|
#11
|
||||
|
||||
Nu stiu, dar eu n-as aluneca pe pareri si probavbilitati, fiindca fiecare caz in parte are unicitatea sa. Fiul meu avea 4 ani si era... suspectat de orice, inclusiv de leucemie si de nu mai stiu cate alte boli extrem de rare. Simptomele principale: febra care nu scadea si durerea de cap uriasa, in momentul in care incerca sa se ridice de pe perna in pozitie verticala. A fost transferat si testat de la un spital la altul, uneori de profesori care conferentiau si prin Franta... Pana la urma, vindecarea s-a facut intr-un fel ciudat de firesc, aproape fara explicatie, astfel incat nimeni nu si-a putut atribui in mod deosebit meritul vindecarii.
Eu cred ca intotdeuna, indiferent ce cerem lui Dumnezeu, TREBUIE sa existe un pret. Sa nu ne prezentam la Dumnezeu ca niste cersetori, fara sa dorim sa lasam nimic de la noi. Asta se intampla mai pe la inceput, cand suntem slabi si naivi, dar cand am primit iertare, clementa si rezolvari de probleme, dupa care ne reluam patimile si metehnele, oare la ce sa ne asteptam? Fratilor, toti avem probleme, mai mici, mai mari sau cu adevarat dramatice. Iar Cel ce le rezolva cel mai bine e Unul singur: Dumnezeu (si cei care-L slujesc). Nu stiu cum procedeaza fiecare. Eu in tineretile mele nu aveam un duhovnic si fagaduintele pe care le faceam, erau doar intre mine si Dumnezeu, fara intermediari. Acum nu mai merege asa... E neaparata nevoie de un duhovnic-indrumator. Acolo ne spovedim mai intai, dupa care nu plecam de-acolo pana nu ni se da un pret pe care sa-l platim, pentru rezolvarea problemei care ne apasa. Din acel moment, omul nu mai lucreaza singur, ci in comuniune cu duhovnicul pentrru care se roaga la randul lui, si nu uita sa aminteasca in final: "Pentru rugaciunile Parintelui-duhovnic X, oranduieste, Doamne cele bune si de folos!" Cezare, nu mi-o lua in nume de rau, dar in locul tau, eu pentru viata copilului meu, n-as mai pune gura pe tigara niciodata in toata viata mea! Gandeste-te la asta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#12
|
|||
|
|||
Și aș inceta cu polemicile pe forum. Nu ți-ar strica să iei o pauză, Ioane. :)
|
#13
|
|||
|
|||
“Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește“ - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...-incercarilor/
__________________
36. Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? 37. El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38. Aceasta este marea și întâia poruncă. 39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea și proorocii. (Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22) |
#14
|
||||
|
||||
Citat:
Tocmai am gasit o predica a ÎPS Teofan, cu privire la relatia „moderna” de familie. Nici n-avem idee ce inseamna pentru copii, astfel de slabiciuni ale parintilor!... Nu e nicio aluzie, ci doar o ipotetica consecinta, pentru cineva care si-ar dori sa fie si bun-crestin, si adancit in pacate strigatore la cer!... […] Dar, ca omul sa faca parte din Biserica si sa faca parte, nu doar asa prin botez sau pentru faptul ca s-a nascut intr-o familie crestina, ci sa faca parte in mod real, sau sa tinda spre aceasta realitate, crestinul, iubiti credinciosi, trebuie sa se umple de Duhul Sfant. Greu acest cuvant, dupa cuvantul Scripturii. Cine poate sa-l inteleaga, cine poate sa-l asculte? Dar aceasta este realitatea, nu putem fi crestini sau tinde spre acest statut, daca undeva inlauntrul nostru nu se creaza un locsor si pentru Duhul Sfant… […] „Rusine este noua a grai” – spunea Sfantul Apostol Pavel pe vremea sa, despre multe pacate contra firii care se doresc acum a fi normale, a fi considerate ca acelasi lucru ca unirea sfanta, inclusiv trupeasca intre barbat si femeie, in sanul familiei binecuvantate de Dumnezeu… […] sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/i...a-firii-video/
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#15
|
|||
|
|||
Ioane, nu stiu ce alt cuvant sa iti spun decat sa incercati sa ramaneti cat mai mult unul langa altul. Ma refer la tine si la sotia ta. In general necazurile separa oamenii sau ii aduna mai mult.. Daca va aveti unul pe altul veti depasi si aceasta incercare.
Se va face bine copilasul aveti nadejde, frate! Si eu sunt mama si cu toate acestea indraznesc sa spun ca nu iubim noi parintii proprii copii mai mult decat Maicuta Domnului. Nu te va lasa fara mangaiere. Fruntea sus! Cel mai important este sa va ajutati, sprijiniti unul pe altul oricat de greu va este. cand unul nu mai poate..celalat sa se jertfeasca pentru amandoi..asa, veti birui! Fruntea sus! Bucurie! |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Soția l-a alăptat pe Tudor până când micuțul de atunci ne-a chemat într-o zi și ne-a zis, frângându-și mâinile, cu ochii în lacrimi: "M-am hotărât să termin cu laptele ăsta. Trebuie să mă opresc..." Și n-a mai supt de atunci. Avea 3 ani și 6 luni...:) Maria a fost înțărcată la 3 ani și un pic. Ne gândeam ca Nicolae să rămână la sân măcar 2 ani, ca soția să se întoarcă la serviciu (lucrează două ture succesive, din zori în noapte...). Noi am mers mereu pe ideea de a lăsa lucrurile în firescul lor. Natural, copilul se hrănește de la sânul mamei. Apoi, am fost foarte atenți la momentul înțărcatului deoarece știm că e un moment cu urmări majore în psihologia viitorului om. Și l-am lăsat pe copil să își aleagă momentul, explicîndu-i în prealabil ce înseamnă înțărcarea, ce implică ea, etc. etc. Astfel i-am obișnuit de mici să aibă încredere în discuția cu semenii, atunci când au o problemă importantă de rezolvat. Asta, printre altele, pentru a prinde încredere să discute și cu Omul, în baza experienței cu oamenii... |
#17
|
|||
|
|||
Citat:
Astfel am aflat de la dr. Craiu (să-l răsplătească Bunul Dumnezeu pentru câte tămăduiri miraculoase a făcut omul ăsta la viața lui, prin harul Domnului!) că Tudor făcea parte dintr-o tipologie aparte, destul de rară, predispusă la tulburări respiratorii și la astm. Și ne-a învățat ce avem de făcut și în câțiva ani copilul s-a însănătoșit complet. Deci se pare că Nicolae are aceeași problemă (oricum seamănă leit cu Tudor), aceeași sensibilitate care predispune la alergii de tot felul, inclusiv pe aparatul respirator. dar pe dr. Craiu l-am pierdut, am auzit că ar fi plecat în Franța sau Anglia, nu știm prea bine... Last edited by ioan67; 02.12.2016 at 16:49:45. |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
Am felul meu de a iubi pe Domnul. Și de a-I cere... Duhovnicul meu știe mai bine, crede-mă. Iar de fumat, o să fumez atât cât voi avea nevoie. Când nu voi mai avea, fii liniștit că nu voi mai fuma. |
#19
|
|||
|
|||
Citat:
M-aș bucura, soră, să reflectați la deosebirea dintre cearta Părintelui și anumite întâmplări neplăcute sau chiar tragice în care El nu are nici un amestec. Absolut nici unul! Noi punem prea multe în cârca lui Dumnezeu, soră... Și asta ne face în primul rând defavoarea că nici nu mai sesizăm când El intervine, în sfârșit cu adevărat, în viața noastră.... |
#20
|
|||
|
|||
Citat:
|
|