Despre pomenirii

[mara2008]

M-am gandit mult si sper ca nu am gresit sectiunea cu o intrebare poate mai ciudata,insa s-a nascut azi cand cineva mi-a spus acest lucru si anume ca si-a dat de pomana de pe acum (are 59 de ani) un rand de haine ,si ca o sa isi dea si un rand de vase,caci copii sigur nui vor da,si ca un Parinte chiar a oficiat un asemenea parastas unui om ce traieste dar pentru el.
Este bine,este corect sa procedam asa?
Daca da,de cate ori sa impartim pentru desi santem vii.

[gabriela8]

A da de pomana pentru iertarea pacatelor noastre putem sa facem oricand dar parastasul nostru cat timp suntem vii, nu vad logica... Am auzit ca asa s-ar practica in unele zone ale Olteniei.
Nu strica nimanui milostenia, ba din contra ne ridica daca nu ne laudam cu faptele noastre si nu consideram ca am facut destul.

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi si să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, si mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii si pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun si mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, si mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneste pe calea sălasurilor vesnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune.
Dar sufletul simte rugăciunile făcute pentru el si este recunoscător celor care le fac si este duhovniceste alături de aceia.
O, rude si apropiaţi ai morţilor! Faceţi pentru ei cele ce le sunt de folos si cele ce sunt în puterile voastre. Folosiţi banii, nu pentru împodobirea cea din afară a sicriului si a mormântului, ci pentru a ajuta pe cei în nevoi, pentru pomenirea celor care v-aufost apropiaţi siau murit, pentru biserici, unde se fac rugăciuni pentru ei. Faceţi milostenie pentru cei morţi, purtaţi de grijă pentru sufletele lor. Înaintea noastră atuturor,seaflă aceeasi cale, si cât vom dori si noi, la rândul nostru, să fim pomeniţi în rugăciune! De aceea să fim si noi milostivi faţă de cei morţi.
De îndată ce cineva a răposat, chemaţi grabnic un preot, ca să facă „Rugăciuni la iesirea sufletului”, care se citesc tuturor crestinilor după moarte.Încercaţi, dacă vă stă în putinţă, să faceţi slujba de înmormântare în biserică, si să secitească Psaltirea la căpătâiul celui ce a murit, până la înmormântare. Nu este nevoie ca înmormântarea să se facă cu multe amănunte, dar bineînţeles că trebuie să fie întreagă, fără prescurtări. Nu vă gândiţi acum la voi si la cele ale voastre, ci la cel care a răposat, de care vă despărţiţi pentru totdeauna. Dacă în biserică se află câţiva morţi în acelasi timp, primiţi, dacă se propune, săvârsirea slujbei de înmormântare pentru toţi laolaltă. Este mai bine ca o înmormântare să se slujească pentru doi sau mai mulţi răposaţi în acelasi timp, când rugăciunea celor apropiaţi, care se află adunaţi, va fi cu mult mai înfocată, decât dacă slujbele de înmormântare se fac pe rând, si din pricina lipsei de timp, ele sunt scurtate. Slujba trebuie să fie întreagă pentru că fiecare cuvânt al rugăciunii pentru răposat este ca o picătură de apă pentru omul cel însetat. În chip foarte hotărât, rânduiţi de îndată slujbele pentru pomenirea de-a lungul celor patruzeci de zile, adică pomenirea zilnică la Liturghie pentru perioada de patruzeci de zile. De obicei, în bisericile unde se fac slujbe zilnic, răposatul a cărui înmormântare a avut loc acolo, este pomenit vreme de patruzeci de zile si chiar mai mult. Dar dacă slujba de înmormântare are loc într-o biserică, în care nu au loc slujbe zilnic, rudele trebuie să se îngrijească de pomenirea de patruzeci de zile acolo unde se fac slujbe zilnic. Este la fel de bine să trimiteţi contribuţii pentru pomenirea la mânăstiri, ca si la Ierusalim, unde are loc rugăciune permanentă la Locurile Sfinte. Dar pomenirea pentru patruzeci de zile trebuie începută îndată după moarte, când sufletul are nevoie în chip deosebit de ajutor prin rugăciune, si de aceea trebuie începută pomenirea în locul cel mai apropiat unde se fac slujbe zilnic.
Să neîngrijim de ceicareauplecat în lumea cealaltă înaintea noastră, ca să facem pentru ei toate cele ce ne stau în putinţă, amintindu-ne că „fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”.

[calator prin ploaie]

Categoric , rugaciunea pentru morti , pomenirile , parastasele, milosteniile pentru ii ajuta...

[camy_d]

În prealabil postat de mara2008

M-am gandit mult si sper ca nu am gresit sectiunea cu o intrebare poate mai ciudata,insa s-a nascut azi cand cineva mi-a spus acest lucru si anume ca si-a dat de pomana de pe acum (are 59 de ani) un rand de haine ,si ca o sa isi dea si un rand de vase,caci copii sigur nui vor da,si ca un Parinte chiar a oficiat un asemenea parastas unui om ce traieste dar pentru el.
Este bine,este corect sa procedam asa?
Daca da,de cate ori sa impartim pentru desi santem vii.

Dacă faci milostenie pentru cei morţi, faci şi pentru tine. Să dai numai pt. tine, e o formă de egoism, aşa mi se pare cel puţin. Sau poate îi e frică că o să moară şi n-o să-l pomenească nimeni, atunci are nevoie de asigurări de la mai multe pers. că se vor ruga pt. sufletul lui.

[calator prin ploaie]

Suntem vii cata vreme traim in Dumnezeu, cu Dumnezeu si avem iubire de aproapele , implicit facand acte de milostenie....Caci tot ce facem de dragul LUI, pentru sufletele noastre facem...Iar cine trece indiferent pe langa voia Tatalui nostru....mort este , chiar viu fiind.....Doamne ajuta !

[glykys]

De aia e bine sa ne ingrijim sa lasam urmasi, care sa ne faca macar pomenirile necesare. Asta e cel mai bun lucru pe care il putem face.

[Rodica50]

As dori un raspuns avizat.Raposatul, pana la un an, este pomenit doar el la parastas? E important! Multumesc.

[glykys]

În prealabil postat de Rodica50

As dori un raspuns avizat.Raposatul, pana la un an, este pomenit doar el la parastas? E important! Multumesc.

[SIZE=+1]Daca zilele de pomenire coincid cu pomenirea altor raposati, este bine ca slujba sa se faca in comun si nu separat, caci cu cat rugaciunea are caracter colectiv, cu atat este mai puternica. [/SIZE]http://www.parohiamacin4.org/ghid_inmormantare_parastas.htm

Eu una m-am straduit ca in aceste 40 de zile, sa o trec numai pe bunica pe pomelnicul de parastas, insa m-am gandit apoi ca este o dovada de milostenie daca trec alaturi de ea, si alte nume, pentru ca nu are cum sa ii faca rau. Oricum, la parastas se pomenesc sute de nume - nu exagerez - si, potrivit citatului de mai sus, asa este si bine, sa fie pomenirea de obste, nu un parastas special pentru X si Y. Bunica mea a avut parastas special pentru ea in ziua inmormantarii (a 2a zi) si in a 3 a zi, pentru ca am fost la biserici de mir, dar apoi, a fost pomenita cu Teoctist, Nicodim, Bartolomeu, Cleopa, Teofil, Floarea, Gheorghe, Vasile, Dumitru... si tare m-am bucurat ca sta alaturi de aceste suflete.

Dumnezeu s-o ierte pe mama dvs, Maria, si sa va dea sanatate sa ii faceti pomenirea. In Postul Mare se fac parastase in fiecare sambata, iar in anumite manastiri se fac in fiecare zi, mai putin duminica (bine, in post cred ca se face, de luni pana vineri, "litia mica pentru adormiti", care e o slujba a parastasului mai prescurtata, din cate am remarcat eu).

[Rodica50]

Din informatiile pe care le-am primit, pana la 40 de zile pomenirea se face doar pentru cel raposat, urmand ca la 3, 6, 9 luni si din an in an sa fie pomenit cu tot neamul lui cel adormit. Multumesc, Glykys!