AVORTUL!

[Colors]

Am observat cat de "crestina si ortodoxa" esti. Citezi din Vechiul Testament.

Dai exemple extreme, poate esti intr-o asemenea situatie si mi-ar pare rau intr-adevar sa te stiu in suferinta. Dar hai sa analizam putin: Spui de barbat care vine beat acasa si care vrea sa se culce cu "sotia". Daca deja acesta e un obicei, atunci nu cred ca se poate vorbi de o familie crestina. Lasand deoparte ispitele care pot veni si in cele mai bune familii, eu m-as gandi imediat ca cele ce se intampla sunt urmarea unei vieti departe de calea crestina a celor doi soti. Daca nu se cauta cu toata inima o viata crestineasca, nu e de mirare ca se ajunge la astfel de "surprize" mai tarziu. Dar si greutatile sunt lasate tocmai pentru a-ti lamuri credinta, prin rugaciune fierbinte catre Hristos si Maica Domnului si rabdare ca sa iesi la limanul asteptat. "Mult poate rugaciunea dreptului" - deci daca nu ai credinta tare si cauti sa "scapi" prin solutii lumesti, adica alegi tu si nu-ti pui nadejdea in Domnul, atunci de buna seama ca se ajunge repede la divort.

Iei si cazul cand o femeie este violata. Crede-ma ca imi vine greu sa cred ca o crestina adevarata ar putea ajunge la asa batjocura. Nu exclud sa patimeasca si aceasta, din cine stie ce caderi ale vietii (pacate) dar in rest ... de ce crezi ca ne rugam si incercam sa urmam calea cea buna? Oare chiar sa nu existe si scapare din astfel de situatii? Eu cred ca fiecare are de povestit cum a simtit ajutorul in situatii grele, acele "minuni" care se intampla in viata fiecaruia. Nefericirile si accidentele sunt rodul vietii noastre lipsite de traire crestina, fara nepasare pentru sufletul nostru. La ce mai e Dumnezeu atunci, daca nu poate sa ne scape de la asa batjocura?

Daca vorbesti de "nenorocul" unei sarcini extra-uterine, eu sincer m-am lamurit! Inseamna ca in viata noastra "intamplarea" sau "norocul" joaca un rol important. Nici nu vreau sa explic aceasta ... subiect de meditatie pentru fiecare.

As mai adauga pentru cei care stau la indoiala, fara pretentia ca i-as putea schimba, dar ca un indemn la putina ratiune si spre o cautare sincera a lamuririi sufletesti: Biserica nu "obliga", si nici Dumnezeu nu face asta, serios ... mi se pare inutil dialogul daca venim aici doar ca sa ne indreptatim pe noi insine, adica sa ne cautam scuze pentru viata pe care o ducem si eventual sa dam vina pe Biserica si Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat acest dar, cel mai pretios, libertatea. Credinta este la opusul ideii de constrangere ...

Pot intelege neputinta ta dillema, pot intelege si suferinta si teama unui om departe de Dumnezeu. Si asa cum Dumnezeu nu pedepseste numaidecat pacatul, ci asteapta cu rabdare si dragoste sa ne luminam si apropiem de El, asa nici eu nu judec, mai ales ca ma stiu si eu vinovat.

Pacatul se iarta prin cainta, dar te rog mergi si la biserica si roaga-te sincer la Dumnezeu sa te ajute sa te apropii mai mult de El. Daca tot te bazezi pe Vechiul Testament, afla si cainta lui David, imparatul iudeilor si deschizand Psaltirea, vezi lacrimile si nadejdea lui.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute, sa-ti dea credinta si dorire fierbinte spre mantuire.

Liviu

[romandragut]

avortul este o problema delicata. este foarte greu sa viicu argumente pro si la fel de greu sa vii cu argumente contra. consider totusi ca in romania legea privind avortul este deficitara. nu consider ca avortul ar trebui interzis, insa ar trebui mai bine reglementat.

nu voi discuta despre pozitie bisericii deoarece stim cu toii care este.

un avort in romania nu pune nici un fel de problema si se ignora adesea aspecte importante:
- o femeie trebuie indrumata psihologic inainte de avort.
- trebuie aratate avantajele cresterii unui copil.
- trebuie explicate riscurile si posibilele sechele medicale, etc.

pe de alta parte in conditii de subzistenta, viol, sanatate sau chiar pur si simplu puternica insatisfactie nu cred ca ar trebui oprita o femeie de la avort insa nu inainte de o buna consiliere. mai mult, consider ca aceasta consiliere prealabila sa fie o conditie obligatorie fara de care sa nu fie posibil avortul.

[IC]

Si consilierea sa fie facuta de un psiholog ateu, nu?
Cred ca el ar fi in masura sa dea cele mai bune sfaturi!!!

[macs]

un psiholog bun.
religia e irelevanta

[erzbet]

Un pshiholog bun si atat. Nu cred ca o femeie gravida dezorientata are nevoie sa auda teoriile atator religii. Mi se pare extrem de adevarat ceea ce a spus romandragut, sunt complet de acord cu el.
Stiti ce nu inteleg? Faptul ca toti avem principii morale diferite. De ce sa fiu eu( un eu ipotetic) obligat sa am aceleasi principii morale ca restul? Modul in care judecati si incercati sa ii convingeti pe oameni ca ceea ce fac este pacat atenteaza la libertatea lor interioara intr-un fel sau altul. Nasterea este un act firesc, privat, deosebit pentru fiecare femeie in parte; ea decide daca vrea sau nu copilul. De ce sa ii interziceti avortul? Inteleg, este pacat in conceptia crestina, nu va obliga nimeni sa faceti, dar nu toate femeile gravide apartin religiei crestine. Respectati-le alegerea si incercati sa nu va amestecati si sa judecati asa rapid..nu stiu cat aveti dreptul sa o faceti.

[Colors]

Toate argumentele ateilor sau rau-credinciosilor se bazeaza pe o ideologie umanista, promovata cu sarg in ultimii 200 de ani si ajunsa pana la noi, in ziua de azi, ca o credinta de la sine acceptata. Societatea isi este siesi de-ajuns. Astfel, pentru orice problema, omul gaseste prin sine insusi si rezolvarea. Ai probleme cu sotul? Te duci la psiholog. Nu te asculta copiii? Educatia nu a fost buna. Ai vreo suparare cu cineva? Mergi la judecator.

Peste tot solutia rasare ca din palarie. Si astfel s-au creat dependente mentale sau automatisme de gandire. Omul nu mai poarta responsabilitatea vietii sale decat partial, ba cateodata o arunca asupra celorlalti. Iar cand nici aceasta nu se poate ... soarta, ghinionul sunt vinovate.

Daca problemele s-ar putea rezolva asa usor, intr-un timp scurt am trai raiul pe pamant. Dar din contra, raiul devine o fata morgana. Societatea este tot mai violenta, rata divorturilor creste, copiii sunt tot mai neascultatori, neincrederea intre membrii unei colectivitati este din ce in ce mai mare.

Nu mai spun ca "profesia" de psiholog (de famile) este tot mai cautata, dovada ca are "succes". Adica tot mai multa lume ia calea "cabinetelor specializate". Nu este putin ciudat? Sau ... scoala este tot mai eficienta ... copiii tot mai nepregatiti pentru a face fata problemelor vietii.

Ma intreb, pe psihologul care are si el probleme cu sotia, cine il "consiliaza"? Ahh ... un alt psiholog. Si pe educatorul care are si el probleme cu copiii acasa, cine il invata? Desigur ... un alt educator.

Iar atunci cand nu mai ajuta nimic, se cauta o vina, o explicatie "rationala". Omul nu a respectat "invatatura" psihologului, copiii sunt rai ca asa sunt ei, sau parintii sunt de vina, sau lumea, sau serviciul e vinovat, sau lipsa de timp, sau lipsa de bani, sau ... n-a avut "noroc", si gata!

Sau n-a fost "psihologul" bun :) sau doctorul sau educatorul. Deci cum se rezolva? Cautand un psiholog "bun". E clar nu? Mie nu imi este ... Cum pot sti eu ca un "psiholog" e "bun"? Prin referinte? De la vecini? Din cartea de telefon? De fapt nu stiu ... si nici nu am cum pentru ca principiul dupa care ma conduc este gresit.

Nici el ca om nu stie cum va reactiona peste o ora la aflarea unei vesti. Va lua o decizie buna sau gresita in ce-l priveste? Oare pe parcursul vietii sale nu a lua decizii gresite? Oare nu s-a inselat in ce priveste aprecierea altor oameni? Cum poate sti el firea umana? Ca sa o "stii" trebuie ca tu sa fii cel care a creat-o. Dar ce este firea omului? Cum o putem defini? Este rezultatul educarii umane in procesul dezvoltarii de la varsta copilariei si pana la maturitate, ba inca pana la moarte. Dar mai lipseste ceva, caci altfel omul ar fi predictibil in actiunile sale, prin formarea educationala. Dar nu este. Undeva, candva, se intampla un accident, ceva neprevazut in deciziile luate de fiecare dintre noi. Aceasta este latura sufleteasca. Sufletul insa scapa evaluarii pe baza rationala, tocmai pentru ca nu este din aceasta lume. Nu ai control si putere asupra ceva nematerial. Putem sa ne oprim gandurile? Nu, si totusi ele exista si influenteaza viata noastra in bine sau rau la modul cel mai concret.

Deci omul este fire duala: rationala si sufleteasca. Pe una o poti modela (in bine sau rau) prin educatie. Cealalta ne este data de la nastere si sufera o lucrare de desavarsire mult mai subtila care scapa vointei noastre sau ratiunii. Este vorba de prefacerea sufleteasca prin darul lui Dumnezeu sau din pacate si sub influenta demonica. Asupra acestei schimbari sufletesti in bine sau rau nu avem putere directa, ea este rezultatul vietii noastre alese "rational".

Deci faptele si gandurile au o actiune exterioara noua, dar si interioara. Devenim ceea facem sau gandim.

Acum avem nevoie insa de notiunea de bine sau de rau si o raportarea a acestei notiuni fata de noi.
Dar si aceasta ajunge ceva relativ, tocmai pentru ca nu stim viitorul. Ce a fost bine poate deveni rau si ceea ce am crezut ca e rau se poate transforma in bine. Norocul sau soarta, nu?

Daca este asa psihologul e inutil, si daca ne-ar cunoaste celula cu celula.

Dar ce este bine si ce este rau? Astazi totul incepe sa se relativizeze, fiecare crede altceva.

E mai bine sa avortezi, zice cineva, daca ai deja 3-4 copii si nu mai ai "posibilitati" sa mai cresti inca unul. Desigur ca daca mai apoi, apar complicatii si mori, s-a zis si cu "cresterea" celor 3-4 copii.

A fost bine sau rau? Soarta ... Sau medicul nu a fost "bun". Totul este sa gasim un medic bun si se rezolva.

Pentru femeile care doresc sa avorteze: gasiti un medic "bun". Daca totusi apar complicatii, nu va temeti, cautati alt "medic", mai bine "pregatit". Daca nu gasiti si mai apoi ramaneti cu probleme de sanatate si psihice, apelati la un "psiholog" si daca nici acesta nu va multumeste, dati vina pe barbat, soacra, servici, nu conteaza, dati vina pe cineva. Iar daca nu vreti, asta e ... soarta!

Liviu

[romandragut]

În prealabil postat de IC

Si consilierea sa fie facuta de un psiholog ateu, nu?
Cred ca el ar fi in masura sa dea cele mai bune sfaturi!!!

IC, am spus psiholog. Pentru problemele confesionale, religioase exista un duhovnic.

[romandragut]

În prealabil postat de Colors

Toate argumentele ateilor sau rau-credinciosilor se bazeaza pe o ideologie umanista, promovata cu sarg in ultimii 200 de ani si ajunsa pana la noi, in ziua de azi, ca o credinta de la sine acceptata. Societatea isi este siesi de-ajuns. Astfel, pentru orice problema, omul gaseste prin sine insusi si rezolvarea. Ai probleme cu sotul? Te duci la psiholog. Nu te asculta copiii? Educatia nu a fost buna. Ai vreo suparare cu cineva? Mergi la judecator.

Peste tot solutia rasare ca din palarie. Si astfel s-au creat dependente mentale sau automatisme de gandire. Omul nu mai poarta responsabilitatea vietii sale decat partial, ba cateodata o arunca asupra celorlalti. Iar cand nici aceasta nu se poate ... soarta, ghinionul sunt vinovate.

Daca problemele s-ar putea rezolva asa usor, intr-un timp scurt am trai raiul pe pamant. Dar din contra, raiul devine o fata morgana. Societatea este tot mai violenta, rata divorturilor creste, copiii sunt tot mai neascultatori, neincrederea intre membrii unei colectivitati este din ce in ce mai mare.

Nu mai spun ca "profesia" de psiholog (de famile) este tot mai cautata, dovada ca are "succes". Adica tot mai multa lume ia calea "cabinetelor specializate". Nu este putin ciudat? Sau ... scoala este tot mai eficienta ... copiii tot mai nepregatiti pentru a face fata problemelor vietii.

Ma intreb, pe psihologul care are si el probleme cu sotia, cine il "consiliaza"? Ahh ... un alt psiholog. Si pe educatorul care are si el probleme cu copiii acasa, cine il invata? Desigur ... un alt educator.

Iar atunci cand nu mai ajuta nimic, se cauta o vina, o explicatie "rationala". Omul nu a respectat "invatatura" psihologului, copiii sunt rai ca asa sunt ei, sau parintii sunt de vina, sau lumea, sau serviciul e vinovat, sau lipsa de timp, sau lipsa de bani, sau ... n-a avut "noroc", si gata!

Sau n-a fost "psihologul" bun :) sau doctorul sau educatorul. Deci cum se rezolva? Cautand un psiholog "bun". E clar nu? Mie nu imi este ... Cum pot sti eu ca un "psiholog" e "bun"? Prin referinte? De la vecini? Din cartea de telefon? De fapt nu stiu ... si nici nu am cum pentru ca principiul dupa care ma conduc este gresit.

Nici el ca om nu stie cum va reactiona peste o ora la aflarea unei vesti. Va lua o decizie buna sau gresita in ce-l priveste? Oare pe parcursul vietii sale nu a lua decizii gresite? Oare nu s-a inselat in ce priveste aprecierea altor oameni? Cum poate sti el firea umana? Ca sa o "stii" trebuie ca tu sa fii cel care a creat-o. Dar ce este firea omului? Cum o putem defini? Este rezultatul educarii umane in procesul dezvoltarii de la varsta copilariei si pana la maturitate, ba inca pana la moarte. Dar mai lipseste ceva, caci altfel omul ar fi predictibil in actiunile sale, prin formarea educationala. Dar nu este. Undeva, candva, se intampla un accident, ceva neprevazut in deciziile luate de fiecare dintre noi. Aceasta este latura sufleteasca. Sufletul insa scapa evaluarii pe baza rationala, tocmai pentru ca nu este din aceasta lume. Nu ai control si putere asupra ceva nematerial. Putem sa ne oprim gandurile? Nu, si totusi ele exista si influenteaza viata noastra in bine sau rau la modul cel mai concret.

Deci omul este fire duala: rationala si sufleteasca. Pe una o poti modela (in bine sau rau) prin educatie. Cealalta ne este data de la nastere si sufera o lucrare de desavarsire mult mai subtila care scapa vointei noastre sau ratiunii. Este vorba de prefacerea sufleteasca prin darul lui Dumnezeu sau din pacate si sub influenta demonica. Asupra acestei schimbari sufletesti in bine sau rau nu avem putere directa, ea este rezultatul vietii noastre alese "rational".

Deci faptele si gandurile au o actiune exterioara noua, dar si interioara. Devenim ceea facem sau gandim.

Acum avem nevoie insa de notiunea de bine sau de rau si o raportarea a acestei notiuni fata de noi.
Dar si aceasta ajunge ceva relativ, tocmai pentru ca nu stim viitorul. Ce a fost bine poate deveni rau si ceea ce am crezut ca e rau se poate transforma in bine. Norocul sau soarta, nu?

Daca este asa psihologul e inutil, si daca ne-ar cunoaste celula cu celula.

Dar ce este bine si ce este rau? Astazi totul incepe sa se relativizeze, fiecare crede altceva.

E mai bine sa avortezi, zice cineva, daca ai deja 3-4 copii si nu mai ai "posibilitati" sa mai cresti inca unul. Desigur ca daca mai apoi, apar complicatii si mori, s-a zis si cu "cresterea" celor 3-4 copii.

A fost bine sau rau? Soarta ... Sau medicul nu a fost "bun". Totul este sa gasim un medic bun si se rezolva.

Pentru femeile care doresc sa avorteze: gasiti un medic "bun". Daca totusi apar complicatii, nu va temeti, cautati alt "medic", mai bine "pregatit". Daca nu gasiti si mai apoi ramaneti cu probleme de sanatate si psihice, apelati la un "psiholog" si daca nici acesta nu va multumeste, dati vina pe barbat, soacra, servici, nu conteaza, dati vina pe cineva. Iar daca nu vreti, asta e ... soarta!

Liviu

Este necesara consilierea psihologica. Nu uita sunt persoane care nu sunt credincioase si atunci prezenta unui duhovnic este inutila.

Esteo diferenta intre ceea ce cred unii ca este bine (sa mearga doar la preot). Sa nu uitam ca initial biserica a fost singurl justitiar, indrumator, confident. Banuiesc ca daca nu ar fi fost esecuri nu ar fi aparut noi institutii precum justitia, sanatatea, invatamantul.

Ateu sau rau-credincios? Cred ca faci afirmatii indrazneste. Desi nu cred in ceea ce spun acum si consider total neavenit ma intreb cum ar fi sa ma refer la persoanele credincioase drept "indobitociti de traditie?"

Ideile fiecaruia nu devin importante decat atunci cand au puterea de a schimba sau de afecta un anumit lucru, grup, etc.

Revenind la topic. O presiune legala (pentru ca discut doar din perspectiva legala) impotriva avortului nu este totusi de incurajat pentru ca ar indemna femeile sa apeleze la "leacuri babesti", "andrele", "dusuri scotiene", "radacina de spanz", etc.

Lipsa unei oarecare presiuni duce la alte rezultate extreme.

[erzbet]

Colors, ateii, rau-credinciosii cum i-au numit, au alte principii, nu este treaba ta sa ii judeci. Problema cu avortul este relativ simpla din acest punct de vedere: nu te priveste ce face cel din jurul tau; cu ce drept sa se interzica avortul? Inteleg ca nu esti de acord; bun; nimeni nu te obliga sa faci absolut nimic, dar respecta si tu decizia celorlalti. Nu esti de acord cu psihiatria, nimeni nu te obliga sa apelezi la ea. Trebuie sa fi constient ca nu toti oamenii au aceeasi viziune asupra vietii. Ca din punctul tau de vedere ceilalti gresesc, asta nu inseamna ca este obligatoriu adevarat. Bine, aici ma vei contrazice cu siguranta si o sa imi dai sute de mii de citate; eu nu te contrazic ci iti respect punctul de vedere, insa nu iti nici un drept asupra mea;(si aici nu ma refer la mine intr-un mod deosebit). Nu ma adresez tie intr-un mod deosebit, ci celor care se considera atotstiutori si cu drepturi asupra tuturor oamenilor.

[IC]

Dragii mei, degeaba tot incercam sa despicam firul in patru si sa vedem cine are dreptate.
Si eu si Liviu vorbim aici din punct de vedere crestin ortodox. Daca nu sunteti de acord este treaba voastra, nu cred ca v-am pus sa declarati ceva impotriva vointei voastre. Asta este parerea unui crestin ortodox si asa cum noi trebuie sa va acceptam parerile asa trebuie sa ni le acceptati si voi. Se pare ca toleranta trebuie sa fie numai dintr-o parte pana la urma, adica noi sa toleram pacatele, ca de si "ei sunt oameni".
Cat despre avort... pana la urma este decizia fiecaruia. Eu consider ca "datoria" unui crestin este sa informeze, daca nu se asculta sfatul asta e, dar nu ne putem baga capul in nisip si sa ne facem ca nu vedem, nu stim, nu auzim...
Si erzbet...nu cred ca cineva aici se considera atotstiutor si cu drepturi asupra tuturor. Fiecare isi spune parerea...