Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul

[cristinamaria]

Am revenit si eu pe forum.

Cred ca ce a vrut sa spuna preotul cu "pacatul plictisirii preotului la spovedanie" este urmatorul lucru:

Cand ai un pacat (sau mai multe), deoarece stii ca sunt pacate, te macina, te gandesti la ele, le dezbati in minte inainte de a ajunge la duhovnic. In discutia ta launtrica cu privire la pacat, iti pui intrbari, iti dai raspunsuri, tragi concluzii etc. Preotul cred ca a vrut sa-ti atraga atentia ca rolul lui nu este sa-ti valideze discursul tau interior, adica sa vada daca ai pus bine toate intrebarile, raspunsurile detaliile din cadrul discutiilor tale cu tine insuti pe marginea pacatului. Asta in cadrul spovedaniei. Pentru cuvinte de invatatura te poti duce oricand si sta de vorba, dar spovedania este un act ritual, oficial, prin care de fapt tu recunosti in fata lui Hristos ca acestea sunt pacatele pe care le-ai facut si te caiesti pentru ele. Sigur ca e important ce-ti spune preotul, dar eu cred ca valoarea spovedaniei sta in primul rand in ceea ce spui tu catre el, si mai ales "cu ce inima". Vindecarea bolnavului incepe de la constientizarea bolii, iar spovedania asta face. Te poti lupta o viata intreaga sa scapi de anumite pacate, si cred ca victoria consta de fapt in lupta insasi si in constientizarea ei. Asta face spovedania pentru tine.

[maria32]

eu am uneori o problema exact inversa legata de cea a Sophiei.
Parintele meu duhovnic cand merg sa ma spovedesc ma intreaba ce s-a mai intamplat in viata mea, ce am mai facut cu problemele pe care le cunoaste deja, daca s-au mai ivit probleme noi si discutam in amanunt despre toate. Si ma sfatuieste ce ar trebui sa fac. Pana aici toate bune si frumoase. Dar uneori, abia mai apuc sa mai strecor si eu un pacat pe ici pe colo in discutie. Pentru ca problemele nu tin toate de pacatele mele. E adevarat ma bucur mult de sfaturile parintelui si incerc sa fac intotdeauna ascultare desi nu intotdeauna mi-e usor, insa, nu apuc uneori sa spun uite asa extrem de simplu "parinte am mintit". Daca spun asa, ma intreaba ce am mintit si de ce si ajungem sa discutam despre cum ca nu e bine sa minti si etc si nu apuc sa mai zic si ca am poftit la bunul aproapelui sau mai stiu eu ce alte pacate.
Si mai niciodata nu-mi da canon Desi eu uneori simt ca as merita, sau mi-as dori. Ba chiar, cand i-am spus ca am o problema ca uneori ma rog prea mult seara si a doua zi pic de oboseala si nu mai fac fata altor probleme peste zi m-a sfatuit sa nu ma mai rog asa de mult.
Insa eu mi-am pus singura un canon si ma simt groaznic cand nu reusesc sa mi-l fac. Si chiar nu pot sa ma culc linistita spunand doar un Tatal Nostru seara asa cum m-a sfatuit parintele.

[cristinamaria]

@maria32: cred ca de fapt asta e si sensul spovedaniei, sa simti tu singur vina pacatelor pe care le stii, indiferent de ceea ce zice parintele. Sensul e in primul rand in dialogul tau cu tine insuti in ce priveste pacatele tale, si abea apoi in relatarea lor catre duhovnic - ca sa ajungi la asta trebuie oricum sa treci de prima etapa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de maria32

eu am uneori o problema exact inversa legata de cea a Sophiei.
Parintele meu duhovnic cand merg sa ma spovedesc ma intreaba ce s-a mai intamplat in viata mea, ce am mai facut cu problemele pe care le cunoaste deja, daca s-au mai ivit probleme noi si discutam in amanunt despre toate. Si ma sfatuieste ce ar trebui sa fac. Pana aici toate bune si frumoase. Dar uneori, abia mai apuc sa mai strecor si eu un pacat pe ici pe colo in discutie. Pentru ca problemele nu tin toate de pacatele mele. E adevarat ma bucur mult de sfaturile parintelui si incerc sa fac intotdeauna ascultare desi nu intotdeauna mi-e usor, insa, nu apuc uneori sa spun uite asa extrem de simplu "parinte am mintit". Daca spun asa, ma intreaba ce am mintit si de ce si ajungem sa discutam despre cum ca nu e bine sa minti si etc si nu apuc sa mai zic si ca am poftit la bunul aproapelui sau mai stiu eu ce alte pacate.
Si mai niciodata nu-mi da canon Desi eu uneori simt ca as merita, sau mi-as dori. Ba chiar, cand i-am spus ca am o problema ca uneori ma rog prea mult seara si a doua zi pic de oboseala si nu mai fac fata altor probleme peste zi m-a sfatuit sa nu ma mai rog asa de mult.
Insa eu mi-am pus singura un canon si ma simt groaznic cand nu reusesc sa mi-l fac. Si chiar nu pot sa ma culc linistita spunand doar un Tatal Nostru seara asa cum m-a sfatuit parintele.

Semn foarte bun ! Când conştinţa nu-ţi dă pace, te mustră, este semn foarte bun , semn al stării tale de veghe, al vorbirii tainice cu Dumnezeu, al ajutorului dat de Sfântul înger păzitor . Nu ştiu dacă ai citit Acatistul Sfântului Înger Păzitor, dar acolo în Acatist se dă mulţumire pentru această grijă de a-ţi menţine trezia întru cele bune şi bine plăcute lui Dumnezeu, altfel lenevia , scârbele, deznădejdia ar năvăli nemilos peste noi. Doamne ajută ! +

[mirabela]

nu e bine sa-ti pui singura canon, mai bine il ceri parintelui. parintele Arsenie Boca, spunea asha, decat sa dai canon, iar omul sa se roage din obligatie, mai bien sa nu i se dea canon, si sa se roage din suflet ca e mai bine primit.

Iar daca parintele a spus sa nu se mai roage asha de mult, uite o explicatie :



O ISTORIOARA CU O VEDENIE FALSA

La un calugar seara, cand voia sa se culce, intra un inger la el in chilie, atat de stralucitor incat ii lua ochii. Si cand intra el, venea si cu mireasma buna, ca sa zica ca este de la Duhul Sfant. Nu-l indemna la rau, ci atat ii spunea : " Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !" Iar el spunea : " Eu mi-am facut rugaciunea ". Dar ingerul spunea : " Nu. Mai roaga-te ". " Eu mi-am facut pravila ". Iar el spunea : " Nu stii ce spune Apostolul Pavel : Neincetat va rugati ? " Si cand voia sa se culce, iar il scula. Omul, daca nu doarme, se tulbura. Nu-l lasa ingerul sa se odihneasca. Si l-a sculat asa timp de vreo trei luni. Iar calugarul zicea : " Cum sa nu ma rog, daca vine ingerul Domnului, ca asa zice Sfantul Apostol Pavel !"
Tulburandu-se el asa, a slabit si s-a imbolnavit. Si se intalneste cu un sihastru batarn, ca in pustia Egiptului erau mii de pustnici, ucenici ai Sfantului Antonie cel Mare. Batranul il vede asa slab si tulburat si-i zice :
- Ce ai frate ? Cum o mai duci ?
- Parinte, bine o duc.
Era un cuvant de mandrie. Insa omul trebuie sa zica cu smerenie ca nu face nimic bun.
- Cum bine ? zice parintele.
- Parinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, de trei luni ma scoala ingerul la rugaciune !
- Si cum te scoala ?
- Cand ma culc, el vine langa mine, ma scoala la rugaciune si se roaga si el cu mine !
- Ia aminte, frate, ca acela nu este ingerul Domnului. Acela este satana, care te pandeste pe tine !
- Dar cum, parinte ? Eu vad ca de cand ma scol sunt bolnav si tulburat si niciodata n-am umilinta ca ma impietresc la inima ...
- Uite asa sa faci. Cand va veni sa te scoale la rugaciune, sa zici : " Eu nu vreau sa ma scol acum, ci cand va veni vremea, la miezul noptii. Atunci o sa ma scol. Nu ma scula tu pe mine ".
Daca iti va spune ca este ingerul Domnului, sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos si nu-s vrednic sa ma scoale pe mine ingerii !" Diavolul, cand aude de smerenie, fuge. El nu vrea sa spui ca esti om pacatos niciodata, ca el a cazut din mandrie. deci, asa sa-i spui : " Eu sunt un om pacatos, nevrednic sa ma scoale ingerii. Cand voi vrea ma voi scula,; cand nu, voi dormi. Tu sa nu mai vii la mine !"
Si s-a dus calugarul seara acasa si cum a ajuns, s-a culcat. Si a venit ingerul acela si i-a zis :
- Scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta !
- Nu ma scol !
- Pai de ce ?
- cand voi vrea eu o sa ma scol, nu cand vei vrea tu !
- Blestematule calugar, te-ai dus la batranul acela, care este un calugar mincinos si fatarnic. El te-a invatat sa nu mai asculti de mine ! Dar calugarul acela este iubitor de argint. Ca a venit la el un om sarac si i-a cerut un ban, iar el a zis ca n-are. Si totusi are trei arginti pe un geam. Are trei bani si-i tine intr-o carte pe geam. Si a zis catre sarac ca n-are bani.
Apoi s-a facut nevazut. Dar calugarul a zis :
- Blestematule diavole, eu vad acum ca esti tatal minciunii !
Apoi batranul s-a intalnit cu calugarul. El era inaintevazator. Si i-a zis calugarului : " Nu-i asa ca ti-a zis ca am trei bani pe geam ? Am, dar a venit un betivan, care face numai rau; l-am vazut beat si stiam ca o sa vina o femeie saraca a doua zi si am tinut banii sa-i dau la acea necajita, nu la betivan. Dar tu ia aminte, frate, ca eu stiu ce ti-a spus despre mine, ca sunt iubitor de argint, fatarnic si mincinos. Deci sa nu-l mai asculti ca te duce la pieire, macar ca te scoala la rugaciune ".
Din ziua aceea n-a mai venit ingerul iadului, ca a vazut ca s-a suparat calugarul pe dansul.


http://sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

În prealabil postat de maria32

eu am uneori o problema exact inversa legata de cea a Sophiei.
Parintele meu duhovnic cand merg sa ma spovedesc ma intreaba ce s-a mai intamplat in viata mea, ce am mai facut cu problemele pe care le cunoaste deja, daca s-au mai ivit probleme noi si discutam in amanunt despre toate. Si ma sfatuieste ce ar trebui sa fac. Pana aici toate bune si frumoase. Dar uneori, abia mai apuc sa mai strecor si eu un pacat pe ici pe colo in discutie. Pentru ca problemele nu tin toate de pacatele mele. E adevarat ma bucur mult de sfaturile parintelui si incerc sa fac intotdeauna ascultare desi nu intotdeauna mi-e usor, insa, nu apuc uneori sa spun uite asa extrem de simplu "parinte am mintit". Daca spun asa, ma intreaba ce am mintit si de ce si ajungem sa discutam despre cum ca nu e bine sa minti si etc si nu apuc sa mai zic si ca am poftit la bunul aproapelui sau mai stiu eu ce alte pacate.
Si mai niciodata nu-mi da canon Desi eu uneori simt ca as merita, sau mi-as dori. Ba chiar, cand i-am spus ca am o problema ca uneori ma rog prea mult seara si a doua zi pic de oboseala si nu mai fac fata altor probleme peste zi m-a sfatuit sa nu ma mai rog asa de mult.
Insa eu mi-am pus singura un canon si ma simt groaznic cand nu reusesc sa mi-l fac. Si chiar nu pot sa ma culc linistita spunand doar un Tatal Nostru seara asa cum m-a sfatuit parintele.

[anita]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Chiar pentru asta mergem ,pentru marturisire.
Putem merge si in afara postului sa ne marturisim ,de ex.la 40 de zile sau de cate ori ne apasa ceva pe suflet.
Dupa ce te marturisesti ,inainte de a pleca poti sa ii ceri preotului sa iti clarifice anumite nelamuriri ,de ex.eu l-am intrebat cum imi pot da seama care este voia lui Dumnezeu intr-o anumita situatie ,nu ma puteam decide.
In afara de asta nu il intreb altceva ,stiu pe cineva care ii cerea parintelui explicatii in legatura cu anumite pilde din Evanghelie.
Daca il intrebam e bine sa-i punem intrebari legate strict de problemele noastre duhovnicesti.

[sophia]

Nu inteleg mesajul Anitei.

Adica ce anume inseamna probleme duhovnicesti? Tocami asta ma stradui sa inteleg.
1. Pentru ca voi spuneti aici pe forum ca sa nu te duci la psiholog, sa te duci la preot cu problemele tale ca sa te ajute/vindece el. Deci ii spui necazurile/problemele tale sau nu?
2. Sa nu-l intrebam de pilde si alte nelamuriri de natura religioasa? Si atunci totusi ce avem voie sa-l intrebam?

Asa un duhovnic cum zice Maria mi-ar place si mie. In rest eu nu stiu cum sa ma spovedesc. Daca el m-ar ajuta, as putea.

[anita]

În prealabil postat de sophia

Nu inteleg mesajul Anitei.

Adica ce anume inseamna probleme duhovnicesti? Tocami asta ma stradui sa inteleg.
1. Pentru ca voi spuneti aici pe forum ca sa nu te duci la psiholog, sa te duci la preot cu problemele tale ca sa te ajute/vindece el. Deci ii spui necazurile/problemele tale sau nu?
2. Sa nu-l intrebam de pilde si alte nelamuriri de natura religioasa? Si atunci totusi ce avem voie sa-l intrebam?

Asa un duhovnic cum zice Maria mi-ar place si mie. In rest eu nu stiu cum sa ma spovedesc. Daca el m-ar ajuta, as putea.

De exemplu am intrebat daca pot citi psaltirea simbata si duminica.
Unele persoane mi-au spus ca nu e bine.
La fel ,e bine daca avem necazuri sa ii spunem , si el ne da sfat ce sa facem sa depasim aceste situatii ,in sensul ca ne spune cum sa actionam cu ajutorul lui Dumnezeu.
Eu am spus ca nu e bine sa il intrebam nelamuriri pentru ca aceste nelamuriri le aflam ascultand predica duminicala sau citind mai multe carti duhovnicesti.
Preotul are multe persoane de spovedit si nu e cazul sa il deranjam cu altfel de intrebari.
Parintele meu duhovnic ,mai ales in post imi face recomandari ,referitor la rugaciune ,cum sa ma port ,el dandu-si seama cam unde gresesc, din ce am spus la spovedanie.
Daca vrei sa te spovedesti bine ,ia un indreptar de spovedanie si extrage de acolo pacatele nemarturisite.
E bine sa ajungem la un anumit nivel duhovnicesc care sa ne permita sa constientizam imediat ce am gresit .
Acum depinde de fiecare ce vrea sa faca ,sa se indrepte ,sau sa pacatuiasca mai putin ,sau numai sa se marturiseasca.
Doamne ajuta !

[sophia]

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

[maria32]

eu discut cu parintele meu despre orice situatie concreta legata de viata de zi cu zi. Si nu-mi place ca voi va feriti sa dati exemple concrete si uneori nu se prea intelege din aceasta cauza prea clar ce vreti sa spuneti. sa nu-mi fie luat in nume de rau dar asta simt.
asa ca eu am sa dau un exemplu clar. Eram suparata la un moment dat din cauza ca aveam unele neintelegeri cu o colega de la birou. Care imi este si foarte buna prietena pe langa faptul ca acum imi este sefa. Si i-am spus parintelui la spovedanie ca am ajuns sa ne certam, (am spovedit prin asta pacatul meu de a supara pe aproapele). Iar dansul m-a intrebat de la ce a inceput cearta, ce am raspuns eu, ce a spus prietena/colega, etc. si apoi m-a sfatuit cum sa vorbesc cu ea, cum sa ma port in continuare si m-a intrebat numele ei sa se roage pentru noi.
Mie mi se pare ceva firesc sa discut cu duhovnicul absolut orice. Din predica duminicala aflam mai mult lucruri despre care nu intotdeauna stim cum sa le "pliem" pe situatii concrete din viata noastra de zi cu zi, asa ca, nu vad de ce sa nu le discutam cu preotul la spovedanie.
Nu cred ca spovedania trebuie sa fie o simpla insiruire a unei liste de pacate, tu spui, te pocaiesti, preotul te iarta sau nu, iti da canon sau nu si pleci acasa nelamurit si cazi iar in aceleasi pacate pentru ca nu ti s-a dat sfat concret cum poti sa le depasesti, cum sa le eviti etc.