Pot fi mantuiti si ne-ortodocsi?

[Traditie]

Traditie, ne-ai putea explica, te rog, ce vrei sa spui prin faptul ca pocainta inseamna o "incetare imediata si totala a legaturilor cu lumea"? Obiectiv, pragmatic, cum se face asta pentru cineva care e in lume?

A nu ne mai ghida dupa gândurile si pornirile care ni se înfatiseaza ci a cauta numai voia divina, în fiecare clipa.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de Traditie

A nu ne mai ghida dupa gândurile si pornirile care ni se înfatiseaza ci a cauta numai voia divina, în fiecare clipa.

Traditie, sunt de acord ca trebuie sa cautam voia divina. Problema care se pune e cum sa facem ca sa stim care este aceasta voie. Ne putem insela numind "voia divina" propria noastra reflectie asupra lucrurilor. Cum e in cazul protestantilor care tot timpul cred ca li se arata cate ceva.

A simti voia divina cred ca implica o schimbare adanca a noastra, o renuntare totala la noi, o parasire a nostra pentru a-L lasa pe El sa locuiasca in noi. Si cum asta a o "operatiune" de o viata intreaga, de multe ori nu cunoastem voia divina, fiindca mai raman in noi resturi din noi. Eu cred ca voia divina o putem percepe numai in spovedanie, fiindca acolo este singurul loc unde Hristos iti vorbeste fara sa mai fie prezent si raul din noi. Tu ce crezi? Cum ajungi sa simti clipa de clipa voia divina?

Elena

[Traditie]

Problema care se pune e cum sa facem ca sa stim care este aceasta voie. Ne putem insela numind "voia divina" propria noastra reflectie asupra lucrurilor. Cum e in cazul protestantilor care tot timpul cred ca li se arata cate ceva.

Nu exista o reteta dupa care sa stim care e voia lui Dumnezeu în fiecare situatie dar ne putem stradui, dupa cuvântul Domnului: Cine cauta gaseste.



A simti voia divina cred ca implica o schimbare adanca a noastra, o renuntare totala la noi, o parasire a nostra pentru a-L lasa pe El sa locuiasca in noi.

Într-adevar, scopul este schimbarea noastra, care numai harul o poate lucra daca ramânem permanent în Dumnezeu. Iar ramânerea se face cautând voia Lui.

Cred ca orice simtire si interpretare sunt înselatoare, nu acestea trebuie sa fie reperele. Cum zicea un Parinte: cauta-L pe Dumnezeu dar sa nu crezi ca L-ai gasit.



Eu cred ca voia divina o putem percepe numai in spovedanie, fiindca acolo este singurul loc unde Hristos iti vorbeste fara sa mai fie prezent si raul din noi. Tu ce crezi? Cum ajungi sa simti clipa de clipa voia divina?

Duhovnicul nu poate sa stea lânga tine sa-ti spuna continuu ce sa faci. Cred ca ambele trebuie utilizate, una fara cealalta duce sigur la ratacire. Ma refer la sfatul duhovnicului si cautarile proprii.

[iosif]

Traditie

Cred ca daca ai reusi sa iti expusi parerile mai concis si complet, s-ar evita mai multe neintelegeri. Ai dreptate in ce ai spus in aceste mesaje.

”Cum zicea un Parinte: cauta-L pe Dumnezeu dar sa nu crezi ca L-ai gasit.”

A nu se interpreta literal ca da in deznadejde si nesiguranta totala!

[Va_iubesc]

În prealabil postat de iosif

Traditie

Cred ca daca ai reusi sa iti expusi parerile mai concis si complet, s-ar evita mai multe neintelegeri. Ai dreptate in ce ai spus in aceste mesaje.

Iosif,
Eu gasesc ca Traditie e suficient de concis, chiar prea concis. Cateodata eu as vrea sa detalieze mai mult, dar se pare ca e cam scump la cuvinte.

Traditie,
Sa presupunem ca te incredintezi total lui Dumnezeu, te predai in mainile Lui si in voia Lui. In momentul in care ai lua o decizie care nu este voia Lui, crezi ca ai simti in inima ta ca iti pierzi linistea interioara si astfel ai regandi decizia luata? Este aceasta pierdere a linistii un semn sau este numai o iluzie care nu trebuie luata in considerare?

Ma gandesc ca totusi cautarea voii Lui nu trebuie sa fie un scop in sine, ci dorinta de a fi cu El trebuie sa fie primordiala. Iar increzandu-ne in El, ne va calauzi pasii spre voia Lui. Eu una am vazut asta chiar in viata mea. Luasem o decizie in care nici duhovnicul nu intervenea, imi dadea libertatea totala, asa ca eram cam in ceata. Am luat decizia sa merg intr-o directie, dar in acelasi timp ma rugam sa se faca voia Lui, fara a ma mai preocupa de "care este" si a fost exact invers decat prevazusem eu. Ulterior mi-am dat seama ca a fost cea mai buna varianta.

Adica eu cred ca Dumnezeu se uita la sinceritatea noastra si la faptul ca Il lasam sa decida El pentru noi, asa ca daca nu ne preocupam sa stim voia Lui, El tot o sa ne indrume pasii spre ea. Deci as zice ca e esential sa incercam sa ne apropiem de El, sa ne preocupam de mantuirea sufletelor noastre si nu neaparat de cunoasterea voii Lui, fiindca daca noi Il lasam sa fie Stapan peste noi, El va putea sa ne indrume. Nu stiu daca e prea clar ce am vrut sa spun...sper sa intelegeti cu inima.

Elena

[Traditie]

Sa presupunem ca te incredintezi total lui Dumnezeu, te predai in mainile Lui si in voia Lui. In momentul in care ai lua o decizie care nu este voia Lui, crezi ca ai simti in inima ta ca iti pierzi linistea interioara si astfel ai regandi decizia luata? Este aceasta pierdere a linistii un semn sau este numai o iluzie care nu trebuie luata in considerare?


Încredintarea noastra lui Dumnezeu presupune cautarea voii Lui.
Nu cred ca pierderea linistii interioare e un semn. Cred ca faptul ca facem ceva fara a fi cufundati în rugaciune e un semn al faptului ca nu facem ce trebuie.



Ma gandesc ca totusi cautarea voii Lui nu trebuie sa fie un scop in sine, ci dorinta de a fi cu El trebuie sa fie primordiala.
Asta e o complicare inutila. Cei care cauta voia Lui evident doresc sa fie cu El.




Am luat decizia sa merg intr-o directie, dar in acelasi timp ma rugam sa se faca voia Lui, fara a ma mai preocupa de "care este" si a fost exact invers decat prevazusem eu.
Nu trebuie nici o secunda sa alegem confortul. A crede ca faci voia lui Dumnezeu e sigur o reflectie a mintii noastre, nu e adevarat.



Adica eu cred ca Dumnezeu se uita la sinceritatea noastra si la faptul ca Il lasam sa decida El pentru noi, asa ca daca nu ne preocupam sa stim voia Lui, El tot o sa ne indrume pasii spre ea.
Acest gând introduce un grad de inevitabilitate a mântuirii, e nefolositor, poate chiar daunator.


Deci as zice ca e esential sa incercam sa ne apropiem de El, sa ne preocupam de mantuirea sufletelor noastre si nu neaparat de cunoasterea voii Lui, fiindca daca noi Il lasam sa fie Stapan peste noi, El va putea sa ne indrume.

Trebuie sa ne straduim din toate puterile si pe toate caile. "Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta".

[iosif]

Dar Traditie si Traditie2 par sa fie aceeasi persoana sau chiar asa este?

Elena, orice mesaj incomplet poate da nastere la multe neintelegeri. A livra efectiv concluzii fara explicatii nu convinge pe nimeni.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de iosif

Elena, orice mesaj incomplet poate da nastere la multe neintelegeri. A livra efectiv concluzii fara explicatii nu convinge pe nimeni.

Iosif, la ce te referi? Unde e mesajul incomplet?

Elena

[iosif]

Elena, nu acesta este mesajul incomplete, ci celalalte care au iscat neintelegeri!

[Va_iubesc]

Traditie,

Am impresia ca tu cam scoti din context si nu ne mai intelegem. Te-as ruga sa incerci sa percepi ideea, nu sa raspunzi la fragmente. ???

Eu cred ca noi trebuie sa ne preocupam de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de a renunta mai mult la noi, de a merge pe calea ascezei, de a posti, de a ne ruga, de a inmulti binele, de a ne ajutora aproapele, de a avea mai multa iubire de El si de toti, de a fi in Biserica, de a ne apropia de Sfintele Taine, etc...intr-un cuvant de a merge spre asemanarea cu El. Dar asta e un drum de o viata, asa ca niciodata noi nu vom sti 100% care e voia Lui.

Cand spunem "Tatal nostru" zicem "Faca-se voia Ta!", asa ca eu zic sa nu mai pierdem vremea gandindu-ne care e voia Lui, ci sa facem ceva ca sa mergem spre asemanarea cu El. A crede ca noi stim voia Lui e sigur o dovada de mandrie. Mi se pare mai bine sa urmam calea asemanarii cu El cum am aratat-o in paragraful anterior si sa zicem ceva de genul: "Doamne, eu nu stiu care e voia Ta, dar stiu ca Tu ma iubesti, iar in iubirea Ta o sa-mi calauzesti pasii. Eu ma predau in mainile Tale si Te las sa faci cu mine ce doresti. Sunt a Ta."

Ce zici? :)

Elena