Pedeapsa pentru pacate

[patinina34]

Pedeapsa pentru pacate
[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul este cea mai dureroasa realitate in viata fiecarui om si ca vina existentei pacatului in viata noastra ne apartine in intregime. Pacatul are consecinte inspaimantatoare asupra omului, caci infaptuirea pacatului duce intotdeauna la moarte spirituala, la despartirea de Dumnezeu, la o pedeapsa pe masura, ne spune Sfanta Scriptura.[/COLOR] Oameni ai caror nume stralucesc pe paginile Cartii Sfinte, au recunoscut realitatea trista a pacatului din viata lor si s-au pocait.

David, psalmistul, cand si-a dat seama de acest adevar crud din viata lui, a strigat disperat: [COLOR=purple]"Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea"[/COLOR] (Psalm 51:5), iar proorocul Isaia cand a avut in fata lui viziunea sfinteniei lui Dumnezeu in Templul din Ierusalim, a ramas zguduit de cele vazute si a zis: [COLOR=purple]"[/COLOR][COLOR=purple]Vai de mine! Sunt pierdut, caci[/COLOR] [COLOR=purple]sunt un om cu buze necurate[/COLOR] ... (pacatos)" ([COLOR=blue]Isaia 6:5[/COLOR]). Exemplele pot continua.

Intr-adevar, Biblia are nenumarate exemple de oameni care au recunoscut ca sunt pacatosi.
Dar tot in Sfanta Scriptura gasim si o multime de oameni care in viata de fiecare zi, ori numai in diferite situatii sau imprejurari din viata, au savarsit pacatul, complacand-se si preferand sa ramana in situatia trista in care au ajuns. Biblia ne spune ca [COLOR=purple]" nu este om care sa nu pacatuiasca"[/COLOR] ([COLOR=blue]1 Regi 8:46[/COLOR]). In adevar nu a existat om in lumea aceasta care sa nu fi infaptuit pacat ([COLOR=purple]exceptie Omul, Isus Hristos[/COLOR]). Au fost oameni care au facut pacate prin omiterea indeplinirii poruncilor Domnului, si au fost oameni care au savarsit pacate prin comiterea unor fapte prin care au incalcat poruncile lui Dumnezeu. Au fost savarsite pacate individuale ori in grup; au fost pacate mari sau socotite mai putin mari; au pacatuit imparati, guvernatori, oameni cu putere de decizie, dar au pacatuit si oameni simpli; au fost pacate facute de lideri religiosi si au fost pacate facute de oameni care refuzau sa-L recunoasca pe Dumnezeu; s.a.m.d. Dar in toate cazurile, urmarea pacatului a fost moartea fizica si moartea spirituala. Textele biblice ne demonstreaza fara pic de retinere ca vina existentei pacatelor in viata tuturor tipurilor de oameni a fost din vina lor si numai din vina lor. Situatia nu este mai buna nici astazi.

Privind la pacatele descrise in Biblie vedem ca ele sunt exact la fel si in viata oamenilor de acum. Nici o diferenta. Si astazi se infaptuiesc crime, furturi, curvii, preacurvii, defaimari, hule, desfranari, certuri, necuratii, vrajitorii, betii, imbuibari, vrajbi, pizme, zavistii, inchinari la idoli, minciuni, si alte lucruri contrare caracterului sfant a lui Dumnezeu.

Vrei o realitate mai dureroasa in viata decat acesta?

E viata de pacat al oamenilor, aleasa de ei impotriva tuturor incercarilor lui Dumnezeu, de-al asculta in ceea ce El vrea de la noi.

Daca esti un cautator serios si sincer dupa adevar nu poti sa nu ajungi la concluzia care este deja scrisa pe paginile Sfintei Carti: [COLOR=purple]"Caci toti au pacatuit, toti sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu"[/COLOR] ([COLOR=blue]Romani 3:23). [/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
Daca privesti cu atentie si vrei sa tii cont de ceea ce spune Sfanta Scriptura, vei constata ca si in viata ta au fost sau sunt pacate asemanatoare cu cele prezentate de Biblie. Fie ca ai avut momente de neascultare de poruncile Domnului, fie ca ai avut o conduita nepotrivita fata de cerintele lui Dumnezeu, fie ca te-ai dovedit egoist si rau in relatiile cu semenii. Ori vrei ori nu vrei sa recunosti, aceste "scapari" ale tale sunt pacate si ele sunt privite de Dumnezeu ca atare. Aceste "greseli" ale tale te fac sa tii distanta fata de Dumnezeu, nu-i asa? Cum atunci nu-ti dai seama ca ele sunt pacate?

Si daca sunt "scazaminte" in viata ta, despre care oricum am lua-o, o gasesti mai corecta ca a altora, atunci si viata celorlalti oameni este marcata de pacate.

Pacatul este dominanta vietii noastre pamantesti! Generalizarea pacatului in omenire este o realitate; cea mai cruda realitate! Biblia are dreptate. Crede deci, ce-ti spune Biblia!

[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul nu are caracter vesnic. El a fost zamislit in inima omului, dar dupa ce inima a fost innoita, savarsirea din nou a pacatului poate fi oprita[/COLOR]

[patinina34]

Scurta si cuprinzatoare definitie a pacatului:

Păcatul este o infidelitate si o nedreptate fată de Dumnezeu si semenii nostri. Păcatul este despărţirea de Dumnezeu, ieşirea din comuniunea cu El, este îndepărtarea de viaţa dumnezeiască şi veşnică pentru care a fost creat omul. Păcatul este o stare nenaturală, el nu ţine de fiinţa omului pentru că Dumnezeu nu l-a făcut pe om păcătos...

[windorin]

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

[ory]

În prealabil postat de windorin

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sincer,windorin,ti-as pune in rama aceste cuvinte,imi plac si cred in ele mai mult decat in muuuulte dintre "predicile"de pe-aici despre om si pacat.
Bravo tie,ai grait cu inima,iar ea este singura care poate da verdictul cuvintelor fara sans.

[windorin]

Am spus acestea, caci tin minte cuvintele unui parinte, care spunea sa avem grija la lupta cu pacatele, sa nu devina insasi continutul vietii noastre. Se refera la faptul ca asceza este atat lupta cu patimile, cat si urmarirea celor sfinte si a virtutilor. Daca accentuam doar o latura a ascezei, asceza ne va strica viata si mintea.

Pe langa aceasta, sfintii nu sunt acei oameni fara pacate, ci aceia care au avut dragoste si pocainta. Nu poate omul trai o zi fara sa pacatuiasca, iar sfintii fiind oameni inseamna ca pacatuiau zilnic, chiar si daca mult mai putin decat ceilalti. Tot pacate erau. Insa "dragostea sterge multime de pacate", dupa cum zice Apostolul.

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

[cristiboss56]

Dumitru Stăniloaie spunea undev cam aşa :"Păcatul este pe de o parte căldura păcătoasă, iar pe de altă parte cinism rece " . Iar Sfântul Prooroc David spune despre căldura harică a inimii "Înfierbântatu-s-a inima me înlăuntru meu şi în cugetul meu se va aprinde foc"( Ps. 36,6 ) .
Când trupul se încălzeşte de la inimă, iar mintea rămâne curată, fără patimi şi legată parcă de adâncul inimii, acest lucru este fără îndoială lucrare a harului, iar nu a rătăcirii.

[windorin]

În prealabil postat de Anca-Miha

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

"Nu poate trai omul o singura zi si sa nu pacatuiasca." Prin urmare, tot omul pacatuieste zilnic. Sfintii nu au pacatele pacatosilor de rand, despartiti de Dumnezeu, insa pacatul tot pacat este.

Nu exista pacat mic si pacat mare. Cel care a ajuns sa'L cunoasca pe Dumnezeu, sa se bucure de slava Lui, si pacatuieste cu o minciuna sau cu o vorba urata, aceea se face mai grava decat crima celui care nu'L cunoaste pe Dumnezeu. Deoarece, cu cat ne apropiem de Dumnezeu, cu atat cresc si pretentiile si puterile de a lupta cu pacatul.

In Pateric avem parinti care cadeau in desfranare, insa aceasta nu ii impiedica de la a dobandi raiul, pentru ca la secunda dupa caderea lor, ei se pocaiau cu o pocainta rara. Iar acea pocainta stergea totul, precum pocainta Mariei Egipteanca a sters o viata de pacate greu si de inchipuit.

Nu lipsa pacatelor sfinteste, ci dragostea si pocainta. Cu toate acestea, cine iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele si lumea, pocaindu'se pentru neputintele si caderile sale, acela nu prea mai poate pacatui asa mult.

[Florin-Ionut]

Va reamintesc ca topicul se numeste Pedeapsa pentru pacate.

În prealabil postat de Florin-Ionut

1 Petru 2, 18-23:
"Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi.
Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la El.
Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui,
Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui,
Şi Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate."

Pentru greseala suntem datori cu "bataia intru rabdare". Ba mai mult, se vede clar ca Dumnezeu ne vrea caliti in suferinte, spre desavarsirea noastra si pentru incercarea credintei.

Nu mai citi singur din Biblie, ca te smintesti! Nu stiai ca anumite parti nu trebuie citite de mireni?