... este înfăţişată pe zidurile pagodelor lor, este pictată pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice nişe din templele lor" [6].[/SIZE] [SIZE=-1]Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printre necreştini. A fost folosită la însemnarea borcanelor cu apă sfântă luată din Gange, precum şi ca un simbol al sfinţilor Jaina dezincarnaţi. În partea centrală a Indiei, au fost descoperite două cruci grele de piatră care datează cu mult înaintea erei creştine - una având peste trei metri, cealaltă peste doi metri. Budiştii, şi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepţii lor pe cap cu semnul crucii [7].[/SIZE]

[patinina34]

[SIZE=-1]Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creştin doar din momentul în care creştinismul a început să fie păgânizat (sau, aşa cum preferă unii, păgânismul a fost creştinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici şi în încăperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apărut decât prin 586 [1]. În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizată de biserica de la Roma [2]. Nu li s-a cerut caselor particulare să posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes [3].[/SIZE] [SIZE=-1]Dacă crucea este un simbol al creştinismului, nu se poate afirma cu corectitudine că ar fi avut originea în cadrul creştinismului, căci într-o formă sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creştine şi printre multe popoare necreştine. Conform dicţionarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea şi-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antică. „Forma bisericească a unei cruci cu două raze... şi-a avut originea în Caldeea antică şi a fost folosită ca simbol al zeului Tamuz (apărând în forma misticului Tau, iniţialele numelui său) în acea ţară şi în ţinuturile dimprejur, inclusiv Egiptul... Pentru a face să crească prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii au fost primiţi în sânul bisericilor fără regenerarea prin credinţă, şi li s-a permis în mare parte să-şi păstreze semnele şi simbolurile păgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventă, cu bara orizontală pusă mai jos, a fost adoptată ca să reprezinte crucea lui Cristos"! [4][/SIZE]

[patinina34]

În prealabil postat de zoridezi

De unde ai luat povestea asta? Nu de alta dar imi aminteste de un film, nu tocmai ortodox, "The Fountain".

Exista acest istoric pe internet.
Nu-mi amintesc sursa foarte bine.

[patinina34]

În prealabil postat de patinina34

Exista acest istoric pe internet.
Nu-mi amintesc sursa foarte bine.

theophilos - asta e sursa