|
#61
|
|||
|
|||
Citat:
Ce as mai putea invata de la cineva care e in stare sa-mi explice in cateva ore tot ceea ce considera el ca e important sa stie un om? De ce nu merg pe la biserica? Pentru ca aud mereu aceleasi lucruri spuse intr-o alta forma, iar dupa un timp ma plictisesc. Citat:
Si ca o observatie: nu de la crestini avem de invatat ceva, ci de la oamenii care se comporta ca oamenii. Sau de la cei care sunt constienti ca stiu foarte putin si totusi stiu ceva mai mult decat noi. Adica de la cei pentru care cuvantul adevar are oarecare sens. Citat:
Sau vreti sa va explic de ce a fost necesara jertfa lui Iisus, ideea principala a topicului de fata? Pentru ca pacatele oamenilor sa fie spalate prin acea jertfa. Care pacate? Cele pe care le-au facut Adam si Eva (de fapt Adam, pentru ca barbatul e capul femeii). Si pentru ca m-am tot stresat sa subliniez ca un om nu poate fi judecat pentru faptele facute de alt om, fie si stramosul sau, n-am sa ma mai stresez si am sa afirm presupozitia ascunsa a crestinismului ca pacatul se transmite din tata-n fiu (sau asta n-am voie sa o inteleg? Bine, n-am s-o inteleg. O consider in mod inconstient). Deci Hristos ma curata de pacate. Ce ma face sa cred asta? Ma ia naiba daca nu cred! Chiar! De unde stim ca toata istoria cu Hristos e adevarata? E clar ca n-avem voie sa ne indoim de asta. Punct. Adica daca imi vad de treaba mea si nu ma rog sa moara capra vecinului, trebuie sa ma simt mai prost decat unul care toata viata si-a facut de cap, iar la un moment dat s-a botezat? Ce frumos e sa ai memorie scurta! Te botezi si gata! Gasim rapid o solutie pentru pacatele tale. Il punem pe Dumnezeu sa se jertfeasca si s-a rezolvat. Nu fii prost sa ramai ateu, hai cu noi ca suntem tari! Batere de apa-n piua... Observ ca deja s-au si gasit unii care vor sa ia apararea lui Constantin cel Mare. Sunt sigur ca daca as fi scris despre aventurile amoroase ale lui Stefan cel Mare si Sfant s-ar fi gasit unii care sa le conteste si pe acestea. |
#62
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#63
|
|||
|
|||
Citat:
Noul Testament nu e o carte de citire, e Insusi ADEVARUL. Daca nu se intelege, atunci mintea incapabila sa inteleaga trebuie "resetata", adica smerita. Mult succes!
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#64
|
|||
|
|||
Nu e usor sa intelegi viata. Recunosc ca am inteles destul de putin din ea. Si ma mir tot timpul cand ii vad pe unii ca se bat cu caramida in piept ca au inteles-o.
In primul rand eu obisnuiesc sa scriu cuvantul "adevar" cu litera mica. Asa m-am obisnuit. In al doilea rand nu stiu unde am zis ca adevarul nu are sens. N-am zis ce-i drept nici ca adevarul are sens. De fapt am altceva mai bun de facut decat sa-mi storc creierii cu intrebarea daca adevarul are sau nu sens si sa ma pierd in exercitii de semantica. E ca si cum m-as intreba daca adevarul e mare sau mic, lung sau scurt. Ma intereseaza mai degraba daca unele lucruri au sau nu au sens (adica vreun inteles), sunt sau nu adevarate. Totusi pentru a ajunge la intelesul ei trebuie in prealabil sa o citim. Altfel nu reusim sa ajungem la adevarul pe care ea poate il contine. Si in timp ce o citim trebuie sa o intelegem. De fapt nu o putem citi daca in acelasi timp nu o intelegem. Acest lucru e valabil pentru orice carte. Iar ceea ce intelegem din ea depinde de cum o citim. Adevarul e eventual lucrul la care ajungem doar in final, dupa ce am priceput cartea. Dar vad ca dumneavoastra folositi cuvantul adevar ca pe o metonimie, considerand Biblia ca fiind adevarul. Pot intelege aceasta figura de stil, mai ales ca uneori crestinii il considera pe Iisus Hristos adevar. Aplicand metoda dumneavoastra, as putea spune, de exemplu ca "realitatea" e "adevarul" (si nu ma puteti contrazice deoarece chiar Biblia dumneavoastra e reala, iar despre Hristos desigur credeti ca e real). Numai ca prin figuri de stil, chiar daca ele ne fac limbajul mai frumos, nu putem explica lucrurile prea exact. De aceea, pentru a evita eventualele confuzii si pentru a nu risca sa plutim in ceata, voi considera ca dumneavoastra credeti pur si simplu ca Biblia e adevarata si acesta va fi sensul pe care il voi da afirmatiei dumneavoastra. Daca gresesc cumva, sa-mi spuneti, deoarece pe mine ma intereseaza mai mult ce anume credeti dumneavoastra despre Biblie si nu ce cred eu ca credeti dumneavoastra despre ea. Ideea aceasta cu mintea smerita nu o pot pricepe deloc. Atunci cand citesc o carte caut intelesul lucrurilor despre care citesc. Cum adica sa ma smeresc atunci cand incerc sa gasesc un inteles? Daca de exemplu imi vine in minte o idee indrazneata si am impresia ca am reusit sa realizez o asociere ce imi permite sa dezleg o necunoscuta din acea carte, inseamna ca trebuie sa renunt la acea idee si sa prefer sa nu inteleg nimic? Sa ma comport precum un lector pasiv? Eu credeam ca lectura e in primul rand un dialog intre minte si carte, nu o alergare a ochilor peste cuvinte in speranta ca pana la urma am sa ma aleg cu ceva in urma acestei activitati mecanice. Ce pot eu sa inteleg din spusele dumneavoastra imi produce o adanca groaza in suflet si sper ca nu asta vreti sa ziceti. Spuneti cumva ca Biblia trebuie citita astfel incat daca ai inteles altceva sau mai mult decat ceea ce e continut intr-un set prestabilit de idei, trebuie sa iti blochezi mintea si sa refuzi sa mai intelegi ceva? Ma tem ca asta inseamna pentru mine a nu intelege nimic dintr-o carte. E ceea ce as numi "lectura habotnica". Pentru asta nu e nevoie de o carte, nici macar de Biblie. Te pui pur si simplu si dormi. Nu e mai mare smerenie ca somnul. Last edited by Krautrock; 02.04.2018 at 18:37:45. |
#65
|
|||
|
|||
Citat:
La propriu, prin faptul ca v-am spus ca nu e o carte, dar raspundeti ca "Atunci cand citesc o carte...", iar la figurat, prin faptul ca ati taiat din mesajul meu exact urarea de succes pe care o ignorati intentionat ca sa nu va smeriti tocmai cand sunteti intr-o demonstratie de inteligenta oferita gratuit "pasagerilor" de pe forum. Prin asta vreti sa intelegem ca suntem norocosi ca va putem citi... Personal, eu va multumesc.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#66
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
1. In ortodoxie nu exista conceptia ca se mosteneste pacatul originar, aceasta este o idee gresita de la catolici. Se mostenesc doar urmarile pacatului facut de Adam. Adica pierderea harului, datorita intunecarii chipului lui Dumnezeu in om si a inclinarii spre pacat. Botezul are rolul principal de a da harul celui botezat. 2. Pacatul impotriva Duhului Sfant (hula) se iarta imediat ce cel ce o face renunta la ea. Altfel ar insemna ca un ateu nu ar mai putea sa devina niciodata crestin. 3. Prin botez se primeste harul, jertfa lui Iisus nu sterge pacatului cuiva doar prin credinta. Acelea sunt mai mult idei protestante. 4. Scopul nu e ca sa inteleaga toti Biblia, ci sa ajunga in Rai doar cei ce merita. La inceput toti stiau aceste lucruri, chiar vorbeau direct cu Domnul. Cu toate acestea Cain si-a ucis fratele si toti oamenii (afara de Noe) ajunsesera foarte pacatosi pana la potop. Doar cand cineva are fapte bune sau e un om bun o sa merite sa afle adevarul, iar pe acest om il lumineaza Domnul sa il afle. Altfel poate sa-i explice cineva zeci de ani, ca el tot n-o sa inteleaga nimic. |
#67
|
|||||
|
|||||
Pai chiar am zis ca nu pricep cum e cu "lectura smerita". In nicio carte de teorie literara sau de teorie a lecturii pe care am citit-o n-am intalnit un asemenea concept. De aceea nu pricep. E foarte simplu.
Citat:
Am taiat din citat urarea pentru ca doar nu era sa citez o urare. Eu citez de obicei idei. Si cum adica sa ma smeresc daca o citez? Prea bine, eu va urez la multi ani! Citati-ma ca sa va smeriti si dumneavoastra... Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
In definitiv, crestinismul acesta despre care vorbim are o temelie chiar atat de subreda incat nu poate fi aparat decat cu sofisme si subterfugii ale gandirii? |
#68
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#69
|
||||
|
||||
Doamne,
„Pe pământ ai venit, Pe Adam să-l mântui. Și pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorât; Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat” (P. I, 25). Cu adevărat, Hristos n-a venit să strice, ci să împlinească toate la plinirea vremii, El fiind Făcătorul vremurilor și plinirea vremii. Iată iarăși plinirea vremii: „În mormânt cu trupul, În iad cu sufletul ca un Dumnezeu, În rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, Toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#70
|
|||
|
|||
Citat:
"Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși." (8) "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el." (12) Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia se vor face drepți cei mulți. (19) Toate aceste pasaje spun ca pacatul apartine tuturor, adica "eram pacatosi", "toti au pacatuit prin el" respectiv "s-au facut pacatosi cei multi". E tocmai ceea ce spuneam in multe din postarile mele anterioare cand afirmam ca pacatul e din perspectiva Bibliei transmisibil de la Adam la toata lumea. Si pentru ca nu imi foloseste la nimic sa umblu precum crestinii cu cioara vopsita, deoarece nu ma intereseaza atat sa le daram eu credintele, ci sa le arat ca au ajuns la aceste credinte folosind un mod de gandire ilicit, am sa mai dau in citat pe care dumneavoastra l-ati putea folosi pentru a va sustine ideea, asta desigur daca textul ar suporta o asemenea fortare a intelesului sau. E vorba de versetul: Ci a împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (14) Nu va grabiti sa va imbatati cu apa rece, ca nu e cazul. Textul spune tocmai ceea ce spuneam si eu in postarile anterioare: ca pacatul originar l-am faptuit nu noi. Si puteti continua daca doriti cu: dar am fost pedepsiti pentru el. Pur si simplu pentru ca eram si noi oameni am incasat-o. Autorul biblic nu pare deranjat de acest lucru, deoarece in contextul in care intr-o societate pacatul e transmisibil, e firesc ca urmasii sa suporte ponoasele pentru simpla vina de a se fi nascut dintr-un anumit stramos. Iar legat de harul despre care ati vorbit, iata un nou exemplu clar: "Dar nu este cu greșeala cum este cu harul, căci dacă prin greșeala unuia cei mulți au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul Lui au prisosit asupra celor mulți, prin harul unui singur om, Iisus Hristos." (15) In primul rand, observati ca autorul face o distinctie clara intre greseala (si nu cred ca e nicio problema daca prin greseala intelegem aici pacat - tocmai pacatul originar) si har. Daca veti urmari cu foarte mare atentie intreg capitolul veti observa ca peste tot unde apare cuvantul "har", el este asociat lui Hristos. Absolut nicaieri nu se spune ca prin pacatul originar omul a pierdut harul, ci doar ca harul este calea iesirii din pacat. Nu am de gand sa dau aici toate versetele in care apara cuvantul "har". Cititi-le singur eventual subliniind cu creionul pe text. Citat:
Citat:
Recititi-mi postarile anterioare pentru ca s-ar putea ca altcineva sa mi le reciteasca si sa-mi dea dreptate, facandu-va astfel pe dumneavoastra de rusine pentru ca scorniti lucruri care nu sunt adevarate spunand ca eu am zis ceva ce n-am zis de fapt. Eu imi asum lucrurile pe care le-am spus, dar nu am de gand sa-mi asum ceva ce n-am zis. Deci continui sa cred ca ma atacati folosind o argumentare sofistica. |
|