Este imposibil sa facem bine celorlalti daca suntem saraci?

[Florin-Ionut]

Voi ati facut o fapta buna prin simplul fapt ca ati dat clic pe acest topic, sa vedeti cine are nevoie de ajutor. Este o fapta buna fara sa va coste nimic, care se contorizeaza acolo...

Va rog sa nu-mi mai raspundeti pe privat relativ la subiectul de faţă, ci sa scrieti aici ce aveti de spus. Scopul subiectului este ca toti sa vada ce idei au ceilalti in a face fapte exemplare, in conditiile in care banii practic nu exista.

In zilele noastre tulburi, orice fapta buna trebuie aratata ca exemplu pentru ceilalti. Fara nici o farama de mandrie, trebuie sa marturisim simplu si deschis ca frecventam biserica si ca tinem posturile, ca suntem crestin-ortodocsi traitori de credinta, ca ne pasa de mantuirea proprie si a celorlalti, ca tinem posturile, ca ne rugam si asa mai departe. Lumea are nevoie de oameni care sa ii trezeasca la adevar, care sa-i scoata din mocirla existentiala. Toate acestea - numai si numai cu ajutorul Lui Hristos si spre slava Lui.

Mai asteptam si alte raspunsuri.

[umilul]

În prealabil postat de Florin-Ionut

E criza si nu avem bani. Dar oare banii ne limiteaza atat de mult incat nu putem sa facem fapte bune daca nu-i avem?

Sa dam aici exemple de fapte altruiste care pot fi puse in practica in caz ca banii sunt exclusi din ecuatie.

Dupa parerea mea frate Florin sunt mai de folos pentru sufletul omului faptele facute fara bani pentru semenii nostrii decat cele cu bani. Aceste fapte chiar daca ni se par simple si banale la prima vedere pentru noi, ca exemplu o simpla rugaciune pentru cel de langa noi, cantareste mult in ochii Preabunului si Preamilostivului Dumnezeu, atat pentru cel care face rugaciunea, cat si pentru cel care se face rugaciunea, pentru ca aceste fapte vin din inima si din bunatatea omului. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

sfintii spun sa faci milostenie atunci cind simti ca incepi sa,saracesti.dar tot ei spun sa iti transpire banul in mina pina il dai cuiva.deci totul se face cu chiverniseala,daca dai din mindrie nu e bine,daca dai si tu lipsesti[doar in cazuri speciale se accepta]iara nu-i bine.si apoi tot omul are 1leu sau doi.cel de linga tine poate are mare nevoie si de asa ceva sa il salveze dintr-o criza.fiecare poate sa faca bine dupa puterile sale,sa nu uitam ce a zisMintuitorul ca de am facut bine unuia din acela mic si neinsemnat, Domniei sale am facut, si nu e putin lucru sa dai o cana de apa in numele Domnului.exemplele continua.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de gibilan

sfintii spun sa faci milostenie atunci cind simti ca incepi sa,saracesti.dar tot ei spun sa iti transpire banul in mina pina il dai cuiva.deci totul se face cu chiverniseala,daca dai din mindrie nu e bine,daca dai si tu lipsesti[doar in cazuri speciale se accepta]iara nu-i bine.si apoi tot omul are 1leu sau doi.cel de linga tine poate are mare nevoie si de asa ceva sa il salveze dintr-o criza.fiecare poate sa faca bine dupa puterile sale,sa nu uitam ce a zisMintuitorul ca de am facut bine unuia din acela mic si neinsemnat, Domniei sale am facut, si nu e putin lucru sa dai o cana de apa in numele Domnului.exemplele continua.

Referitor la problema mandriei care poate sa apara dupa ce am facut un bine: important este sa facem fapta buna oricum, pentru ca oricum vom fi ispititi dupa aceea sa ne mandrim. Uneori vom cadea, alteori vom primi cununa biruintei asupra vrajmasului - si asta conteaza, dar mult mai important este sa facem acel bine oricum ar fi.

Daca dam 2 lei unui sarman, indiferent de scopul urmarit, omul poate ca isi va cumpara painea pentru ziua aceea. Restul este filosofie...

[costel]

Daca totul ar sta in bani, atunci Liturghia ar trebui sa se rezume la o colecta. Nu e imposbil sa facem bine cand suntem saraci. Paradoxal, cei care fac bine sunt tot saracii. Si cand dau nu se lauda ca au dat si nu se vaita ca au pierdut ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu ca au avut ce da si Ii cer sa le dea putere sa le daruiasca sa faca fapte bune in continuare. Asa ca se pot face fapte bune si in saracie. Lumea s-ar preface cu usurinta in rai daca ne-am pomeni in rugaciune unii pe ceilalti, decat daca ne-am da bani unii altora. Nu sunt impotriva ajutorului banesc, dar trebuie multa atentie aici - sa nu-l incurajezi pe cel ce cerseste in cersatorie.

E de retinut vorba: "mai fericit este a da decat a lua". Daruiti cat puteti din ce aveti si veti vedea de cata bucurie veti avea parte.

[carmina]

Spune evanghelistul Matei in capitolul 12:
"... din prisosul inimii grăieşte gura.
Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele."

Cum mi-as putea imagina ca voi epuiza vreodata toate modalitatile de a-mi ajuta semenul aflat la ananghie? Pot fi sarac doar din punct de vedere material, dar spiritual, crestin fiind, niciodata.

Poate ca nu am posibilitatea de a oferi ce sau cat as dori, dar o vorba buna spusa celui care are nevoie de ajutor, poate fi acel "ceva" care sa-i dea puterea de a merge mai departe si a gasi solutia care, nu de putine ori, este la indemana noastra.

Noi nu constientizam ca avand la indemana credinta cat acel marunt bob de mustar, putem face lucruri uimitoare, care, nu o data, sfideaza ratiunea.

Veti spune ca e usor sa vorbesti si nu te doare gura -mana, in cazul asta, scriind. Si va dau dreptate. Insa atunci cand te confrunti cu greutati si lipsuri majore, cand nu esti singura, pentru ca de tine si de hotararile pe care le iei tu depind si copiii, a gasi puterea sa o iei de la capat, si nu o singura data, este mare ajutor dumnezeiesc. De care nu-ti dai seama pe moment, ci mult mai tarziu, atunci cand privesti in urma.

Faptul ca nu te lasi doborat de greutatile prin care esti nevoit sa treci, este tot o forma de ajutor oferita in primul rand copiilor tai.

Acceptarea lucrurilor pe care nu le puteam schimba (pentru ca nu aveam alternativa), dar mai ales gandurile cu care te confrunti, este foarte importanta. Pot sa accept un lucru pentru ca nu am incotro, este ok, dar pana cand nu il voi accepta cu toata fiinta mea, adanc, in sufletul meu, nu voi schimba mare lucru. Doar schimbandu-ma pe mine, in interior, la nivelul convingerilor mele, doar asa voi trece mai departe si voi putea considera ca am luat cu brio un alt examen al vietii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Daca totul ar sta in bani, atunci Liturghia ar trebui sa se rezume la o colecta.

Inainte de Rugaciunea Domneasca pornesc prin biserica mosii cu cosuletele, iar lumea incepe sa se caute prin buzunare ca sa contribuie... Si atentia oamenilor le este distrasa de acest eveniment, care vad bine ca pentru majoritatea este mai important decat momentul urmator, cand preotul ne invita sa ne impartasim, pentru ca ne impartasim de maxim patru ori pe an, nu?

Deci, din pacate, Liturghia s-a transformat incet intr-un ritual mai mult sec, fara a-si atinge scopul real si original. Si noi acceptam asta pentru ca asa face lumea... Ne batem in piept invocand Sfanta Traditie, dar nu ne intereseaza de fapt ce au spus Sfintii Parinti referitor la impartasania deasa - caci stiu preotii mai bine ca ei. Si plecam acasa multumiti pentru ca am mai participat la o Sfanta Liturghie, unde ne-am rugat, am dat un ban acolo ca sa fim etern pomeniti si am luat anafora cu mare evlavie, in-loc-de-Darul care ni se ofera de fiecare data in chip tainic si nesangeros...

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti si sa ne destepte cat mai curand.

[costel]

Ionut, este un subiect pe tema colectei din cadrul Liturghiei. Nu scrie in Liturghier ca la momentul X trebuie sa se stranga bani. Eu am afirmat pe acel topic ca nu sunt de acord sa se fca in timpul Liturghiei, se poate face la final daca se doreste.

Liturghia devine seaca dupa cum afirmi, nu din cauza preotilor, ci din cauza noastra, caci preotul spune in orice Liturghie "cu frica, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati". Asa ca noi suntem invitati mereu. Ramane ca noi sa raspundem invitatiei. Si din impartasire, vom primi si mai multa putere de a darui si a ne darui.

[georgeval]

Revenind la intrebarea topicului cred ca ajutorul semenului nostru nu trebuie conditionat de starea materiala. Cred ca un mare ajutor este rugaciunea pentru semenul nostru. Chiar daca aceasta nu este "contabilizata". Citeam viata Sfantului Nicolae Planas si am observat ca in toata saracia lui ajutorul acordat semenilor prin rugaciune era cu adevarat un dar.

[Florin-Ionut]

11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand: cand eram mai tanar am
venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele. Si
era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care din
tanara varsta aceasta lucrare avea: din lucrul mainilor sale, in fiecare zi ce
dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in oras si pe
strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile sale le spala,
ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea, iar din
bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele le arunca la
canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea. Deci, acesta si pe
mine de multe ori, primindu-ma in gazda impreuna si cu alti frati, m-a facut a
ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca ma inspaimanta milostivirea si iubirea
de oameni a lui si blandetea si smerenia sufletului. Si intorcandu-ma la Schit si
asezandu-ma in chilie, in trei saptamani m-am dat pe sine-mi la postire,
rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai mult de cheltuiala, ca sa poata sa faca
bine si altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zaceam mai
mort si adormind am vazut pe unul cucernic la chip stand inaintea mea si
zicandu-mi: Daniile, ce ai? Si i-am zis lui: cuvant am dat lui Hristos sa nu gust
paine, pana ce ma va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i dea lui
blagoslovenie, sa faca bine mai multora. Iar el a zis: nu, ca se va vatama, iar
acum bine se afla; iar de voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru sufletul lui ca
se va mantui intru mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi am zis: mai mult
Doamne da-i lui, ca toti printr-ansul sa slaveasca numele Tau cel sfant. Raspunsa
acela: am zis tie, ca acum bine se afla. Iar eu am zis catre el: din mainile mele
cere sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata, ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am
vazut un copil sezand pe sfanta piatra, iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand si
cautand catre mine copilul, a zis catre cei ce erau de fata: acesta este cel ce s-a
pus chezas pentru Evloghie? Iar ei au raspuns: asa, cu adevarat, stapane! Si
iarasi a zis copilul: spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu am zis: asa,
stapane, de la mine cere-o aceasta, numai dai-i lui! Si vad ca ii toarna in sanul
lui bani multi. Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui Evloghie primea. Deci
desteptandu-ma eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat rugaciunea si am proslavit pe
Dumnezeu. Iar Evloghie iesind la lucrul sau si lovind in piatra, aude un sunet
desert si sapand gaseste o pestera plina de bani si spaimantandu-se, socotea intru
sine: ce voi face? De-i voi lua pe acestia la oras, va auzi dregatorul si vine de ii
ia si eu ma primejduiesc. Ci mai vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni
nu ma cunoaste. Si tocmind dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a carat
banii la rau si punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea Iustin
batranul si a dat bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si intru putina
vreme s-a facut eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care si pana acum se
zice a egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de cele ce se facusera,
am vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil iarasi l-am vazut,
sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie, am zis intru sinemi:
oare unde este Evloghie? Si dupa putin il vad pe acesta, tarat de un arap,
afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut ce insemneaza
vedenia si, am zis in sine-mi: vai mie pacatosului, ca am pierdut sufetul meu! Si
sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor mele si
asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a indemnat
sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei: bunico, da-mi
trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar ea ducandu-se,
mi-a adus putina fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape, a inceput sa-mi
vorbeasca, graind cuvinte de folos: avva, nu stii ca esti tanar si nu trebuia sa vii
in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere liniste. Si altele oarecare? Si
am zis ei: ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul mainilor mele am venit sa vand?
Iar ea mi-a zis: macar de iti vinzi lucrul mainilor tale, dar nu zabovi asa in oras,
daca voiesti sa fii calugar, du-te la Schit! Si i-am zis ei: nu este aici in orasul
acesta vreun om temator de Dumnezeu, ca sa adune pe straini?
Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut aici pe un pietrar oarecare si
multe bunatati facea la straini. Si vazand Dumnezeu lucrurile lui, i-a dat lui dar.
Si este, precum aud patrician astazi. Iar eu acestea auzind, am zis intru sine-mi:
eu am facut uciderea aceasta. Si indata intrand intr-o corabie, m-am dus in
Bizant si intreband si gasind casa lui Evloghie, sedeam langa poarta, vrand sa-l
vad pe el, cand va iesi. Si deci trecand putin, il vad indata pe el cu fala si
inconjurat de oameni multi si am zis catre el: miluieste-ma, am sa-ti graiesc
oaresce deosebi! Iar el nu a luat aminte, ci si cei ce mergeau inainte au dat in
mine si alergam mai inainte si iarasi strigam si cei de pe urma iarasi au dat in
mine. Si aceasta in patru saptamani facand, nu am putut sa vorbesc cu el.
Iar mai pe urma strigand eu iarasi, a alergat unul din slujitorii lui cu un bat
si atata m-a batut cu dansul, cat m-a lasat mai mort. Apoi, dupa multa vreme,
putin intarindu-ma, am zis intru sine-mi: sa mergem la Schit si de va voi
Dumnezeu, va mantui si pe Evloghie! Si m-am pogorat la mare si afland o
corabie alexandrineasca pornind indata, m-am suit intr-ansa si de scarba si de
batai am adormit. Si ma vad pe mine iarasi la Sfinta Inviere si pe copilul acela
asemenea iarasi sezand si cautand la mine cu ingrozire si zicand: nu vei merge,
ci vei plini chezasia. Iar eu, de frica, nici a deschide gura nu am putut. Si
porunceste la doi din cei ce stau inaintea lui si luandu-ma m-au legat cu mainile
inapoi si m-au spanzurat cu capul in jos, zicandu-mi: sa nu te pui chezas peste
puterea ta si sa nu graiesti impotriva lui Dumnezeu. Iar eu de mahnire si de
nevoie, nu am raspuns nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat, s-a facut glas zicand:
iese Augusta (adica Imparateasa) si vazand-o, am luat indrazneala si am strigat:
miluieste-ma, stapana lumii! Iar ea intorcandu-se catre mine, a zis: ce voiesti?
Am zis: pentru chezasia lui Evloghie sunt spanzurat. Si mi-a zis mie: eu ma voi
ruga pentru tine. Si am vazut ca s-a dus si a sarutat picioarele copilului si mi-a
zis copilul: sa nu mai faci lucrul acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis: nu
stapane, iarta-ma si a poruncit si m-au slobozit si mi-a zis: mergi la chilia ta.
Vezi inca si cum voi aduce pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai. Deci
desteptandu-ma, m-am bucurat cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta
chezasie. Si inotand cu corabia, am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar
dupa trei zile aud ca a murit Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian. Apoi
dupa putin m-am instiintat, ca s-au sculat asupra imparatului, patru oarecare din
cei mari, intre care unul a fost si Evloghie.
Si cei trei prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie a fugit noaptea.
Si a poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare si el. Deci, intreband
pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors la locul sãu iarasi si s-a
apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el este cel ce se facuse patrician
(boier) in Constantinopol, ci alt egiptean a fost acela. iar el incredinta ca intru
atatia ani a fost la Sfintele Locuri. Deci m-am pogorat iarasi la acel oras, ca sa
ma instiintez cele pentru dansul mai cu deadinsul. Si facandu-se seara, iata
Evloghie a venit chemand pe straini la gazduire. Si vazandu-l, am suspinat si
lacrimand, am zis catre Dumnezeu: cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate
intru intelepciune le-ai facut! Cu adevarat, Tu, Doamne, faci saraci si
imbogatesti, smeresti si inalti si judecatile Tale sunt nenumarate! Si luandu-ma
si pe mine impreuna cu alti saraci, ne-am dus la casa sa si spalandu-ne
picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am mancat noi, luandu-l deosebi, i-am zis
lui: cum te afli, avvo Evloghie? Iar el a zis: roaga-te pentru mine, avvo, ca sant
sarac, neavand in maini nimic! Iar eu am zis catre el: o, de nu ai fi avut nici
acestea pe care le ai! Iar el a zis: pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva
candva? Atunci i-am povestit lui toate cele ce s-au facut. Si plangand deajuns, a
zis: roaga-te, avvo, ca sa trimita Dumnezeu cele de trebuinta si de acum sa ma
indreptez! Iar eu am zis: cu adevarat, fiule, sa nu ingaduiesti sa ti se incredinteze
altceva de la Hristos, cat vei fi in lumea aceasta, afara de plata ostenelii acesteia.
Si urandu-i cele bune, m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand la pietre si
primind pe straini pana la sfarsitul vietii sale si de o suta de ani facandu-se, nu sa
lasat de aceasta lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere, pana cand a plinit
calatoria vietii acesteia.