În prealabil postat de fallen
Hai ca mi-am amintit de o istorisire cvasi-amuzanta: se plangea o doamna in varsta (sa zic la vreo 60?) ca ori pe dansa ori pe sora dumneaei, nu mai stiu exact, in anul respectiv nu a mai vrut preotul sa le impartaseasca, pe una pentru ca fuma (desi stia ca fumeaza de ani de zile) iar pe alta pentru ca facuse avorturi (desi trecusera ani multi decand se intamplasera). Acuma nu stiu care ar putea fi explicatiile: ori s-a trezit parintele sa-si faca datoria mai constiincios, ori s-au trezit doamnele sa-si marturieseasca pacatele cu intarziere (de cateva decenii), ori cine stie, poate ca acum a considerat dansul ca e momentul sa le trezeasca la pocainta, pana nu e prea tarziu...
Acum insa ca sa schimb "registrul" amuzant, nu inteleg de ce, si e regretabil , foarte multe persoane considera ca daca ai facut doi trei copii si apoi faci avorturi, nu e nici un fel de problema...ba chiar se pare ca cu cat creste numarul interventiilor, nivelul de pocainta scade dramatic. ba chiar lumea considera mai "crima" sa faci acei copii si "sa-i condamni la saracie si o viata grea" decat sa nu ii faci (probabil sunt aceiasi oameni care zic "mai bine nu ma nasteam nici eu" sau "mi-a ajuns viata asta cu greutatile ei, nu am nevoie de viata vesnica, cand oi muri, vreau sa se termine de tot "- de te fac sa te gandesti serios daca facandu-le pomeniri dupa ce n-or mai fii nu cumva savarsesti un abuz).
Iar pe vremea comunismului, e un paradox, ca desi era incurajata natalitatea, totusi se intampla un adevarat carnagiu... (o parte "oficial", caci femeile care nasteau de 3-4 ori, eventual cu cezariana, aveau "dreptul" sau chiar indicatia medicala sa faca intreruperi de sarcina, iar sotii lor ziceau "daca tot ai voie..."), iar o parte, si mai grav, in conditii absolut "sangeroase" si inumane...
|