|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Frumos. Foarte frumos, frate. Mi-a mers la inimă, mulțumesc! |
#12
|
||||
|
||||
M-am lăsat prins și eu, ca și voi, în năvodul aruncat cu pricepere și bunătate de moșneag.
|
#13
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Asta ma duce cu gandul la alt gen de ‘viclenie’ si 'momeala', de care zice si Sf. Ioan Damaschin. Bine, impropriu spus, ‘viclenie’, fiindca deja termenul are o reputatie negativa. Ma gandesc la istetime, ingeniozitate, agerime, o anumita subtirime a mintii. In contextul asta, moartea lui Hristos pe cruce poate fi incadrata la un anumit gen de ‘viclenie’, de ingeniozitate, de ‘smecherie’ la care diavolul nu se astepta. „Asadar, -zice Sf. Ioan Damschin- moartea se apropie si inghitind momeala corpului (lui Hristos) este strabatuta de undita Dumnezeirii; si gustand din corpul infailibil si facator de viata este distrusa si da indarat pe toti aceia pe care altadata i-a inghitit. Caci dupa cum intunericul dispare cand vine lumina, tot astfel si stricaciunea este alungata la apropierea vietii; atunci toti capata viata, iar cel care a introdus stricaciunea in viata, capata distrugere.” (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica). Iadul a rapit un trup muritor, dar s-a aflat dintr-o data in fata lui Dumnezeu; a inghitit pamant, tarana, dar a primit cerul in pantece; a luat ceea ce a vazut, adica trupul omenesc si firea omeneasca, dar a fost biruit de ceea ce nu vedea, adica de dumnezeire. In unele texte liturgice, crucea e vazuta ca o undita, iar Hristos asezat pe ea, ca o momeala pt. diavol si iad, care crezand ca L-a omorat asa cum ii omorase pe toți ceilalti drepti, profeti ori pe insusi Ioan Botezatorul, Il inghite pe Hristos ca pe un mort oarecare. Odata inghitit insa, iadul se scutura de convulsiile propriei morti si desarta afara pe toti cei pe care ii inghitise. Zice un cuvant din Triod, confirmand ideea ca 'momeala/smecheria' a functionat: ‘Astăzi iadul strigă suspinând: Mai bine mi-ar fi fost de n-aș fi primit pe Cel ce S-a născut din Maria, că venind asupra mea, mi-a surpat puterea; porțile cele de aramă le-a sfărâmat. Sufletele pe care le țineam întru mine mai dinainte, Dumnezeu fiind, le-a înviat’. Hristos e deci si pescar de oameni, dar si momeala. In cel mai bun sens cu putinta. Pe care inghitind-o, ne va trage la limanul cel lin si neinviforat. Last edited by delia31; 04.06.2015 at 23:05:31. |
#14
|
|||
|
|||
Iaca imnul oricărui învins! Semnul patognomonic al looserului.
(exceptînd timpul vieții ăsteia, timpul pocăinței, când imnul devine al învingătorului - dacă e înălțat Cui trebe!) |
|