preotul fumator

[Hartford]

O patima grea chiar si pentru preoti "fumatul", nu stiu ce credeti voi despre preotul fumator dar pe mine ma desgusta si nu stiu cum sa-i spun ca eu greu ma pot obisnui cu idea toata saptamana cu tigara in mana si duminica cu Hristos in mana.
Dumnezeu sa ma ierte ca iar am judecat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Hartford

O patima grea chiar si pentru preoti "fumatul", nu stiu ce credeti voi despre preotul fumator dar pe mine ma desgusta si nu stiu cum sa-i spun ca eu greu ma pot obisnui cu idea toata saptamana cu tigara in mana si duminica cu Hristos in mana.
Dumnezeu sa ma ierte ca iar am judecat.

Unde Vasilica se întâmplă ? Cât despre patima asta, da e groaznică şi se întinde foarte repede . Campania antitabac nu prea dă roade !

[E_my]

Sunt un pic off-topic, dar nu ma pot abtine sa va impartasesc cuvintele pe care Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, le-a rostit unui tanar :

Se aflau in curtea inchisorii, le era permis sa iasa cateva minute pe zi la aer. Atunci, tanarul a gasit un muc de tigara aprinsa pe jos, l-a luat si a tras din el. Acest tanar marturiseste ca nu isi pusese niciodata problema mantuirii sau a unei vieti crestine, dar in momentul in care Valeriu i-a spus:" Cum vrei sa te lupti cu celelalte patimi daca pe asta nu o poti stapani? " a inceput sa vada ca ortodoxia nu sta doar in barba preotilor, ci este un mod de viata mult superior ateismului materialist si altora. Din acel moment, tanarul a inceput sa il caute mai des pe Valeriu, pentru a asculta si a primi invataturi crestine.

Nu sunt fumatoare si poate de asta nu inteleg..dar cu adevarat: Daca la patima asta nu se pot abtine, atunci cum vor sa dobanadeasca virtuti? Cum vor sa se elibereze de alte patimi?


Pe de alta parte, gasim in marturiile despre parintele Arsenie Boca o situatie in care un preot era fumator. Se chinuia din rasputeri sa scape de patima asta, dar era biruit. Deci o lupta interioara sigur este, dar nu o vedem noi..

[E_my]

am gasit un fragment din Savatie Bastovoi – A iubi, inseamna a ierta:

" Adu-ti aminte ca a fost vreme in care tu nu L-ai cunoscut pe Hristos, pentru ca, desi am crescut intr-o familie credincioasa, fiecare dintre noi, uitandu-se in urma, vede cate neajunsuri, cate confuzii a vut in mintea sa, in drumul catre perceperea dreapta a lui Dumnezeu. Si cu toate acestea, tu Il iubeai pe Dumenzeu, veneai inaintea Lui, te rugai, plangeai, primeai iertare, te bucurai si-ti parea ca ai tot ce-ti trebuie. Dar de la o vreme descoperim cat de nedesavarsiti eram noi :credeam tot felul de ciudatenii. “A, eu credeam ca Maica Domnului s-a nascut prin coasta…” sau “eu credeam cutare sau cutare lucru”. Si cu toate acestea, Dumnezeu cauta spre tine. Faceai o gramada de fapte pacatoase despre care credeai ca sunt bune, si dumnezeu te ierta.


Asa sa vezi si pe aproapele tau: ca daca savarseste vrea greseala, o face din nestiinta si ca Dumenzeu il judeca in aceasta nestiinta, si ca vede ceea ce tu nu vezi. Si asa cum te vedeai pe tine cand aveai atatea lipsuri – dar daca te-ai fi avzut de-a lungul vremii iesind din labirinturile nestiintei si ale neputintei, te-ai fi osandit – asa sa judeci si pe aproapele.


Asadar, sa nu uitam ca Dumenzeu il iubeste pe fiecare in starea in care este si cunoaste despre fiecare dintre noi lucrurile pe care noi nu le stim, pentru ca noi judecam la aratare, iar Dumnezeu judeca cele de taina, vede si pocainta viitoare pe care noi nu o vedem. In acest fel sa ne apropiem de oamenii din fata noastra, de oamenii care nu ne plac, care ne irita, ne tulbura, ne nemultumesc: intrebandu-ne intotdeauna ce gandeste Hristos despre acest om si spunandu-ne ca Hristos a murit pentru el si prin aceasta si-a aratat desavarsita dragoste pe care o are pentru tine, si pentru el! "



Tuturor ne e greu sa nu ne smintim cand vedem ca cei ce trebuie sa ne calauzeasca, ne arata prin faptele lor o alta cale. Ceea ce putem face este sa ne rugam pentru ei la Maica Domnului, sa le arate calea pe care au ratacit-o..dar si asta este greu, caci suntem si noi oameni, si nu doar cei pe care ii vedem noi ca gresesc au pacate, ci si noi ..

Parintele duhovnic la care mergeam imi spunea mereu sa nu mai judec, pentru ca voi cadea in aceleasi pacate. Si asta vazusem deja..

Imi mai spunea ca atunci cand judec, sunt mai prejos decat omul care greseste, pentru ca el poate ca nu isi vede pacatul, sau se lupta cu el si eu nu stiu, dar eu stiu ca judecarea aproapelui este mandria mea rabufnita si de asta am pacat mai mare...

Iertati-ma!

[Fani71]

Pe mine pacate mult mai grave decat o mica dependenta de tutun ma socheaza la un preot...

[C0rneliu]

În prealabil postat de Fani71

Pe mine pacate mult mai grave decat o mica dependenta de tutun ma socheaza la un preot...

Scuza-ma, dar gresesti... Tinand cont de faptul ca fumatul conduce la atatea tipuri de cancer, unele dintre ele mortale, oare nu inseamna asta o sinucidere lenta? Fumatorii sunt constienti de riscurile fumatului, de faptul ca isi bat joc de trupul lor. Sa-ti reamintesc ca sinuciderea este o hula impotriva Duhului Sfant si sa-ti mai reamintesc ca batjocura trupurilor noastre este batjocura templului lui Dumnezeu, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel?

[glykys]

În prealabil postat de E_my

Parintele duhovnic la care mergeam imi spunea mereu sa nu mai judec, pentru ca voi cadea in aceleasi pacate. Si asta vazusem deja..

Asa este! Eu am simtit asta pe pielea mea!Cand am judecat pripit, mai devreme sau mai tarziu am cazut exact in conjunctura sau in pacatul judecat, tocmai pentru a mi se demonstra pentru ca am gresit. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne vedem mai mult pe noi si mai putin pe cei din jur!
On topic, auzisem de la bunica ca slujea pe vremuri un preot beat.
Dimineata, inainte a incepe slujba, se ametea bine, dar cand isi punea vesmintele pe el, tinea o slujba minunata. Este si o pilda cu un preot care se imbata de fiecare data, iar enoriasii nu mai doreau sa se impartaseasca din mainile lui, insa preotul facea pocainta si ingerul Domnului, si nu el, savarsea Jertfa de la Sf. Liturghie. Mi se pare ca aici, pe forum, am aflat de povestea acelui preot homosexual gasit mort in altar, intr-o baie de lacrimi. Oricum, nu trebuie sa ii judecam noi, ca are cine ii judeca, dar preotul tot preot ramane, harul preotiei nu i se sterge niciodata. Si apoi... trebuie sa condamnam pacatul, dar nu omul, cu atata mai mult cu cat acesta a fost socotit vrednic sa fie slujitor al lui Dumnezeu.

[sebastyan_marin]

fiecare e responsabil pentru faptele pe care le face. nu suntem noi în măsură să judecăm, mai ales în cazul ăsta, când ştim că nu în fumat sau nefumat stă harul unui preot. mai bine să ne rugăm ca domnul dumnezeu să le deshidă mintea unor astfel de persoane pentru a conştientiza misiunea la care sunt chemaţi, iar pe noi să ne păzească de astfel de ispite, oricare ar fi ele.

Cu multi ani in urma am fost invitata si eu impreuna cu un grup de persoane la un preot acasa. Sufrageria avea un perete plin de icoane valoroase din toate punctele de vedere. Ne-am asezat la masa, iar dupa aceea am fost serviti si cu tigari. Desi pe vremea aceea ,,mai trageam si eu cate un fum'' pe la petreceri ca sa fiu in rand cu lumea, m-au apucat frisoane vazandu-l pe preot ca fumeaza impreuna cu preoteasa lui si am refuzat tigara. Priveam icoanele prin fumul ce plutea in aer de la toti mesenii si constiinta pentru prima data ma mustra, desi nu fumam activ, ci pasiv, inhaland si eu fumul celorlalti.

Apoi am citit intr-o carticica (Fumatul este un pacat?) scrisa de parintele Nicodim Mandita cat de mare e pacatul acesta, datorita semnificatiei fumului de tutun. Fumul de tutun, se spune acolo, este o jertfa adusa lui satana. Adica noi uitam sa tamaiem icoanele si sa le stropim cu agheasma, dar le afumam cu ,,tamaia lui satana''. Am inteles , deci, ca tutunul este o ofensa adusa lui Dumnezeu.

Am mai inteles apoi de ce unii preoti nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza. Cum sa stea Trupul si Sangele Mantuitorului in miros de fum de tutun? Cum sa accepte preotul sa trimita Trupul si Sangele Mantuitorului la fumoar? Preotii care sunt constienti ca nu tin in Sfantul Potir doar paine si vin nu numai ca nu fumeaza ei insisi, dar nici nu-i impartasesc pe cei care fumeaza.

Am urat cu desavarsire tutunul dupa ce am citit aceasta carte. Dupa vreo doi ani, preotul respectiv a avut un accident grav care i-a marcat si lui viata. Am observat ca dupa acel accident s-a schimbat mult si a devenit mai devotat misiunii preotesti. Nu l-am mai vazut de mult timp insa.

Iisus Hristos a luat chip de prunc pentru a face posibila mantuirea si prin pocainta. Asa ca niciodata nu stim cum lucreaza Dumnezeu si celui care greseste ii da prilej de pocainta intr-un fel sau in altul. Dumnezeu sa-i ajute pe toti fumatorii sa scape de acest pacat.

[Noesisaa]

Cand eram in Bulgaria am vazut un preot in reverenda fumand chiar sub zidul bisericii. Alta data, mergand pe strada, intr-o dimineata, am vazut alt preot fumand de zor... Ce soc pe capul meu, venind din Romania, cand am vazut asa ceva! Mai apoi am aflat ca in Bulgaria fumatul nu e considerat un pacat, asa ca...

NU sunt de acord cu ceea ce spune parintele Mandita despre fumat. Cred ca este o exagerare grosolana facuta ca sa ii sperie pe unii. Cum adica cand fumezi tamaiezi icoanele cu fum de tutun? Pai ce, aprinzi o tigara chiar in fata icoanei si sufli chiar in fata sfantului cu intentia de a afuma icoana? Si cum adica este o jertfa adusa satanei, daca nu asta e intentia? Nu e prea logic.

Da, cred ca fumatul este o ofensa impotriva lui Dumnezeu. Cea mai mare ofensa, sau printre cele mai mari? Nu. Dar este o ofensa in sensul ca iti distrugi trupul pe care ti l-a dat, in sensul ca devii dependent de un lucru material nefolositor ( stiu oameni care nu pot, pur si simplu nu pot, sa stea de la un capat la altul la o Sf Liturghie, deci doua ore, fara sa fumeze macar o tigara), si ca prin dependenta iti irosesti libertatea pe care ti-a dat-o. Nu stiu daca oprirea de la Sf Impartasanie, deci excomunicarea, este o pedeapsa pe masura faptei. Cred ca mai instructiv ar fi daca parintele ar discuta cu ei cum sa se lase de fumat, sau le-ar da canon ca pana la urmatoarea spovedanie sa fumeze jumatate din cat fumeaza, si tot asa. Nu stiu daca indepartarea vindeca, ci mai curand un plan concret ... Sigur, daca cineva refuza in mod direct macar sa incerce sa se lase de fumat....

Nu, nu fumez si nu am fumat niciodata (ba da, am fumat o jumatate de tigara cand aveam vreo 13 ani, nu mi-a placut, si mai ales mi-am dat seama cat este de greu sa scap de fumul de tigara din casa pana vine mama acasa... ) Apoi am avut sansa sa am in general prieteni care nu fumeaza, sau asa mi i-am ales eu, nu stiu, deci nu am fost supusa la prea mult peer-pressure ca sa mai apuc de fumat. Dar ma gandesc ca daca esti inconjurat de oameni care fumeaza, este foarte usor sa incerci si tu. Deci nu e de judecat.

Fumul de tigara nu mi se pare atat de suparator cat mi se pare respiratia celor care fumeaza, mi se pare oribila. Apoi vocea de fumator imi displace, in special femeile cu voce de fumatoare, apoi tenul gri si uscat, mirosul din haine...pur si simplu un obicei urat si nefolositor.