Arhimandrit Ioanichie Balan

http://www.crestinortodox.ro/Asculta...unea-1762.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...erii-1763.html
http://www.crestinortodox.ro/Asculta...alan-1764.html
sa ne amintim...

Parintele Ioanichie de vorba cu Parintele Cleopa
[SIZE=2]-Cand i se da omului un inger pazitor? La zamislire, la nastere sau la Sfantul Botez?[/SIZE]
[SIZE=2]-Dupa Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos, ingerul pazitor se da omului la Sfantul Botez. Acest lucru se poate intelege din rugaciunea a cincea de la facerea catehumenului, unde, printre altele, se zice asa: "Insoteste-i viata lui cu inger de lumina, ca sa-l izbaveasca pe el de toata bantuiala potrivnicului, de intampinarea celui viclean, de demonul cel de amiaza si de naluciri rele". Pe langa ingerul pazitor, Dumnezeu trimite omului si alti ingeri spre a-l ajuta, a-l indrepta si a-l mangaia in ispitele si incercarile luptelor duhovnicesti prin care trece el in acest veac. [...] Preabunul Dumnezeu ne randuieste noua ingeri pazitori nu numai la Sfantul Botez, ci si in toata viata, ajutand pe cei drepti pe calea mantuirii.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Necredinciosii, paganii si ereticii primesc si ei de la Dumnezeu ingeri pazitori?[/SIZE]
[SIZE=2]-Unii ca acestia, intrucat nu sunt botezati intru numele lui Hristos, nu primesc ingeri pazitori. Ei nici nu cred in ingeri. [...] Cat priveste popoarele pagane, acestea de-abia au cate un inger pazitor pentru hotarele fiecarei tari, dupa marturia Sfintei Scripturi, care zice: "Atunci a pus hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu" (Deuteronom 32, 9). Acesti ingeri fac parte din ceata Domniilor. Dupa traditie, sunt ingeri pazitori peste cetati, orase, sate, manastiri si oriunde se preamareste numele lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Care este menirea ingerului pazitor in viata credinciosului si cum il ajuta la mantuire?[/SIZE]
[SIZE=2]-Menirea ingerului pazitor este de a-l pazi pe credincios in chip nevazut de ispitele diavolului, de caderi in tot felul de pacate, de a-l calauzi pe calea Bisericii, a pocaintei si a rugaciunii; de a-l mangaia in necazurile vietii si de a-l indemna prin gand la toata fapta buna. Ingerul pazitor este dat de Dumnezeu omului spre pazirea trupului si a sufletului sau. El niciodata nu doarme, dupa cuvantul psalmistului: "Nici sa dormiteze cel ce te pazeste" (Psalm 120, 3). Ingerul pazitor apara sufletul cel incredintat lui in vreme de ispita, daca are credinta si frica de Dumnezeu, dupa spusa aceluiasi imparat si prooroc: "Tabara-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de dansul" (Psalm 33, 9). Ingerul pazitor slujeste la mantuirea omului (Evrei 1, 14). Ingerul pazitor scapa pe om in vreme de primejdie. Ingerul pazitor este duh slujitor al lui Dumnezeu spre pazirea oamenilor (Luca 16, 22; Evrei 1, 7).[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]-Crestinul are si un inger rau care ii urmeaza toata viata? Care este scopul ingerului rau?[/SIZE]
[SIZE=2]-Da, orice crestin are de la Botez un inger bun, care sta de-a dreapta lui si il povatuieste spre tot lucrul placut lui Dumnezeu. El scrie cu de-amanuntul, una cate una, toate faptele bune pe care omul le face in viata si pe care i le va prezenta in ceasul judecatii, cand "cartile se vor deschide". De asemenea, crestinului ii urmeaza din pruncie si un inger rau (diavol), care scrie si el, amanuntit, tot pacatul pe care il face omul in viata, pana in clipa mortii. Scopul ingerului rau este de a-l ispiti intotdeauna si a-l indemna la pacat, cu gandul, cu imaginatia, cu simturile, cu cuvantul, cu fapta, cu trupul si cu sufletul. Daca omul il asculta, se invoieste la pacat si chiar il savarseste, diavolul scrie orice gand, orice cuvant sau fapta rea facuta in viata, de care ii va cere raspuns la judecata particulara, adica dupa moarte, daca nu a fost dezlegat de pacate in viata, prin spovedanie si pocainta. [...][/SIZE]
[SIZE=2]
-Cand crestinul pacatuieste cu voia sa, se indeparteaza ingerul bun de la dansul? Dar cand face o fapta buna, fuge ingerul rau de la dansul?[/SIZE]
[SIZE=2]-Daca pacatul este uraciune inaintea lui Dumnezeu, apoi cum va iubi ingerul Domnului pe cei pacatosi si nu se va departa de la ei? Si daca cel ce face pacatul este de la diavolul (I Ioan 3, 8-10; Ioan 8, 44), apoi cum va sta ingerul Domnului langa cel ce face lucrurile diavolului? Adica langa betie, desfranare, necredinta, minciuna, zgarcenie, ura? Si daca pacatul alunga de la om binecuvantarea lui Dumnezeu (Psalm 80, 13-14; Isaia 48, 18-19), apoi cum va sta ingerul Domnului langa cel ce lucreaza pacatul? [...] Si daca Sfantul Duh este maniat si suparat pe cei neascultatori si rai, cum nu se va supara si ingerul Domnului cel curat si sfant pe cel ce face pacate si nu voieste sa se intoarca la pocainta? Asadar, ingerul pazitor, randuit de Dumnezeu fiecarui crestin, uraste pacatul, caci pacatul ucide sufletul, si se departeaza de la cel ce lucreaza faradelege. Dar, iarasi se intoarce si ajuta pe omul pacatos, cand acesta vine la pocainta cu lacrimi si cu durere in inima pentru cele facute (II Corinteni 7, 9). Caci "bucurie se face in cer pentru un pacatos care vine la pocainta" (Luca 15, 7-10), deoarece Dumnezeu voieste "ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului". Cand omul face rele, intristeaza si departeaza de la sine pe Duhul Sfant si pe ingerul pazitor, iar in locul lui se apropie de om diavolul si duhul cel rau. Si aceasta lupta se da in inima si mintea omului in orice clipa, pana la sfarsitul vietii lui.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Din volumul Lumina si faptele credintei. Convorbiri ale Arhim. Ioanichie Balan cu Arhim. Cleopa Ilie, Editura Trinitas, Iasi, 1995[/SIZE]

[SIZE=2]PS Ioachim Bacauanul: "Parintele Ioanichie Balan a marcat monahismul nostru" [/SIZE] [SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2]Parintele arhimandrit Ioanichie Balan de la Manastirea Sihastria a trecut la cele vesnice, la varsta de 77 de ani, noaptea trecuta, la orele 02.30. Contactat telefonic de Radio Trinitas, PS Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, a spus ca parintele Ioanichie a fost un model de urmat si un indrumator spiritual pentru cei care l-au cunoscut indeaproape: "El este un parinte care a marcat monahismul nostru intr-un timp anume, cand acesta era constrans in perioada comunismului. Parintele Ioanichie a stiut sa marcheze timpul sau, reusind sa salveze spiritualitatea poporului roman in timp. A fost un parinte care a stiut sa raspunda la nevoile spirituale ale credinciosilor si a stiut sa depaseasca acele grele inadvertente ale timpului. In ceea ce priveste legaturile mele personale cu parintele va pot spune ca ele sunt multiple, deoarece am cinstea si onoarea sa facem parte din aceeasi familie. Sunt un fel de nepot al parintelui Ioanichie Balan, si poate aceasta m-a determinat ca intr-un timp anume sa plec si eu pe calea aceasta a monahismului. In 1948, cand a plecat la manastire nu a mai venit pe acasa, dar amintirea lui in familie era vie. As putea spune ca a fost mentorul meu din mai multe puncte de vedere".

De asemenea, PS Ioachim Bacauanul ne-a vorbit si despre opera parintelui Ioanichie Balan: "Lui i se datoreste intr-un timp anume aceasta opera deosebita de pionierat. Eram aproape de el si ii scriam la masina de scris manuscrisele, dupa aceea il ajutam sa structureze asa cum stia el cartile si, de aceea, atunci cand am fost calugarit, in 1980, la Manastirea Bistrita, parintele Ioanichie fiindu-mi nas de calugarie, atunci a inceput sa-si structureze "Patericul romanesc". De asemenea, au aparut foarte multe carti pe care le stim foarte bine".

Parintele Ioanichie Balan a fost si unul dintre cei mai importanti sustinatori ai monahismului din Moldova in perioada regimului comunist, care i-a sprijinit neincetat pe tinerii monahi in misiunea lor spirituala, dupa cum ne-a spus PS Ioachim Bacauanul: "Timpurile acelea sunt foarte importante. Trebuie evocat cum reusea parintele sa ne adune, sa ne dea incredere, sa ne dea nadejdea respectiva ca sa depasim greutatile pe care le intampina monahismul atunci. El era in permanenta convorbire cu parintii duhovnicesti, carora le sorbea stiinta si pregatirea duhovniceasca, fapt ce ne-a indemnat pe noi ucenicii sa ne structuram identitatea noastra de calugari, ca cei care dadeam viabilitate unor manastiri de atunci. Este un mare regret pentru noi, pentru monahismul romanesc, mai ales pentru cei care l-am cunoscut. Monahismul romanesc ii va pastra totdeauna memoria si isi va aminti permanent de distinsa personalitate si de opera sa. Credem ca el va ramane o paradigma pentru toti calugarii care s-au derulat in ultimul timp".
[/SIZE]

Parintele Ioanichie avea mare dragoste catre oameni. Canonul sfintiei sale era: Sa nu pleci nemancat din manastire! Mergeam cu copilasii si primul cuvant era, ati mancat? Mergeti mama si mancati un bors apoi veniti sa vorbim. Altadata imi spune: Striga-ma de peste deal si eu te voi auzi! Dupa ce terminam convorbirea spunea smerit, mergeti mama si la parintele Cleopa la mormant, mergeti ca va aude.. Unei ucenice ii spune: Marie de vreo 11 ani cioplesc in tine da degeaba, iar ai dat cu copita si ai varsat dolnita..
O ucenica a adus cu sine si doi soti (prieteni) ce se straduiau de ceva ani sa aibe un copilas. Cand au intrat la parintele el spune asa deodata:
-Cu nasii vostri ce faceti mama? Ia vedeti ce faceti cu ei!!
Uimiti nu au raspuns nimic dar cand au ajuns acasa au descoperit ca nasii lor erau in prag de divort...
-Eram pierdut in lumea yoghinilor..insa parintele m-a trezit la Viata! Dupa o spovedanie de 5 ore in chilia parintelui m-am luminat si am inteles ca eram pe o cale gresita..
_Sunt medic ginecolog si ani am facut intreruperi de sarcina.. Intr-un an m-a adus un necaz la usa parintelui. Dupa o spovedanie la sfintia sa, am hotarat sa NU mai fac avorturi. Parintele m-a intrebat:
- TU vrei sa NU mai faci acestea?
-DA!
-Atunci mergei acasa si ai rabdare!
Vinerea era ziua de avort la cerere..dar MINUNE.. NIMENI nu ma mai cauta..parca oamneii NU ma mai vedeau!! Toti ceilalti medici aveau paciente pe mine NU MA VEDEA NIMENI! Am inteles ca era rodul rugaciunii si a binecuvantarii parintelui Ioanichie.. Din acel an NU am mai facut NICIODATA interuperi..
Cuvinte pline de har ce au izvorat de-a lungul anilor din inima plina de iubire a parintelui Ioanichie..Cuvinte adresate ucenicilor, pelerinilor si mie insumi.
[COLOR=Red]Preacuvioase parinte Ioanichie roaga-te Lui Dumnezeu pentru noi pacatosii.[/COLOR]

Parintele Ioanichie a avut o foarte mare influenta asupra ravnei mele duhovnicesti. Il cunosc din anul 1985 de cand am intrat in viata monahala. Adesea mergeam la parintele la chilie pentru binecuvantari si spunea smerit:
“Mergeti la Pr. Paisie, la Pr. Cleopa…. eu nu sunt nimic, cel mai mare pacatos sunt.. ( de aceea a ales sa vorbeasca toata viata sa despre parinti si NU despre sine...roada vieti sfintiei sale a fost FAPTA)

Foarte multi tineri il inconjurau cu intrebarile, cum sa infrunte patimile si ispitele vietii. Odata ne-a spus (mie si celor doua surori ce erau cu mine); [COLOR=Red]In numele Preasfintei Treimi mergeti la mansatire.[/COLOR] [COLOR=Red]Mare ne-a fost mirarea cand am ajuns la mansatire care avea hramul chiar Sfintei Treimi.[/COLOR] Tarziu fiind deja bolnav, am mers la chilie cu inca doua maici pentru binecuvantare. Ne-a vorbit tainic [COLOR=Red](desi multi spuneau ca nu mai stie de el)[/COLOR] raspunzand la intrebarile pe care NICI NU APUCASEM SA LE PUNEM. La plecare ne-a dat fiecaruia cate ceva. Mie o icoana cu Sf. Pantelimon (spunandu-mi ca imi va fi de ajtor prin spitale…cum a si fost la scurt timp) unei surori o carte despre statornicie (astfel ajutandu-o chiar in problema ei) iar celei de a treia dspre ascultare. Astfel parintele a rezolvat necazurile noastre inainte de a I le spune noi. Am plecat managaiate de blandetea si dragsotea parintelui.
( Maica N) Din cartea “In memoriam” Parintele Ioanichie Balan

Sfarsitul unui mare avva!
Pr.Dr.Tudor Ciocan
.............De prin preajma pomenirii Sfantului Cuvios Ioanichie Cel Mare, parintele a intrat di pricina bolii intr-o alta stare spirituala. Era un fel de a se pregati de intrarea in linistea luminoasa a Imparatiei Cerurilor. Nu s-a mutat la Domnul in acesta zi pe de o parte pentru ca promisese ucenicului de chilie ca il va astepta pana va reveni din pelerinaj (plecase cu 2 saptamani inainte) iar pe de alta parte pentru ca, suferinta ce o dusese in ultimile saptamani in TACERE si NEDERANJAND pe nimeni a fost asemenea focului lamuritor de care ne vorbeste apostolul.[COLOR=Red].Mutarea sa la Domnul s-a facut tihnit, cum i-a fost dealtfel si ultima parte a vietii. Respiratia i-a devenit din ce in ce mai usoara, pana cand duhul a iesit lin din trupul acesta pieritor, inaltandu-se mai presus de cerul lumii acesteia.. ajungand in mainile Tatalui Ceresc..[/COLOR]

http://victoroncea.wordpress.com/

[costel]

[COLOR=#800080]http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000445.html[/COLOR]


http://video.crestinortodox.ro/Parin...-20000543.html


http://video.crestinortodox.ro/Cuvan...-20000446.html

Multumim Costel! Scriindu-va voua dragi colegi de forum am revazut cu ochii inimii o scena petrecuta acum 9 ani (cred) intre mine si parintele Ioanchie. Imi amintesc ca il suparasem si nu mai indrazneam sa merg ptr binecuvantare la sfintia sa. Cum stateam eu asa pitita intr-un colt si privind oamenii ce il inconjurau numai ce aud cum ma striga; jenica crezi ca daca te-ai ascuns eu nu te vad?? Preacuvioase parinte Ioanchie mijloceste pentru noi pacatosii.

Va recomand cu drag acesta carte;
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...memoriam-.html