Citat:
În prealabil postat de crincrin
Am citit candva o istorisire despre un calugar care si-a sfarsit viata rau, in rataciri si inselari diavolesti. Se povestea despre el ca fusese candva un calugar bun ce compusese un acatist, daca nu ma insel, in cinstea Maicii Domnului. M-am mirat de o asa cadere, de vreme ce in mintea mea de copil acela trebuie ca fusese un om cu viata sfanta.
Fara smerenie, nimic din ce facem bun pe lumea asta nu ne sustine mantuirea.
"Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem."
|
Așa este. Am simțit ca asta trebuie sa fac. Acum nu mi se pare nimic important. Iar Sfantul Iuda Tadeu chiar mă ajuta. Pas cu pas. Și asta e cel mai important. Citesc acest acatist cu detașarea cuvenita, ca și cum ar fi scris de altcineva. Altminteri nu se poate.