Profeti adventisti

[Profetul de carton]

În prealabil postat de grasu77

Au o obsesie pentru fagaduintele lui Hristos: ca se va intoarce, va invia mortii si ii va lua cu El pe toti cei ai Lui.

Da, asta scrie lamurit in Biblie. Cei vii impreuna cu cei morti care vor fi inviati in momentul revenirii Domnului, vor fi rapiti pe nori avand trupuri ceresti.

[Mihai36]

deci luam mai intii in discutie un anume potential locas sfint care se va a fi pustiit de niste soldati ai unui imparat din Asiria/Persia-conform versetului din daniel precum si la porunca unui Imparat din Grecia -conform aceleiasi surse.

31 "Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o vor da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii."- aici este vb despre imparatul din Persia din capitolul 11 Daniel

Deci este vorba despre un loc pamintesc este un locas de inchinare unde si atunci se aduceau ofrande si se mai aduc si acum in mod neintrerupt.
Singura ofranda neintrerupta a fost in vechiul templu pe al carui amplasament se afla azi moscheea lui selim -intrerupt deci si el dar continuata in alta locatie nsa interuperea ofrandei neintrerupte nu se refera la ofranda de fiecare ci in fapt la ofranda anuala pascala caci in acele zile de ocupatie otomana a mai durat ceva timp pina la reluarea serviciului religios pascal mutat din vechiul Templu in Biseica Sfintului Mormint.
cu toate ca in vechiul templu era vb despre religia mozaica iar in noua locatie este vb despre religia crestina -subietul comporta o dezbatere mult mai amanuntita despre momentul exact al continuitatii si al trecerii dar un alt amanunt biblic ne dovedeste ca razboiul respectiv cu ocazia caruia ofranda este intrrupta si locasul pustiit nu a fost acel razboi nici urmatoarele caci in legatura cu acest razboi legat de pustiirea locasului si de vremea sfirsituluiitului ne profeteste si Isaia care ne spune ca "Razboiul va dura pina la urgie" iar urgia se refera la urgia justitiara cu ocazia Judecatii care va sa vina. Insa acest verset nu mai exista in ultima versiune biblica -tocmai din cauza operarilor din 2005.
Deci cum necum inca in ziua de azi atita vreme cit nu a venit urgia nu a venit nici pustiirea de care se vb insotita de interuperea de care se vb.
si nici acel razboi in care este vb despre Gog si alte neamuri din jurul Israelului -azi din lumea musulmana.
ne dam seama studiind istoria islamului si cuvintele lui mohammed prin care o poruncit sa se converteasca intreaga lume pina la judecata ne dam seama furia fanatismului islamic in conditiile in care alta grupare religioasa neislamica va face in mod concurential pe toate mediile un asemenea apel de convertire facind apel probabil incluisv la alte profetii islamice capabile sa converteasca incluisv musulmani.
mai cu seama ca Dumnezeu aratindu-si slava in ochii tuturor popoarelor si asupra lui Gog adica cu critica asupra lui Gog (gog popor in vechime care a facut parte odata din cele multe triburi iudaice insa azi urmasii sint musulmani situati pe mai departe in N_E in afara Israelului.
Aici Gog poate desemna si un conducator al lor. "asupra lui" Dumnezeu nu se poate arata cu critica decit intro forma trupeasca vizibila fie ca aparitie fie ca intrupare divina fie ca renastere miraculoasa a unei intrupari necunoscute marelui public intre timp decedate.
apelul catre o uniatate religioasa decurge din verstul din Isaia 66 care incepe cu prezentarea unei situatii in care binecredinciosii incaerca sa gazduiasca noua intrupare divina asa cum se pricep ei mai bine si in care Dumnezeu precizeaza ca El vine sa adune laolalta toate popoarele si ca va da un semn.
trupurile mortilor celor care au luptat "impotriva lui Dumnezeu" de la sfiristul acestui capitol nu se pot referi la trupurile mozaicilor din ierusaklim din vremea lui Iisus caci se stie inainte de cotropire toti crestinii au parasit orasul find preveniti de o evelatie.
deci este vb despre un viitor macel in care dreptcredinciosii vor fi feriti.
asta ca sa se dovedeasca ca venirea lui Dumnezeu ca sa uneasca toate popoarele care da semn si care trimite la propovaduit in alte zone retrase nu se refera la vremea lui Iisus ci la o vreme care va sa vie.
Dealtfel despre pedeapsa cu moartea din vremae pedepsei divine a celor care lupta impotriva Ierusalimului este amintita si in Zaharia iar ea se concretizeaza prin "putrezirea trupurilor in picioare cu ochii in orbite"
ZahariaCap. 14
12. Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în gură.
insa daca viitoarea unitate religioasa nu este suficient reiesita din acest verset din Isaia 66 atunci tot in Zaharia 14 Dumnezeu ne vesteste ca "in acele zile" 9.Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur şi tot aşa şi numele Său unul singur" ceea ce inseamna ca va fi o singura religie chair daca in ea se pot accepta mai multe nume insa toti vor fi de acord asupra aceluiasi Dumnezeu prezent personal.
Apoi avem si alte verste din care reise ca asiria egiptul si israelul vor coexista in pace si va fi un drum si ca infratirea dintre ele -inevitabil religioasa este "Lucrarea miinilor Mele".
Unificarea religioasa si inchinarea catre acelasi Dumnezeu in aceeasi forma va fi obligatorie caci altfel neamurile care nu vor veni sa I sa inchine vor fi pedepsite prin lipsa pecipitatiilor si alte pedepse destinate special in acest scop.
Zaharia 14 17.Iar acele din neamurile pământului care nu se vor sui să se închine în Ierusalim, Împăratului, Domnul Savaot, nu vor avea parte de ploaie."
-lucru care azi inca nu este obligatoriu.
Religia unica din viitor va fi formata din toti cei care se vor converti la religia sfintilor cu care Dumnezeu va veni in Sion, acei 144000.
care vor fi numiti altfel blestemind uneori pe ce care vor lupta armat si ideologic impotriva lui Dumnezeu si probabil a religiei lor.
Primii convertiti care vor fi vazuti intro anume evidenta vor fi cei din Ieryusalim si Iudeea care astel vor fi primii de care Dumnezeu se va indura (Zaharia) si astfel ei nou convertiti vor capata credinta si in Iisus caci Dumnezeu il propovaduieste si pe El si il maturiseste iar ei simtind o mare usurare sufleteasca lucru pe care nu l-au sintit aceasta credinta care a inlaturat impietrirea inimilor vor plinge regretind ca stramosii lor au contribuit la strapungerea Lui in vremurile biblice.
Zah 12 9 Şi în ziua aceea Mă voi sârgui să pierd toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut. În ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului.
faptul ca ei se vor converti este alergarea lor prin valea muntilor pina la muntele Son (care se afla la capatul vaii) caci acolo este "locul unde Eu voi da izbavirea"
Zah 14 5 Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii împreună cu El.
acasta venire a sfintilor si a lui Dumnezeu este un moment premergator al momentului din Apocalipsa in care ni se prezinta acea mare adunare pe Muntele Sionului si o mare multime de oameni in relitate nu este vb despre o situatie situata in sferele imateriale ci aici pe pamint acel Cineva de pe tron chiar va avea chipul in culorile pietrelor cu care este asemuit numai ca acele 4 fapturi asemuite cu 4 animale nu vor fi vizibile decit celor revelati fiind in realitate niste principii si puteri divine care nu puteau fi explicate altfel in lipsa unui suport teologic sficient.
Deci situatia prezinta un viitor in care Dumnezeu are deplina autoritate pe pamint in prezenta lui IIsus si a sfintilor si a multimilor de convertiti din toate semintiile ,vor trai in pace si armonie pe pamint iar cintarile sfintilor sint de neinteles pentru cei care nu cunosc limba versurilor respective.

deci perioada celor 2300 de zile calendaristice nu a venit inca , durata este relativ mare citi-va ani insa avind in vedere ca dintre evrei vor supravietui cam 10 la suta si o treime dn cladirile dn lume vor fi darimate la urgie plus alte situatii de foamete nu vor putea fi trecute cu vederea asa incit Biserica Sfintului Mormint sa fie repusa in functiune in mod proritar , avind in vedere ca o astfel de inchinare nu mai este o prioritate din moment ce insusi Dumnezeirea este intrupata si i se aduc in mod nemijlocit daruri si de la care se primesc alte daruri.
Ea va fi Ierusalimul ceresc iar religia Sa care va avea portile curtii interioare inchise pentru marea majoritate a credinciosilor din afara ei 42 de unitati de timp.
Nu este obligatoriu ca Dumnezeu intrupat sa ramina in Sion permanent ci aici se vine doar la unele ocazii , locuinta poate fi stabilita sau sediul religos mondal pot fi stabilite si in alta parte sau parti in mod succesiv, Ierusalim ,Etc.
In Isaia 66 se vb despre o inchinare din sabat in sabat si din luna noua in luna noua ceea ce inseamna ca cu ocazia lunii noi va mai fi inca o inchinare obligatorie/necesara.

[grasu77]

În prealabil postat de Mihai36

Scuze - am vrut sa spun ca asteptarea venirii profetita a avae loc in 1844 sau asa ceva

Mai cereti scuze inca odata. Aduci acuze total nefondate (mincinoase). Ellen White nu a facut nici o profetie referitoare la venirea Mantuitorului (nici legat de anul 1844 si nici de alte date calendaristice).

În prealabil postat de Mihai36

apoi tema cu sanctuarul cresc se dovedesc a fi false, soldatii imparatului din Asiria nu au ce cauta in sanctuarul ceresc

Ce legatura este intre sanctuarul ceresc si soldatii imparatului din Asiria, in profetiile adventiste? Vrei sa insinuezi ca aiureala asta are legatura cu interpretarile adventiste? Daca da ... inseamna ca ai mari probleme (de caracter, in special).

În prealabil postat de Mihai36

o sa incerc sa reiau dar sa ma ajuti te rog si tu sa imi indici exact punctele care necesita mai mare atentie.
.

Nu este nevoie sa fii ajutat. Este simplu sa dialoghezi cu cei de pe forum. Nu ti-a cerut nimeni sa demonstrezi ceva, deoarece nici nu ai ce demonstra. Creezi multa confuzie (umpland pagini intregi cu idei lipsite de coerenta - si, mai spui si minciuni despre altii, pe deasupra). Eu cred ca nimeni nu intelege ce vrei sa zici si, in plus, dai impresia ca ar fi vorba de profetii adventiste (care nu se caracterizeaza prin confuzie ci prin limpezime).

Creaza-ti un alt topic intitulat "profetiile lui Mihai" ca sa fie evitata confuzia cu "profeti adventisti" (titlul acestui topic).

[Mihai36]

chiar daca am gresit din viteza totusi advarul este undeva la mijloc , stiu ca EGW nu are pina in prezent nici profetii implinite nici neimplinite , am citit o singura carte de ea tragedia veacurilor , mi-a placut din puct de evdere istoric insa este complet lipsita de dar profetic avind in legatura cu apocalipsa o interpretare pur omeneasca si nu una capabila sa aduca elemnete noi ca in profetii ci doar interpreteaza asa cu titlu general dovedind ca nu a studiar indeajuns cele 8 carti din Vt care au referiri ceva mai amanuntite la vremurile eschatologice.
de la citeva revelattii si citeva viziuni sau vise care nu ating obligatoriu adevarul este cale lunga pina la a fi profet caci un profet este infailibil fiind capabil sa ceara in orice moment o revelatie sau orice informatie pe care poate sa o nteleaga avind totodata si o intuitie desavirsita .
personal nu apar nici ortodoxia insa pe cind traia am vazut calugar ortodox care era capabil sa ceara informatii de la Dumnezeu si peloc le si primea .

insa pe fond ceea ce am vrut sa spun este ca adventistii au o oarecare umilinta pt faptul ca stramosii lor au gresit crezind ca la 1844 va veni ceva important chiar Iisus daca nu ma insel, iar asta subliniat ca fiind un punct de plecare in dorinta lor de a cauta adevarul lipsiti de preconceptia ca stiu deja totul si ca dogma lor este infailibila asa cum cred f f f multi ortodocsi musulmani etc din vechile traditii.
stiu ca imparatul din Asiria/ Persia nu are legatura cu sanctuarul ceresc insa facind aceasta exagerare am vrut sa subliniez ca sanctuarul ceresc nu are nici o legatura cu locasul sfint unde ofranda va fi intrerupta si el purstiit prin devastare.
Sanctuarul ceresc este un locas imaterial , este in energii in slava, il putem numi sa zicem cerul al saselea insa nu este cer in sensul de spatiu ci doar in sensul de inaltime spirituala formata din calitati ale personalitatii prin intermediul carora esenta divina se manifesta .
chair daca exista versete care spun ca a treia parte din puterile cerului vor fi clatinate tot nu are legatura cu o posibila pustiire a vreunui cer divin

citeste cu atentie capitolul 11 din Daniel de lainceput pina la sfirsit si spunemi te rog in versetul 31 soldatii carui imparat sint pusi in discutie daca nu ai celui din Asiria/Persia?
Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii.

insa mai putin conteaza soldatii cui important este ca pustiirea locasului este facuta de mina omeneasca prin devastare si care vor devasta si cetatea Ierusalimului caci nu poate fi vorba despre alta cetate din moment ce el insusi ca imparat cucerutor isi va stabili corturile intre malul marii si zidurile cetatii.
si apoi doar impotriva Ierusalimului pornesc toate neamurile din jur cit si toate seintiile asa dupa cum reiese din Zaharia.
restul le poti considera inventii gratuite sau false revelatii insa trebuie sa urmarim esenta evenimentelor desprinse din textele biblice si nu neaparat amauntele prea picante poate cu care a presarat explicatiile -amanunte care nu trebuie musai sa aibe si suport biblic findca revelatia persionala sau a confratilor credinciosi de oriunde nu poate fii intersisa de catre nimeni asa incit sa se limiteze strict la litera scrisa.

Nu am afirmat ca ceea expun eu sint intrutorul profetii adventiste insa am afirmat ca exista siprofetii adventiste de care eu am cunostinta al caror continut nu este la limina dogmei adventiste decit i f mica masura iar restul volumului se potriveste perfect cu punctul meu de vedere si care nu este inventia mea el find impartasit si de altii si confirmat de mult mai multe revelatii incluisv ortodoxe calugaresti care la runul lor avind o prea mare greutate nu pot fi purtate de catre marea gloata de crestini deci nici de catre sinoadele care stabilesc dogma destinata lor.

smt ca in virtutea unei discutii cu tenmatica teologica parca alunecam intro lupta de orglii in care ne simtim oarecum jigniti fiind incapabili sa iertam ceea ce este regretabil ,
insa trebuie sa iti marturisesc ca pentru mne nu are nici o importanta dca EGW are vreo legatura sau nu cu 1844 sau daca ea are sau nu revelati implnite , i-mi este complet indiferent , nu intentionez sa aduc minciuni insa dezinteresul meu pentru amanuntele secundare m-a facut sa afirm lucruri eronate in ciuda faptului ca in realitate stiam adevarul insa era undeav ascuns in memoria mai adinca , , departe de mine o rea intentie.
treb sa recunosc ca informatiile primite despre EGW au avut loc cu multi ani in urma incit s-au mai estompat in memoria imediata.

totusi trebuie sa recunoastem ca unele versete biblie folosesc cuvinte grele iar sensul de ansambli al propozitiillor nu ne spune mare lucru , este un fel de ambiguitate , parca nu spune exact lucrurilor pe nume de teama de a fi sau a nu fi crezute , de parca se doreste ca unii sa le prinda mesajul greu iar altora doar sa le treaca razant pe linga urechi fiindule pur si simplu incredibil sau chiar de nedorit..
Nu ne dam seama ca in realitate cind se vorbeste despre pedeapsa divina cu moartea si o impotrivire generala ar putea sa aibe o importanta cruciala si sa aibe loc evenimente cu adevarat grave incluisv de o grea si prea adinca importanta religioasa. paca plutim undeva intrun loc caldicel si admiram niste pesti intr-un acvariu aflindu-ne complet in afara actiunii.
Ne par incredibile anumite versini de nterpretare trecind peste verset in parcursul lecturii fara sa intelegem mare lucru.
lecturarea nu inseamna studiu, studiu este cind ai in fata toate versetele care au legatura cu acel subiect si toate revelatiile calugaresti anterioare indiferent din care denominatiune si cind incerci sa faci legatura intre intelesurike diferitelor pasaje disparate cind incerci sa formezi o viziune in care apare clara o anume inlantuire logica aevenimentelor coroborate si cu elemente de istorie mai veche sau mai recenta.

Trebuie sa spun ca revelatiile mele mai din tinerete au fost putine iar una dintre ele confirmata intro discutie particulara cu un preot se refera la implnirea misiunii celor 2 trmisi divini care au propovaduit imbravati in saci care au fost omoriti in urma exercitarii puerii mai amrilor religiosi ai religiei oficiale si care dupa 3 zile si un cutremr au inviat si au plecat din oras asa cum venisera , asta anume in orasul Iraklyon in marea insula greceasca in anul 1910.
nu m-am limitat sa studiez doar revelatiile dintro singura religie sau denominatine fiindca ar fi insemnat ca nu am credinta in atotputernicia si infinita dragoste divina daruite oricarui suflet sincer fara deosebire de religia sau locatia unde a fost asezat cu aceeasi dragostede catre acelasi Dumnezeu.
Ar fi insemnat sa nu cercetez toate ca sa pasrez ceea ce este bun.
ar fi insemnat ca nu imi dau seama ca intr-n vas mic nu incapa continutul dntro oala mare, aici virbind de dogmele destinate mirenilor si care nu au cum a se ridica la inaltimae intelegerii mai de taina a celr daruti curevelatii si care sint intotdeauna prigoniti chiar daca ingaduiti de catre cei care se afla la cirma dogmei oficiale.
Inca de mic am asistat la o asmenea scena in care staret certa calugar si il obliga sa taca cu referire la o evelatie insa o facea din frica fata de superior si nu din convingere religioasa. In conditiile in care Iisus ii ceruse sa nu aca si sa o transmita mai departe celorlalti calugari care o puteau purta din generatie in generatie m mai cu seama ca la rindul sau o primise de zeci de generatii in urma.

[Profetul de carton]

Mi-a fost arãtat grupul celor prezenti la Conferintã. Îngerul a spus: "Unii vor fi hranã pentru viermi, unii vor fi atinsi de ultimele sapte plãgi, iar altii vor trãi si vor rãmâne pe pãmânt pentru a fi luati la venirea lui Isus". Solemne au fost cuvintele acestea! L-am întrebat pe înger de ce erau atât de putini cei interesati de bunãstarea lor vesnicã, atât de putini pregãtiti pentru ultima clipã. ( marturii vol 1 pag 131 ,marturia 2, subtitlul asemanarea cu lumea)

------------------------------------------------------------------------

o profetie gresita, facuta de Ellen White !

[Mani]

Profetia nu e grestia, e de-a dreptul falsa. Acea parte din "grupul celor prezenti la Conferinta;" care "vor trai si vor ramâne pe pamânt pentru a fi luati la venirea lui Isus", ar trebui sa fie acum in varsta de ca. 190 de ani.
Conferinta s-a tinut in 1848.

[Mani]

În prealabil postat de Mihai36

am citit o singura carte de ea "Tragedia veacurilor" , mi-a placut din punct de vedere istoric

Din punct de vedere istoric este o catastrofa. Vorbeste de Biserica, dar doar de cea catolica, de existenta celei ortodoxe habar n-are.
Nu reuseste sa dovedeasca existenta adventistilor in istorie. De fapt, si stilul este a unui elev de trei clase elementare.
Tragedia este de cautat in alta parte, nu la veacuri.

[ioanna]

Un adventist atrage atentia fratilor sai asupra pericolului de a o considera pe Ellen G White profet.

Integritatea profetului postbiblic
sursa:http://corneliusgreising.com/article.php?id=302

Adventismul - avântându-se din ce în ce mai primejdios în sfera aşa-zisului profetism al Ellenei White - se îndepărtează din ce în ce mai mult de valoarea Bibliei. Pentru foarte mulţi dintre adventişti, ceea ce spune Ellen White este mai important decât ceea ce spune Biblia. Deşi se spune, că aşa-zisul Spirit profetic ne trimite la Biblie, în realitate, se rămâne la scrierea respectivă, neglijându-se din ce în ce mai mult, studierea Scripturii. La ora actuală, profeţia biblică este eclipsată total în ochiul adventistului obişnuit, prin interpunerea între om şi Biblie, a incorect-numitului Spirit Profetic. În felul acesta, se blochează în totalitate cercetarea şi cunoaşterea adevărului profetico-biblic.

Aspectul negativ de mai sus este determinat de eroarea de interpretarea a misiunii Ellenei White, în procesul istoric de dezvoltare a adventismului. Apologeţii doctrinari şi posesorii patrimoniului său editorial extind rolul aceseia, în mod exagerat, cu mult dincolo de realitate. Se observă în mod evident ca literatura Ellenei White devine un best-seller, constituind, nu un izvor de informaţie biblică reală (decât într-o mică măsură), ci un succes de librărie pentru câştigul editorial. Se profită de dezinformarea lumii advente şi neadvente, recomandu-se o literatură căreia i se atribuie o valoare biblico-explicativă serioasă, în timp ce ceasta are doar o valoare de tip pur devoţional. Cele trei roluri incriminate în cadrul activităţii acestei personalităţi de seamă a pionieratului advent, trebuie să fie diferenţiate şi categorisite, aşa cum am mai făcut-o şi în alte studii, în felul următor: rolul istoric indispensabil, rolul profetic discutabil şi rolul scriitoricesc derutabil.

Vorbind despre integritate, trebuie să spunem că este, desigur, o lipsă atât a pionieratului advent, cât şi a Ellenei White însăşi, prin faptul că s-a admis ca, încă din timpul vieţii ei, lucrările sale să fie intitulate Spiritul Profetic. Se face astfel o confuzie regretabilă, între Spiritul Profetic biblic şi Spiritul Profetic whiteist. O altă gravă greşeală constă în egalizarea „Marturiei lui Isus”” din Apoc. 12, 17, cu Marturiile Ellenei White. Este o exagerare istorică de care trebuie sa ne debarasăm. Rămăşiţa nu este Mişcarea adventă. Fiindcă lupta dintre Balaur şi Rămăşiţa, care păzeşte „poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apoc. 12, 17), se desfăşoară în faza finala a adventismului. Această Rămăşiţă reprezentând pe toţi aceia care vor da piept cu Fiara a II-a si vor învinge (conform Soliei îngerului al 3-lea – Apoc. 14, 9-12), un fenomen care va avea loc după închiderea Harului, adică într-un viitor foarte îndepărtat. Şi, în ultima instanţă, nici nu se mai poate identifica adventismul actual cu „păzitorii poruncilor lui Dumnezeu”, din moment ce teologia adventă a renunţat de 100 de ani la principiul dreptăţii prin fapte, chiar cu ajutorul Ellenei White, rămânând exclusiv cu principiul îndreptăţirii prin credinţă.

Atâta timp cât ne declarăm hristocentrişti, ca toate religiile creştine, nu putem face parte din reprezentanţii Ramasiţei, reprezentanţi care sunt de tip antropo-hristocentrist (îndreptăţirea prin fapte şi îndreptaţirea prin credinţă).Chiar dacă Ellen White vorbeşte, pe alocuri, şi despre dubla dreptate în mântuire, o prezintă confuz, şi o neagă pe alte pagini.

O analiză pertinentă a vastei lucrări a Ellenei White, poziţionează această personalitate de seama a istoriei advente, în categoria profetului aparent. Adică în categoria oricărei persoane care are vedenii sau vise profetice pentru lămurirea frmântărilor sale personale sau a celor din jur. Biblia este plină de aceste cazuri si nici una dintre aceste persoane nu poate fi declarată profet.

În cazul Ellenei White trebuie să se accepte, în plus, un fapt medical foarte important, mai puţin posibil de clarificat în trecut, şi anume, traumatismul cerebral grav din copilăria sa. Un fapt care se poate solda cu un status psihologic reactiv particular. Mai exact, cu o anumită sensibilitate care poate genera stări inconştiente vizionare obişnuite, similare cu stările inconştiente vizionare de tip profetic. Uneori imposibil de diferenţiat Trebuie avut în vedere, de asemene, existenţa la anumite persoane, mai ales acelea înzestrate cu o imaginaţie literară, o uşurinţă deosebită de transpunere a preocupărilor din planul vieţii zilnice, în planul imaginilor din vis. Fenomenul este foarte explicabil din punct de vedere informaţional, deoarece visul constă în rearanjarea, în timpul nopţii, a informaţiilor din timpul zilei, în sertarele bibliotecii memoriale, cu implicaţiile numeroase pe care le atrage după sine acest proces complex.

Ceea ce este foarte interesant, în procesul analitic al acestei personalităţi de seama a primordialităţii advente, constă în faptul că vedeniile şi visele sale nu premerg cercetării biblice proprii, şi nici ale contemporanilor sau a coreligionarilor ei, ci invers. Vedeniile şi visele sale succed, în mod constant, dezbaterilor uneori chinuitoare ale acestora, confirmându-le rezultatele. Un fapt care dovedeşte implicarea sa naturală în dezbaterile respective, prin pura sa particularitate psihologică. În toată această manifestare, ea este foarte subiectivă. Uneori acceptă cu uşurinţă, şi nejustificat, cercetările biblice ale celorlalţi, alteori se opune, de asemenea nejustificat, rezultarelor cercetării biblice ale altor persoane (Sabatul, carnea de porc etc), ca apoi să revină, confirmând printr-o vedenie sau vis corectitudinea interpretării în cauză.

Exemplul cel mai elocvent, în această privinţă, îl reprezintă vedeniile sale despre Sanctuar. În clipa în care, în contextul miscării edsoniene, de după marea dezamăgire (1844), se aduce în discuţie, Sanctuarul ceresc, Ellen White are viziuni despre Sanctuarul ceresc. În felul acesta, ea confirmă prin viziuni existenţa acestuia. Confirmările sale sunt insă false. Viziunile pe care le are, reprezintă, exact ca în Biblie, Sanctuarul pământesc (camere, obiecte, perdea, tamaie etc). Şi anume, serviciul din Sanctuarul pământesc, din cadrul ispăşirii anuale. Imaginea în cauză este simbolică şi are ca expresie reală judecata mântuirii. O judecată care este doar ilustrată prin Sanctuar, neavând o manifestsare indentică celei din Sanctuar.

Marea greşeală a pionieratului advent, constă tocmai în nedecodificarea Sanctuarului pământesc, în cadrul simbolisticii respective, trasferând acţiunea ilustrativă a acestuia, într-un Sanctuar cereasc care ar fi real. Ellen White, nu face altceva decât să confirme această interpretare falsă, de nedecodificare a Sanctuarului pământesc, înradăcinând în doctrina adventă ideea greşită a Sanctuarului ceresc. Dacă Ellen White ar fi fost o prefetesă interpretativă adevărată, ar fi trebuit să corecteze concepţiile greşite ale pioneratului advent. Şi anume, să precizeze lipsa de decodificare a Sanctuarlui pământesc, şi să arate că imaginea acestuia, fiind simbolică, nu poate fi copia identică a unu Sanctuar ceresc, din următoarele motive:

- Nu poate fi acceptată existenţa unor imagini identice (fenomenul de copie) între două naturi total diferite, ci doar analogii de tip semnificant-semnificat (fenomenul simbolic)
- Nu poate fi acceptată nedecodificarea unei imagini simbolice, deoarece simbolul este „ceva” (semnificantul) care se referă la „altceva” (semnificatul), şi dacă pe pământ este Sanctuarul (ceva), în cer este problematica reală a acestuia (altceva).
- Nu poate fi acceptată preoţia aaronică după crucificare (actuala Preoţie a Domnului Hristos, din conceptul advent), deoarece Sanctuarul aronic este desfiinţat, fiind înlocuit biblic cu preoţia lui Melhisedec (Evr. 7, 11).

Confirmând părerile greşite ale pionieratului advent, Ellen White are meritul că stabilizează momentan adventismul, din punct de vedere istoric. În acelaşi timp, manifestă şi neajunsul de blocare a ideile adventiste într-o concepţie greşită. Şi dacă ideea de Sanctuar este imprimată – prin aşa-zisa „servă a Domnului” – se înţelege că orice încercare de corectare, pe parcurs, este practic imposibilă.

Aspectele pozitive şi negative de mai sus sunt valabile, în toate domeniile în care Ellen White şi-a pus greşita amprenta. Unul dintre acestea este şi domeniul profetico-biblic. Confirmând cu presupusa ei autoritate divină, interpretarea profetică existentă la momentul respectiv, această persoană considerată vocea Duhului Sfânt, îngheaţă pentru totdeauna orice încercare de ieşire din acest făgaş fals şi împietrit. Trebuie să fim conştienţi totuşi de faptul că atitudinea de blocare în conceptul profetic respectiv – deşi incorectă – este totuşi absolut necesară pentru stabilitatea istorică din perioada copilăriei adventiste. Fiind însă vorba despre o pecetluire de către Ellen White, a acestei interpretări greşite, soluţionarea corectă a tablourilor profetice respective, în zilele noastre, nu este posibilă fără despărţirea noastră, dacă nu totală, cel puţin parţială, de acest personaj istoric.

Toate aceste aspecte discutate mai sus, pun în evidenţă fenomenul anevoios şi complicat de formare istorico-doctrinară a adventismului. Profitând de sensibilitatea pariculară a Ellenei White – de transferare cu uşurinţă a procupărilor sale zilnice în stări vizionare sau de vise – Divinitate o foloseşte pentru instituirea primei faze a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului primar. Această activitate a sa aparent profetică, nu reprezintă confirmarea adevărului biblic, ci confirmarea adevărului existent în momentul respectiv,pentru consolidarea Mişcării advente în faza ei embrionară.

[ioanna]

De ce Dumnezeu nu ajută însă descoperirea corectă a adevărului, prin Ellen White, în prima fază a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului primar (iniţial) ? Deoarece atât cultura lumii, cât şi nivelul de cultură al pionieratului advent, nu se află atunci încă la nivelul necesar pentru această înaltă misiune. Să nu uităm că noi ne aflăm la o distanţă culturală, faţă de acel moment, de aproape doua secole. Capacitatea şi responsabilitatea noastră intră în joc într-un moment de vărf al cunoştinţelor umane. Din această cauză, nouă ne revine astăzi misiunea să declanşăm faza a doua a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului secundar (final).

În consecinţă, întreaga lucrare istorică a Ellenei White – pe care o considerăm, în mod real, indispensabilă – este de tipul Reformei advente primare sau de tipul profetic „dulce” (Apoc. 10, 10). O lucrare care – deşi doar parţial corect doctrinară - are totuşi un rol important de stabilizare istorică, pentru coeziunea confesională adventă, în sine. Conform profeţiei biblice, adventismul are de parcurs un drum istoric de aproximativ 290 de ani (2133 minus 1843 = 290), din cadrul cărora am parcus deja mai mult de jumătate. Exact însă la jumătatea acestui timp (1989) se schimbă întreaga cultură politico-religioasă europeană şi mondială, făcând posibilă declanşarea, de data aceasta în Europa, a fazei a doua a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului secundar (final). Un fapt foarte important pentru România, ţara de vârf, atât a adventismului european, cât şi a adventismului care mai conţine urme de tip antropo-hristrocentrist. Acest ultim aspect reprezentând, de fapt, fundamentul doctrinar al mântuirii în cadrul Reformei religioase a secolului al XIX-lea (Apoc. 14, 12).

O asemenea manifestare de cercetare şi de stabilire corectă a principiilor biblice doctrinare – doctrina mântuirii, doctrina profetică şi doctrina organizatorică - nu este posibilă atâta timp cât există monopolul aşa-zis profetic al Ellenei White. Este de recunoscut, cu tot respectul cuvenit, rolul său istoric deosebit, în prima jumătate a adventismului (1843-1989), dar este total necesar sa ne despărţim doctrinar de autoritatea sa, în cea de-a doua jumătate a adventismului (1989-2133).

Cea de-a doua fază a Reformei religioase a secolului al XIX-le este de tip profetic „amar” (Apoc. 10,10), şi nu mai foloseşte instrumente de logică medievală sau de început de modernism, ci intrumentele culturii moderne şi postmoderne, cu mari perspective mai ales în viitorul sistem filozofic al lumii - neomodernismul - care deja se iveşte la orizont. Atunci se va diferenţia cu claritate ceea ce aparţine absolutismului şi ceea ce aparţine relativismului filozofic şi religios. Misiunea Reformei religioase a secolului al XIX-lea de tip secundar constă în importantă poruncă divin-profetică: „Trebuie să proroceşti din nou” (Apoc. 10, 11).



.................................................. .................................................. .................................................. ......
p.s sper ca 2133 nu reprezinta o alta data fixata pentru revenirea lui Iisus, in spiritul lui Miller si a pionierilor adventi. In rest, interesant, o analiza destul de pertinenta.

[Illuminatu]

Din ziarele vremii, dupa deziluzia sectara si secata a adevntismului:

October 24, 1844 page 2 - In Boston, on Monday, a warrant was granted on application, by the Municipal Court, to convey Mrs. Abigail Shephard, a young married woman, to the Worcester Insane Hospital. It appeared that she had been listening to the Miller doctrines, and had become perfectly demented.

October 25, 1844 page 3 - On Tuesday last, a respectable citizen in Pleasant Street, Boston, cut his throat, but not dangerously. He had become insane by means of the Miller Delusion. He was taken to the Insane Hospital at Worcester, in company with Mrs. Shepard, the lady alluded to the other day.

October 25, 1844 page 3 - A young man by the name of Kelp, about 18 or 19 years of age, committed suicide on Friday by throwing himself into the Niagara river at Black Rock. He had been for some time infatuated with the Millerite delusion, and for the last two or three days so completely insane that it was found necessary to confine him in the house.

October 25, 1844 page 3 - Moses Clark of Landaff, (says the New Hampshire Patriot), committed suicide by drowning about a week since. A man of good sense and well informed, he yet fell into the miserable delusion of Millerism, and reason was ousted from her throne. He was highly respected in his town, and so well esteemed in Grafton County as to have been elected Chairman of The Board of Commissioners. He was a representative from Landaff to the Legislature, for the two years previous to the present year, and was a very useful, careful, and well informed member.

November 5, 1844 page 5 - By the following from the New York Commercial of Friday, it appears that Brothers Himes and Storrs have at last given up Millerism as a delusion. On Tuesday evening in the Millerite Church on the corner of Christie and Delaney Streets, Mr. Storrs publicly recanted his egregious folly and madness in the matter of the second advent. He said, what others beside his congregation had already found out, he was deceived as to the day of the second advent. He said he had been led astray by excitement and deceived by mesmerism and now most penitently acknowledged his manifold sins and wickedness. He now exhorted them to stick to work etc.,