Diferente intre versiunile Scripturii

[georgeval]

[quote=amarius;221005]In fine diacon, si gresesc ca nu cunosc ierarhiile.
Biblia nu se traduce dupa canon. Canonul s-a format dupa Biblie, adica si Vechiul si Noul Test. Sunt sigur ca daca ai fi citit cele 95 de teze a lui Luther cu majoritatea ai fi de acord.


Asta este chiar de neinteles. Ce ar fi fost Biblia fara adresanti- fara Biserica- nici nu ar fi existat. de ce nu intelegi ca fara a produce o ierarhie a fost mai intai Biseica si Traditia si dupa aceea s-a nascut Sfanta Scriptura.

În prealabil postat de georgeval

Asta este chiar de neinteles. Ce ar fi fost Biblia fara adresanti- fara Biserica- nici nu ar fi existat. de ce nu intelegi ca fara a produce o ierarhie a fost mai intai Biseica si Traditia si dupa aceea s-a nascut Sfanta Scriptura.[/b]

Nu inteleg de ce sa fie neinteleasa.
Ierarhia este Isus, apoi prin Duhul Sfant restul: apostolii, adunarile crestine, gruparile crestine, cei 70 sau 72,... apoi canoane, canoane,... inspirate din evanghelii, epistole, Vechiul Test. probabil...

[georgeval]

În prealabil postat de amarius

Nu inteleg de ce sa fie neinteleasa.
Ierarhia este Isus, apoi prin Duhul Sfant restul: apostolii, adunarile crestine, gruparile crestine, cei 70 sau 72,... apoi canoane, canoane,... inspirate din evanghelii, epistole, Vechiul Test. probabil...

Iisus prin ce a spus? sau ce a scris?
Canonul Sfintei Scripturi a fost formulat de catre Biserica.

[ovidiu-s]

Gerorgeval, la sectanţii ăştia degeaba le explici că Biblia a fost elaborată de Biserica lui Hristos -"trupul lui Hristos cel viu".
Lor le place să creadă asemenea musulmanilor, că Sfânta Carte le-a căzut din cer şi că fiecare are libertatea de a o interpreta după cum îi poate lui capul, pardon "după cum îl indeamnă Duhul", pentru că ei sunt invăţaţi că dacă "s-au predat Domnului Isus" la adunare şi "au o relaţie personală cu Domnul Isus" şi nu mai au nevoie de Biserică. De-asta există azi peste 30.000 de secte neoprotestante.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Scotianul

Exista 2 posibilitati(dupa ce am verificat in Septuaginta tradusa in limba romana)

Biblia sinodala a mers pe Septuaginta care este confirmata si de traducerea lui Badilita(a Septuagintei).Acolo apare ,,Dar sufletul meu va trai pentru EL"(pag 88>Septuaginta trad in limba romana de Badilita volumul 4 I.)Biblia de pe site precum si varianta Anania cred ca au mers pe textul masoretic unde acesta formula nu apare.

Din nefericire, varianta Anania în versetul cu pricina nu a mers nici pe textul masoretic, nici pe Septuaginta originală, precum se poate constata din versiunea literară a lui Bădiliţă (Septuaginta-Polirom). A mers pe ce s-a potrivit mai bine concepţiei nebiblice a nemuririi sufletului. Fiecare îşi va lua răsplata...

În prealabil postat de Scotianul

Vestea buna este ca Biblia sinodala a respectat Septuaginta pe care o am eu in romana.Parte pe care nu o inteleg este ca exista mai multe versiuni ortodoxe,fiecare mergand pe una dintre cele 2 variante.Daca iei drept etalon Biblia sinodala atunci restul ies din discutie pe acest aspect.Si invers.Aici nu mai ma pot pronunta.In esenta nu este vorba,pe acest aspect,de o diferenta intre KJV(Anania si varianta de pe site merg pe aceiasi traducere ca si KJV) si Biblia sinodala ci in esenta este intre Septuaginta vs textul masoretic.

Nici eu nu sunt lămurit încă cu diferenţele între ediţiile sinodale ortodoxe şi diferenţele între cele două versiuni Anania. Sper că se va găsi cineva competent să ne lămurească.

În prealabil postat de Scotianul

Scuze tuturor(Trice>mai ales tie)pt timpul consumat dar acum imi este mai usor sa inteleg anumite aspecte.

Cu plăcere. Pe acest topic mai adecvat putem continua...

Eu nu sunt un exeget asa ca voi spune o parere cel mult amatoare.

1.Ref la versiunea Anania eu am mers pe ceea de pe acest site http://www.dervent.ro/biblia.php Acolo,in VT>Psalmul 21>se spune(la 21:30-31) asa:
,,semintia mea Lui ii va sluji
Domnului i se va vesti neamul ce va sa vina
dreptatea Lui i se va vesti poporului ce se va naşte,
că Domnul a făcut-o."
Versiunea masoretica arata asa: http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt2622.htm si citez:,,A seed shall serve him; it shall be told of the Lord unto the next generation.They shall come and shall declare His righteousness unto a people that shall be born, that He hath done it"

2.Acum,de la tine am inteles ca si aici(?) http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=21 este tot varianta Anania? Pt ca nu mai este precum mai sus ci apare(la Psalmul 21)altfel:
,,Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul."

Cred ca acesta ultima nu are cum sa fie tot Anania(sau sunt 2 editii diferite Anania?)pt ca in linkul(nr.2) dat de tine(si citat de mine mai sus)varianta este precum in Septuaginta lu Badilita:
,,Dar sufletul meu va trai pentru EL
Si vor vesti Domnului generatia care vine
si vor vesti dreptatea Lui
poporului ce se va naste: [acestea le-]a facut Domnul"

Deci :) daca este cum spui tu am 2 variante>varianta de la Dervent merge pe Masoretic si varianta de pe acel link(sesizat de tine ca fiind contradictoriu) care merge pe Septuaginta din care traduce si Badilita.Biblia sinodala a mers pe varianta(cel putin pe acest aspect) Septuaginta (comparativ cu Septuaginta lui Badilita in romana) cu nuantele de traducere spuse pe celalalt thread derivate din folosirea de arhaisme.
______________________________________

Ca sa sintetizez>ref la acest psalm(Psalmul 21)

1.Biblia sinodala(adica acesta)
http://www.biblia-ortodoxa.ro/
+versiunea de pe acest site
http://www.bibliaortodoxa.ro/
merg pe varianta Septuaginta(am verificat in comparatie cu var.romaneasca a Septuagintei tradusa de Badilita cu cateva diferente la Biblia sinodala>folosirea de arhaisme/regionalisme+in Septuaginta lu Badilita Psalmul 21 este de la 21:1 la 21:31 pe cand in varianta Sinodala este de la 21:1 la 21:36)

2.Biblia Anania de la Dervent(adica acesta)
http://www.dervent.ro/biblia.php
+Biblia de pe crestinortodox
http://www.crestinortodox.ro/biblia-...ii/Capitol-21/
merg pe Masoretic(adica acesta)
http://www.mechon-mamre.org/p/pt/pt2622.htm
numai ca in acel link^^Psalmul 22(varianta britanica)este Psalmul 21(varianta romanesca)
In varianta KJV(King James Version)>Psalmul 21 de la ortodocsi este Psalmul 22 dar continutul nu prea difera fata de varianta Anania-Dervent si crestinortodox.ro
http://quod.lib.umich.edu/cgi/k/kjv/...1&byte=2190116

Daca va uitati pe site la Manastirea Dervent la bibliografia folosita la varianta Anania>veti observa o editie(printre cele enumerate) ,,The Holy Bible. King James Authorised Version."Adica ceea folosita si de subsemnatul.Eu la concluzia asta am ajuns.Cel putin la modul provizoriu.

este sa vorbesc cu cineva de la Facultatea de Teologie din Bucuresti.Am sa si explic de ce.Mi-am cumparat Biblia sinodala(varianta 2006 sub indrumarea Preafericitului Parinte Teoctist).Cand se termina prefata se spune:,,Editia de fata a Sfintei Scripturi reproduce textul celei din 1988.Pe cea din 1988 nu o am dar o am pe cea din 1982(cea tiparita sub indrumarea Preafericitului Parinte Iustin).Pe ultima pagina(dupa harti)se spune: ,,Cuprinsul acestei Sfinte Scripturi reproduce pentru Vechiul Testament textul editiei din 1975 iar pentru Noul Testament textul editiei din 1979".
PS>varianta din 1982 confirma varianta din prezent ref la citatul ,,Si Sufletul meu in EL viaza".Deci se poate vorbi de continuitate pe acest aspect intre varianta 1982 si varianta 2006.

Editiile Bibliei sinodale din 1968, 1975, 1982 şi 1988 reproduc cărţile Vechiului Testament după Biblia sinodală din 1936.Stiu ca in prefata de la 1936 se spunea ca s-a mers pe Septuaginta.Din acest punct de vedere as putea spune ca m-am clarificat.

Problemele mele incept cu varianta din 1936 unde s-au folosit si texte masoretice,si Vulgata si Septuaginta.In plus editia respectiva a fost tradusa de Patriarhul Nicodim Munteanu(24 de carti din ce am inteles)iar restul de Gala Galaction si Vasile Radu.Deci cheia cautarilor mele este varianta 1936 ca sa aflu dupa care text a fost tradus in varianta ortodoxa Psalmul 21.Eu as inclina sa spun ca dupa Septuaginta dar nu pot spune cu certitudine.

Asa ca trebuie sa ma adresez cuiva de specialitate de la Facultatea de Teologie care sa ma lamuresca.Multumesc tuturor celor care m-au ajutat.A contat enorm.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti.

[Eugen7]

În prealabil postat de Scotianul

Asa ca trebuie sa ma adresez cuiva de specialitate de la Facultatea de Teologie care sa ma lamuresca.

Sfânta Scriptură în limba română

Sf. Scriptură s-a răspândit în Ţările Române mai întâi în manuscrise. Le amintim pe scurt pe
cele ce ni s-au păstrat:
1. Codicele Voroneţean – descoperit în anul 1871 la mănăstirea Voroneţ. Are o limbă
destul de veche, în care se întâlneşte încă fenomenul rotacismului.
2. Psaltirea Scheiană – Conţine şi texte din Vechiul şi Noul Testament. Se numeşte aşa
după numele lui D. C. Sturdza-Scheianu, un iubitor de documente istorice, care a donat-o în
1884 Academiei Române.
3. Psaltirea Voroneţeană – manuscris descoperit în 1882 la Voroneţ.
4. Psaltirea Hurmuzachi – datează, ca şi cele amintite anterior, din sec. XV-XVI.
5. Evangheliarul de la Londra – scris în 1574 în Muntenia.
Cele mai vechi tipărituri de texte biblice destinate uzului liturgic sunt:
• Tetraevanghelul slavo-român, tipărit de Filip Moldoveanul în jurul anului
1550 la Sibiu;
• Tetraevanghelul, tipărit de diaconul Coresi şi diaconul Teodor între anii 1560-
1561;
• Praxiul (Apostolul), 1563;
• Psaltirea slavo-română, Braşov, 1577;
• Tetraevanghelul slavo-român, 1580.
Ultimele trei îşi datorează apariţia tot diaconului Coresi
Cu Palia de la Orăştie (apărută în 1582) începe seria primelor ediţii ale Noului
Testament şi ale întregii Biblii.
Noul Testament a cunoscut o primă ediţie integrală în anul 1648 la Bălgrad (Alba Iulia),
prin osteneala mitropolitului Simion Ştefan. Traducerea a fost realizată de ieromonahul
Silvestru de pe texte greceşti, latine şi slavone. Este o ediţie bogată, cuprinzând introduceri
(predoslovii) la aproape toate cărţile Noului Testament.
Mai târziu, Biblia este tradusă integral în limba română şi apare în anul 1688, la
Bucureşti. Această traducere se mai numeşte Biblia lui Şerban Cantacuzino sau Biblia de la
Bucureşti. La realizarea traducerii şi-au adus aportul cărturarii Şerban şi Radu Greceanu,
episcopul Mitrofan al Huşilor, episcopul Gherman al Nissei şi stolnicul Constantin
Cantacuzino. Traducerea aceasta a însemnat un eveniment cultural de mare valoare pentru
literatura şi cultura românească.
Samuil Micu Clain (1745-1806) a tradus din nou Biblia de pe originalul grecesc. S-a
tipărit la Blaj în 1795. Traducerea lui Samuil Micu va cunoaşte o nouă ediţie în 1819, la
Petersburg, prin grija Societăţii Biblice din Rusia.
În anul 1854, la Buzău apare o nouă ediţie a Bibliei în limba română, prin grija episcopului
Filotei.
Mitropolitul Andrei Şaguna (1808-1873) a tipărit între 1856-1858 o nouă versiune a
Bibliei, într-o limbă aleasă, fiind înfrumuseţată de numeroase ilustraţii. Această ediţie
cuprinde o amplă introducere cu caracter isagogic-istoric, iar revizuirea textului ei se bazează
pe o ediţie a Septuagintei apărută la Atena în anul 1843.
Societatea Biblică pentru Britania şi străinătate (The British and Foreign Bible Society),
înfiinţată în 1804, tipăreşte Biblia în româneşte la Pesta (1873) – fără cărţile necanonice – ,
Iaşi (1874) şi Bucureşti (1893).
În anul 1905 apare Noul Testament la Bucureşti, iar în 1914 se tipăreşte Biblia în
întregime, ca primă ediţie a Sfântului Sinod, mitropolit primat fiind Konon Arămescu-Donici.
Pentru traducerea Vechiului Testament a fost luat ca text de bază Septuaginta.
În anul 1926 apare traducerea Noului Testament făcută de episcopul Nicodim
Munteanu, iar în 1927 este tipărită o altă traducere a Noului Testament realizată de Gala
Galaction, ambele ediţii având binecuvântarea Sfântului Sinod.
În anul 1936, din îndemnul şi purtarea de grijă a Patriarhului Miron Cristea, se tipăreşte
din nou Biblia, având ca traducători pe Gala Galaction şi Vasile Radu. Tot în 1936 apare la
mănăstirea Neamţ Biblia ilustrată, o operă de mare valoare artistică. Textul este stabilit de
Mitropolitul Nicodim, iar ilustraţiile sunt rânduite de prof. I. D. Ştefănescu.

În 1938, la împlinirea a 250 de ani de la apariţia primei ediţii integrale a Bibliei în
româneşte, Fundaţiile Regale editează Biblia în traducerea lui Gala Galaction. Traducerea
Vechiului Testament s-a făcut după textul ebraic al lui R. Kittel (1937), dar şi după textul
Septuagintei editat de R. Rahlfs (I, II, 1935), utilizându-se şi textul lui A. Merck, publicat la
Roma, în 1935.
Noul Testament de la Cluj – editat de episcopul academician Nicolae Colan – din 1942
(a doua ediţie în 1945), se distinge printr-o limbă aleasă şi printr-o grafică de înaltă ţinută
artistică.
În 1944, apare o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi, patriarh fiind Nicodim
Munteanu, care a şi făcut aproape în întregime traducerea.
În 1951 se tipăreşte o ediţie a Noului Testament, prin contribuţia lui Gala Galaction, a
profesorului Niculae Popescu şi a mitropolitului Tit Simedrea.
În 1968, la 280 de ani de la apariţia Bibliei de la Bucureşti (1688), se editează din nou
Sfânta Scriptură cu binecuvântarea Sfântului Sinod.
În 1972, Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a tipărit o nouă
ediţie a Noului Testament, precum şi Mica Biblie, iar în 1975, o nouă versiune a Sfintei
Scripturi. Alte ediţii ale Bibliei apar în 1982, 1988, 1993, toate la Editura Institutului Biblic.
În 1993, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române tipăreşte
Noul Testament (comentat) al Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului,
Feleacului şi Clujului, cu binecuvântarea P. F. Părinte Patriarh Teoctist. Noutatea pe care o aduce această ediţie constă în îmbunătăţirea consecventă şi uneori substanţială a traducerii şi a formei literare a textului românesc, în reformularea titlurilor de capitole, în introducerile consistente şi în notele exegetice de foarte bună calitate ştiinţific-teologică şi duhovnicească. În 2001 a apărut, la aceeaşi editură, Sfânta Scriptură integrală în traducerea Î.P.S.
Bartolomeu Anania, primită ca ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române.

[Eugen7]

Traduceri ale VT

Septuaginta (greacă)

împrejurările în care a apărut traducerea greacă a Torei. Ea era necesară însemnatei comunităţi iudaice din
Alexandria (Egipt), pentru că limba vorbită aici nu era ebraica, ci greaca, ca de altfel în
întreaga lume elenistică din jurul Mediteranei. Legea trebuia să fie tradusă în greacă pentru că ea constituia totodată legea statutară în cadrul relaţiilor comunităţii cu statul ptolemeic în care trăia. Apoi Legea în greacă favoriza şi contactul cultural al iudaismului cu lumea elenistică.Amănunte despre apariţia acestei traduceri aflăm din scrisoarea lui Aristeas (menţionată în scrierile lui Eusebiu de Cezareea). Aristeas îi scrie fratelui său pentru a-i comunica faptul că bibliotecarul regal din Alexandria l-a sfătuit pe regele Ptolemeu Filadelful (284-247 î.Hr.) să dispună traducerea legii evreilor pentru a o avea în biblioteca din Alexandria. Regelel-a trimis pe Aristeas la Ierusalim, de unde s-a întors cu un exemplar al Torei ebraice şi cu 72 de traducători (câte 6 din fiecare seminţie). Pe aceştia regele îi cazează într-un palat, unde ei traduc în 72 de zile Tora în greacă.
Astăzi se ştie că epistola lui Aristeas a fost scrisă mult mai târziu, deci nu e autentică,
fiind numită de cercetători şi epistola lui Pseudo-Aristeas. Cu toate aceste, cercetătorii admit că ea conţine unele amănunte reale:
- faptul că traducerea a început în vremea regelui amintit, adică în a doua jumătate a
sec 3 î.Hr.
- deşi numărul 72 este simbolic, la traducere au participat mai multe pesoane, după
cum rezultă din analiza literară a textului.
- traducerea a început în perioada regelui respectiv cu Legea (Tora), iar celelalte cărţi
ale Bibliei ebraice s-au tradus în secolele următoare, până în sec 1 î.Hr.

Noua traducere a fost numită Alexandrina, după oraşul menţionat de Aristeas ca loc al
traducerii, şi mai ales Septuaginta (prescurtat LXX), după numărul de 70 de bărbaţi (prin
rotunjire) care ar fi lucrat la ea.
LXX cuprinde şi unele cărţi care nu au fost primite în canonul iudaic şi nu se găsesc în
Biblia ebraică. Unele au avut un original ebraic, după care au fost traduse (de ex.
Înţelepciunea lui Iisus Sirah). Altele au fost scrise direct în greacă. O parte din cărţile
suplimentare cuprinse în LXX au fost tipărite şi în ediţiile Bibliei în limba română.
Ele sunt numite în Ortodoxie „anaginoskomena” (bune de citit) sau necanonice. Biserica nu îşi fundamentează învăţătura de credinţă pe aceste cărţi, dar le consideră bune de citit pentru edificarea evlaviei credincioşilor.

Odată cu apariţia creştinismului, LXX a constituit obiectul unor polemic între
sinagogă şi Biserică. In acea epoca, ebraica nu mai era vorbită, fiind cunoscută de puţini iudei.
Se vorbea aramaica şi greaca. Era deci firesc ca primii creştini să citească Biblia în varianta ei greacă, chiar şi atunci când era vorba de iudeo-creştini şi, cu atât mai mult, în cazul creştinilor dintre neamuri. Chiar citatele din VT în cărţile NT sunt făcute mai mult după LXX decât după textul ebraic. Disputa iudeo-creştină era alimentată şi de diferenţa în care erau redate anumite
pasaje importante din VT.
Cu timpul, percepţia negativă a LXX a dus la apariţia altor traduceri greceşti în
iudaism (Achila, Symamach şi Theodotion), din dorinţa de a oferi alternativa „corectă” pentru Alexandrină.
Utilizarea tot mai intensă a LXX în comunităţile creştine a dus la copierea ei frecventă
şi prin aceasta la inevitabila laterare a textului prinn apariţia greşelilor. Circulau texte diferite în bisericile creştine, astfel încât la sfârşitul sec 2 se impunea o revizuire a textului LXX. Ea a fost realizată de renumitul conducător al şcolii catehetice din Alexandria, personalitate enciclopedică, geniu teologic, scriitor prolific şi probabil cel mai mare scriitor creştin din primele veacuri, în ciuda condamnării sale ulterioare la sinodul V ecumenic (la 3 secole după moartea sa!). Ea s-a răspândit în Biserică şi este denumită recenziunea hexaplară a textului LXX. A mai existat o recenzie a LXX în sec. 4 d.Hr., făcută de un anume Lucian, în Antiohia.
Pentru a putea compara textul LXX cu originalul ebraic, Origen a alcătuit o sinopsă pe şase coloane, în fiecare inserând câte o variantă de text: ebraic cu caractere ebraice, ebraic cu caractere greceşti, cele trei traduceri „alternative” (Achila, Symamach şi Theodotion), şi textul LXX. Prin semne critice Origen semnala ceea ce era diferit într-o versiune faţă de alta. Monumentala operă a lui Origen se extindea pe
mii de pagini. După cele 6 coloane, a fost numită Hexapla. Din păcate s-a distrus odată cu arderea bibliotecii din Cezareea Palestinei. S-a păstrat doar coloana LXX, copiată anterior de ucenicul lui Origen, Pamfil. Cele mai importante manuscrise care cuprind textul LXX sunt: Codex Vaticanus (sec. 4 d.Hr., text anteorig.); Codex Alexandrinus (sec. 4 d.Hr.); Codex Sinaiticus (sec. 4 d.Hr.)

In sec. 20 s-a alcătuit ediţia critică a LXX, pe baza textului anteorigenian, a recenziilor
(hexaplară şi lucianică), precum şi a citatelor întâlnite în NT şi în scriitorii bisericeşti. Ediţia
cea mai întâlnită este ediţia Rahlfs. Actualmente apare o ediţie critică mult mai completă, la
Göttingen. In limba română este în curs de apariţie o traducere nouă a LXX, la editura
Polirom.
Deosebiri mai mari între textul masoretic şi cel al LXX sunt în cazul cărţii Ieremia, Iov
Estir şi Daniel.




Traduceri latine ale VT.

Itala. Apologeţii şi părinţii latini din sec. 3 d.H. (Tertulian, Sf. Ciprian) foloseau o
traducere latină a VT, după cum reiese din scrierile lor. Se presupune că traducerile latine ale
VT au apărut încă din sec.2 d.H. In sec. 4, Augustin recomandă ca dintre toate traducerile
latine existente, să se prefere „Itala”, ca fiind cea mai exactă (De doctr. christ., II, 15,22).

Vulgata. Spre sfârşitul secolului 4, papa Damasus, episcopul Romei (┼ 384), văzând
mulţimea de versiuni latine ale textului biblic care se aflau în circulaţie pe atunci, i-a
încredinţat Fericitului Ieronim sarcina de a revizui textul latin al Bibliei. Ieronim a revizuit
mai întâi textul Noului Testament. Apoi a început revizuirea Vechiului Testament după textul
Alexandrinei. Observînd că, la rândul lui, textul LXX circula în diferite recenziuni şi prezenta
alterări textuale, s-a gândit că ar fi mai uşor să traducă din nou VT după originalul ebraic decît
să îl revizuiască după textul grecesc alterat al LXX. In decizia sa, el a fost criticat de
Augustin şi de Rufin, care nu înţelegeau de ce textul alexandrin, cu autoritatea sa unanim
recunoscută în Biserica creştină, nu e bun pentru Ieronim. Din moment ce LXX a fost Biblia
lui Iisus şi a apostolilor, Ieronim greşeşte atunci când vrea să traducă după textul ebraic,
susţineau ei. In ciuda opoziţiei întâmpinate, Ieronim a început traducerea textului ebraic. El a
călătorit în Ţara Sfântă şi a luat lecţii private de ebraică de la un rabin. Munca de traducere a durat 15 ani. Cu toate că împărtăşea convingerea rabinilor cu privire la canonul VT (39 cărţi),
Ieronim a adăugat traducerii sale şi unele din cărţile conţinute doar în LXX, datorită autorităţii
pe care o avea aceasta în Biserică. Graba şi lipsa de convingere cu care a lucrat la traducerea
acestora se observă şi din calitatea inferioară a traducerii lor în comparaţie cu cele traduse din
ebraică. Altfel traducerea lui Ieronim este foarte bună, deosebit de fidelă originalului. Ea a
fost apreciată pentru calităţile sale şi s-a impus cu trecerea timpului, înlocuind toate celelalte
traduceri latine vechi. Datorită răspândirii şi popularităţii ei în toate bisericile Apusului ea a
fost denumită ulterior „Vulgata” (’vulgus’-popor în latină). Sinodul din Trident (1546)
declară Vulgata ca text oficial al Bisericii Roman-Catolice.

Multumesc din suflet.Orice ajutor/informatie/opinie imi este de mare folos in cercetarea mea amatoare si imperfecta.In special o informatie este cruciala pt mine(din cele postate de dvs)>,,iar în 1914 se tipăreşte Biblia în întregime, ca primă ediţie a Sfântului Sinod, mitropolit primat fiind Konon Arămescu-Donici. Pentru traducerea Vechiului Testament a fost luat ca text de bază Septuaginta."Acum imi explic aspecte referitoare la editia 1936.Totul se leaga.As spune ca aceste este un punct de cotitura.Extraordinar drum al Bibliei din cele postate de dvs.Se poate vorbi clar de continuitate.PS>In 1916,la 2 ani dupa aparitia acele prime editii,Romania intra in Primul Razboi Mondial.Cu toate ca timpurile erau tulburi iata ca au fost oameni care au facut un asemenea efort.Va multumesc.