Se poate?

[Aghioritul]

În prealabil postat de AlinB

Sfintia voastra Paisie, sunteti episcop cumva?

In vasta dumneavoastra cultura canonica, ne puteti spune daca aveti dreptul si autoritatea de a da canoane pentru (alti) episcopi sau chiar preoti?

....poate ca am STUDIAT vreo 10 ani de Teolgie si am avut timp sa INTELEG mai bine atat prin Manastiri langa Stareti cat si pe langa unii Ierarhi ce inseamna asta!

Iar eu NU dau canoane ci spun ceea ce trebuie sa spun! Nu ordon NIMANUI nimic, asa cum intelegi fratia ta!

Blagosloviti si ma Iertati!

[AlinB]

În prealabil postat de Paisie Aghioritul

....poate ca am STUDIAT vreo 10 ani de Teolgie si am avut timp sa INTELEG mai bine atat prin Manastiri langa Stareti cat si pe langa unii Ierarhi ce inseamna asta!

Iar eu NU dau canoane ci spun ceea ce trebuie sa spun! Nu ordon NIMANUI nimic, asa cum intelegi fratia ta!

Blagosloviti si ma Iertati!

1. Pai in cei 10 ani de studiu teologic n-ai aflat ca aplicarea canonului oscileaza intre acrivie (implinirea lui intocmai) si iconomie?
Dupa parerea ta, din toate canoanele care le-ai luat la spovedanie, cate crezi ca au fost dupa acrivie si cate crezi ca au fost dupa iconomie?

2. In cei 10 ani de studiu teologic, n-ai aflat cine este in masura sa cateriseasca un episcop sau un preot?
Te-am intrebat daca esti episcop, insa ai raspuns altceva.
Sa inteleg ca dupa Canoane, statul prin manastiri pe langa "stareti" si "unii ierarhi" iti confera autoritate similara unui episcop?

3. Daca crezi ca nu s-ar fi putut fara sa spui ce ai spus si ai fi vrut sa arati ca totusi n-ai facut degeaba aia 10 ani de teologie, ai fi spus: "Conform canonului cutare de la Sinodul cutare, sanctiunea pentru cutare este asa".
Nu cred ca te-ar fi contrazis pe nimeni.

4. Poti sa-mi spui unde ai citit ca ar fi zis vreodata par. Paisie Aghioratul a carui nume il porti cu nevrenicie pe acest forum a zis "cutare episcop sau cutare preot trebuie caterisit"?

[costin_byby]

În prealabil postat de heaven

O prietena mi-a spus de curand ca urmeaza sa se casatoreasca cu un viitor preot,problema este,insa,ca el in urma cu cativa ani a mai fost casatorit civil,nu religios.
Ea mi-a zis ca doar cununia religioasa este cea care conteaza,ca daca o facea pe aceea nu i se mai permitea preotia.
Mi s-a parut totusi putin ciudat,de aceea am ales sa va intreb si pe voi: se poate hirotoni o persoana daca a fost doar casatorita civil anterior?
Va multumesc!

Da,pentru ca o casatorie civila nu are valoare de cununie ci una strict sociala.Temeiul biblic e clar"ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta". Casatoria civila este tocmai vice-versa,unirea acolo este facuta de om (de primar).Unirea facuta de Dumnezeu prin Sf.Taina a Cununiei (nunta)este singura binecuvantata.Dar daca el a trait necununat cu prima femeie trebuie sa faca canon de pocainta.(Daca este teolog,stie el bine,de ce).Dar se poate preoti.Asta in mod sigur.

[geo.nektarios]

Frate Alin,

În prealabil postat de AlinB

aplicarea canonului oscileaza intre acrivie (implinirea lui intocmai) si iconomie

Exista ICONOMIE cu pacatele oamenilor dar nu te joci cu PREOTIA!!! Daca te joci cu Taina Preotiei, cum oare vei fi dupa ce ai primit-o???
Cum oare sa primeasca PREOTIA unul ce a trait in CURVIE??? Casatoria civila nu iti da drept de Hirotonie la PREOTIE!!! cu atat mai putin RECASATORIA!!!!

În prealabil postat de AlinB

"Conform canonului cutare de la Sinodul cutare, sanctiunea pentru cutare este asa".

Pentru a fi Hirotonit ai nevoie de niste CONDITII din care fac parte:
1. Dogmatice
2. Morale
3. Canonice
4. Liturgice

Dpdv Moral (ceea ce ne priveste pe noi acum):

Conditia de BAZA pentru HIROTONIE este sa aiba Viaţă morală ireproşabilă!!!!
Can. 9, I Ecum. – toţi candidaţii să fie cercetaţi
Can. 36 Nichifor Mărt. prevede fecioria candidatului
Can. 18 Apostolic prevede să fi fost căsătorit cu o persoană care să fi fost fecioară.

Candidatul trebuie să aibă o familie cu o viaţă morală ireproşabilă, să fie căsătorit la Sfat şi cununat la Biserică. Cel recăsătorit NU poate să se apropie de Preoție.
Dezlegarea de la duhovnic în urma spovedaniei și împartăşaniei. Cel oprit de la împărtăşanie, e oprit şi de la hirotonie.
Un om căsătorit NUMAI la primărie si care a trăit cu soția sa, fără CUNUNIA RELIGIOASA, apoi se recăsătorește, nu poate fi hirotonit!!! Nu are viață morală IREPROȘABILĂ!!!

Apoi sunt IMPEDIMENTE DE LA HIROTONIE - Canonice:
Statutul personal necanonic:
a) cel căsătorit, dar necununat la Biserica
b) cel căsătorit cu o văduvă/ divorţată → can. 3 Trulan
c) cel divorţat sau care a rupt logodna → exepţie cei ce rămân celibatari monahi
d) cel recăsătorit→ Can. 17 Apostolic spune ca nu au voie sa fie preoti nici măcar văduvii recăsătoriţi
e) cei ce nu au depus voturile monahale → pt călugări
f) cei ce s-au lepădat de credinţă sau voturile monahale

Can. 61 Apostolic – oprește pe cei ce au săvârşit desfrânare/adulter!!!

Deci respectivul NU se poate Hirotoni, avand in vedere cele aratate mai sus din Dreptul Canonic!!! Cu atat mai mult cu cat a studiat Teologia, trebuie sa fie CONSTIENT de ceea ce vrea, de ceea ce isi doreste in viata!!! Viata morala ireprosabila nu ii apartine!!!

Nu judec, ci este spus de HEAVEN, si ma raportez la cele spunse tinand cont de cele ale Dreptului Canonic, asta nu ma indreptateste cu nimic, dar si eu am terminat Teologia si ii dau dreptate lui „Paisie Aghioritul” pe care fratia ta, frate Alin, te grabesti sa judeci si sa il ironizezi! Un crestin cu viata morala curata nu face asa!!! Pr.paisie de care te legi a fost nu numai bland, ci si ASPRU!! Nu se juca cu cele Sfinte mai ales cu Preotia!

[ory]

Daca o casatorie civila nu are valoare spirituala, atunci hai sa ne casatorim de o suta de ori civil si o singura data si religios, poate astfel ne simtim mai bine din punct de vedere crestinesc ! ! !
Poate ca nu are legatura cu aspectul religios, dar cu cel moral, cu siguranta ca are, iar mie nu prea-mi place sa despart etica de religie fiindca altfel putem gresi foarte mult si, sa ne mai si justificam pe deasupra.
Oricum, casatoria civila in repetate randuri tot lezeaza o relatie spirituala, fiindca se ajunge astfel la curvie si la schimbarea sistematica a partenerului, lucru care nu este nici moral si nici crestinesc.
Nu-mi place deloc cand se defaimeaza unele trasaturi sociale legale pe considerente spirituale, atata timp cat in SOCIETATEA ASTA DEFAIMATA traim si ne plamadim insasi principiile spirituale. Lucrurile se leaga intre ele mai mult decat ne inchipuim, astfel ele capata valoare asemanatoare.
Un lucru nu am sa inteleg niciodata, de ce preotului i se ingaduie o a doua casatorie, chiar si a treia pe tot parcursul cand acesta este preot ( nu este cazul de fata ), iar calugarului nu-i este ingaduita sub nici un chip razgandirea de la statutul monahal ? ? ? Pentru ca intr-o casatorie este vorba de doua persoane, iar in calugarie de una reala si de cealalta imaginara intr-o legatura de asa zisa " casatorie " cu Domnul ? Pentru ca Domnul nu are a spune nimic in aceasta legatura presupusa ireversibila, dar in societate oamenii isi exprima doleantele asa cum doresc, tocmai pentru ca sunt implicate fizic ambele parti ? Sau cum, caci nu prea inteleg de ce se da o valoare mai mare calugariei decat casatoriei ? Si nu am sa inteleg niciodata, de fapt, nici nu cred in aceasta valoare exagerata atribuita statutului monahal in defavoarea cununiei sfinte, care ajunge sa fie defaimata de multe ori, iar aceasta subestimare devine chiar justificata de biserica.

[andreicozia]

În prealabil postat de geo.nektarios

Exista ICONOMIE cu pacatele oamenilor dar nu te joci cu PREOTIA!!! Daca te joci cu Taina Preotiei, cum oare vei fi dupa ce ai primit-o???
Cum oare sa primeasca PREOTIA unul ce a trait in CURVIE??? Casatoria civila nu iti da drept de Hirotonie la PREOTIE!!! cu atat mai putin RECASATORIA!!!!

Cita rivna pe tine exprimata prin f. numeroasele semne de exclamare si intrebare cind vine vorba de PRIMIREA preotiei.
zici dar "cum sa primeasca preotia!!!"

Acum ma intreb cum de nu fuge preotia de la el cind curvia vine dupa Hirotonie(Dumnezeu stie mai precis cind!) ca in cazurile filmate cu camera ascunsa de jurnalisti?

Dumnezeu da harul, dar nu-l mai ia inapoi, dupa ce l-a dat.
Andrei, aduci in discutie ispitirea preotului. Nu numai preotul este ispitit, ci toti oamenii sunt ispiti; atata doar, ca noua, mirenilor, putin ne pasa ca suntem ispititi si dam curs ispitei; e ceva ce ni se cuvine, ne dorim si luam ceea ce ne place, neavand mai nici o pretentie de la noi, ca doar suntem mireni. In schimb il judecam pe preotul, care, s-a lasat ispitit; am vrea sa i se ia harul.
Ispita e o proba a placerii, prin care ne verificam, mireni si preoti, cum stam cu patima poftei, aceasta avand rostul, ca sa descoperim in ce faza am ajuns in stradania noastra de a ne lupta cu ea.
Infranarea e lucru mai usor, caci ostenelile infranarii ni le putem asuma prin initiativa proprie.
Nu poti vorbi de o biruinta a patimei poftei decat daca o infrangi in momentul in care are toate conditiile ca sa se manifeste. Daca ne abtinem de la o patima, fara ca aceasta sa fie starnita din somnul ei, nu inseamna ca aceasta a slabit sau ca am stins-o.
Poti spune ca i-ai stins puterea abia atunci cand, starnita fiind, o poti domoli.
De unde stim noi, ca acel preot, de care amintesti mai sus, nu primeste o putere de a se opune patimii, de a o domoli si stapani, spre mantuirea lui; iar noi, care am judecat, ramanem cu pacatul?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ory

Un lucru nu am sa inteleg niciodata, de ce preotului i se ingaduie o a doua casatorie, chiar si a treia pe tot parcursul cand acesta este preot ( nu este cazul de fata ),

Mă surprinde ce scrieţi aici. Eu ştiam că preoţii nu se pot recăsători.

iar calugarului nu-i este ingaduita sub nici un chip razgandirea de la statutul monahal ? ? ?

Voturile călugăreşti sunt perpetue. Există mai înainte etapa noviciatului, după care novicele se poate întoarce la starea dinainte. Dar, după ce a acceptat tonsura, nu mai există cale de
întoarcere. Un călugăr este un om care a optat pentru starea îngerească încă din momentul vieţii în trup. A deveni una cu îngerii şi apoi a te face iarăşi om înseamnă apostazie.
Iar "matriomonium sacerdotum" înseamnă ceva foarte real. Monahul sau monahia care se întorc în lume divorţează de Mirele Cristos.

Pentru ca intr-o casatorie este vorba de doua persoane, iar in calugarie de una reala si de cealalta imaginara intr-o legatura de asa zisa " casatorie " cu Domnul ?

Cum adică imaginară ? Cristos e imaginar ? Este proiecţie a minţii noastre ?

caci nu prea inteleg de ce se da o valoare mai mare calugariei decat casatoriei ? Si nu am sa inteleg niciodata, de fapt, nici nu cred in aceasta valoare exagerata atribuita statutului monahal in defavoarea cununiei sfinte, care ajunge sa fie defaimata de multe ori, iar aceasta subestimare devine chiar justificata de biserica.

Biserica nu învaţă altceva decât ştie de la Cristos şi de la apostoli. Cristos a fost călugăr, având toate cele 3 voturi: a fost sărac, a fost celib, a ascultat până la moarte de Tatăl Său. Apostolul laudă fecioria pentru Cristos. Starea căsătorită este bună, starea monahală este şi mai bună. Ambele pot duce la mântuire, cel chemat în oricare din ele are o cruce de dus toată viaţa lui: este felul specific stării sale de a se asocia la Crucea lui Cristos, dar întotdeauna fecioria are întâietate în onoare. Aşa cum îngerii au întâietate în raport cu oamenii. Şi îngerii, şi oamenii pot cădea şi se pot mântui. Când cad, îngerii cad mai rău şi aşa se întâmplă şi cu călugării. Când se mântuiesc, îngeri şi oameni intră în "Norul de Martori". Dar îngerii ocupă locuri mai sus, mai aproape de Tronul Ceresc. Cu o singură excepţie: Sfânta Fecioară, care este deasupra oricăruia dintre ei.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de heaven

Cred ca nu m-am facut eu suficient de inteleasa:este vorba de viitorul sot al unei prietene care,nu,nu este preot in prezent ci urmeaza sa se casatoreasca si hirotoneasca ulterior.
Nu stiu acum cat timp a mai fost casatorit,cred ca acum cativa ani,dar doar civil,nu si religios.
Din ce stiu s-a despartit de respectiva pentru ca nu mergea relatia,il insela,dar aceea nu a fost singura lui relatie,au fost mai multe,chiar inainte de prietena mea fiind cu o alta fata cu care a stat pentru doi ani.
Bine,acum nu mi se pare o grozavie atat de mare,daca totusi omul este credincios si facut pentru asta,dar m-a nedumerit afirmatia ei pentru ca stiam ca sunt destul de stricte canoanele.

S-au dat raspunsuri frumoase si competente la intrebarea initiala ceea ce inseamna ca nu prea mai este de vorbit . Nici eu acum nu doresc sa mai explic ceva in plus , vreau doar sa atrag atentia asupra unui mod de gindire gresit, fara temei canonic , cel putin, si care prin formularea lui aleasa nu lasa sa se vada pericolul la care predispune. Ma refer la formularea ultimului aliniat.
Asadar, indiferent cum este omul de credincios acum sau cum a fost sau nu in trecut , cum s-a schimbat el de bine astazi si ce nevinovatie a avut in trecut cind a savirsit la pacate cu sacul , canoanele sunt canoane. Ele sunt criteriile de disciplina , norma de viata pt. orice ortodox si dupa ele se apreciaza meritele sau greselile de la viata fireasca in duh si adevar. Nu sunt arbitrare, nu sunt invechite , nu sunt circumstantiale ! Ele exista ca atare si dupa ele ne luam . Pai judecind dupa ultimul aliniat , daca acum spunem ca este facut pt. asta (adica pt. preotie) trebuie sa si vedem ca in trecut a fost facut pt. desfrinare ... numai ca nu merge una cu alta !
Notiunile de ,,acrivie'' si ,,iconomie'' legate de aplicarea sau implinirea canoanelor sunt mai mult filosofice si au fost formulate pt. impiedicarea specularii voite sau intimplatoare legate de ele. In esenta, implinirea in tocmai si la timp a prescriptiei unui canon ori trairea identica in litera lui nu este in totdeauna sinonima cu ,,acrivia'' (deoarece pacatul s-a savirsit intocmai , altminteri nu era categorisit pacat, si si la timp, la timpul pe care l-am voit noi !) ci doar pastrarea aceleasi masuri, cum de altfel derogarile nejustificate absolut real de la implinirea lor pe seama unor false neputinte fizice, psihice sau de era istorica nu inseamna ,,iconomie" si aplicarea canoanelor in ,,spiritul" lor si nu in litera, ci de cele mai multe ori desconsiderarea acestora !
Ca urmare , faptele sunt ale noastre(dupa cum alegem noi) dar judecarea lor se face dupa poruncile sfintilor parinti. Ne place ori nu ne place realitatea aceasta este . De aceea este deosebit de important ca noi parintii sa ducem o viata cit mai curata , cit mai buna si sa cerem aceasta si copiilor nostri neingaduindu-le orice si oricum cel putin din dorinta de a-i feri pe viitor de neplaceri !