Parintele Teofil Paraian a trecut la cele vesnice

[antiecumenism]

Sunt niste poezii frumoase pe care le recita Parintele Teofil la conferinte,imi amintesc cu drag bucuria sufleteasca care se asternea in sala cand le recita

Zorica Latcu [SIZE=+1]Fila din Acatist[/SIZE]

Bucura-te, leagan alb de iasomie,
Catre care-n roiuri fluturii coboara,
Bucura-te, raza stelei din vecie,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Dulcea mea Marie.
Bucura-te, floare fara de prihana,
Alba ca argintul noptilor de vara,
Spicul cel de aur vesnic plin cu hrana
Mirul care vindeca orice fel de rana,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Ploaia cea de mana.
Bucura-te, brazda plina de rodire,
Munte sfant, in care s-a-ngropat comoara,
Bucura-te, cantec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cantec de marire,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Blanda fericire.
Bucura-te, marul vietii care-nvie,
Pomul greu de roada-n plina primavara.
Bucura-te, iarasi, tarm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucura-te, Maica pururea Fecioara,
Sfanta mea Marie.

Zorica Latcu [SIZE=+1]Dragoste[/SIZE]

Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Am cules argintul noptilor de Mai.
Am legat in cantec zumzet de albine,
Glas de alauta, dulce viers de nai.
Am aprins in suflet tinere vapai,
Straluciri de aur, flacari de rubine,
Am cautat in noapte luminate cai,
Catre Tine, Doamne, numai catre Tine.
Am cetit din file vechi, cu slova stearsa,
Stih de preamarire, sfant Numelui Tau,
Am tesut in panza Jertfa Ta nearsa,
Ce-a zdrobit taria vesnicului rau.
Am cantat iubirea sfintelor femei,
Care-au mers la groapa ca sa Ti se-nchine,
Am cusut din raze rauri de scantei,
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine.
Ti-am trimis spre ceruri tainica solie,
Dragoste curata, dor nepatimas,
Sa-mi gatesti de nunta haina argintie
Si-n sclipiri de soare sa-mi gatesti salas.
Dragostea curata, dorul din solii,
Cu miros de smirna-n ruga sa se-mbine,
Ca sa urce fumu-n valuri viorii,
Catre Tine, Doamne, numai pentru Tine.
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Vreau sa-mi franga, albe, oasele sub roti,
Vreau sa-mi curga, rumen, sangele din vine,
Trupul meu cel fraged sa mi-l rupa toti.
Invelita-n haina marilor dureri,
Suflet plin de taina lumilor divine,
Sa pasesc pe calea grelelor taceri,
Catre Tine, Doamne, numai pentru Tine.

Zorica Latcu [SIZE=+1]Bucurie[/SIZE]

Ca sufletul de schimnic in pustie,
Adanc patrund in tine, Bucurie!
Strabat incet cararile desarte,
Incolo, inspre miezul tau, departe.
Ma biciuieste vantul Tau fierbinte,
Rupand bucati din slabele-mi vesminte;
Ma bate soarele cu raze grele
Si seceta-mi brazdeaza cute-n piele;
Mi-a ars dogoarea frigurilor chipul,
M-a fript la talpi cu foc uscat nisipul.
Ca sufletul de schimnic in pustie,
Petrec adanc in tine, Bucurie!
Cand lutul meu se mistuie-n dogoare,
In duh trimiti mireasma de racoare.
Cand sufletul mi-e foc fara prihana,
Il potolesti cu ploile de mana...
Cand buzele imi tremura, uscate,
In duh reversi cuvinte luminate;
Si cand de sete sufletul imi moare,
Tasnesc din tine tainice izvoare.
Ca sufletul de schimnic in pustie,
Te preamaresc, izvor de bucurie!

[antiecumenism]

Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca

"Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de ravna trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o preama*resc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravni*torii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi.
Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cu*getelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).
Ce este aceasta - barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept - nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti - bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic. Crestinul, dupa ce a fost tamaduit prin Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu, primeste o vedere dreapta a pro*priei sale intocmiri sufletesti si a intocmirii sufletesti a aproapelui. Cugetarea trupeasca, lovind ca o barna pe aproapele care a gresit, intotdeauna il tulbura, nu arareori il pierde, niciodata nu aduce si nici nu poate aduce folos, nu are nici un pic de putere asupra paca*tului. Dimpotriva, cugetarea duhovniceasca lucreaza numai asupra neputintei sufletesti a aproapelui, mi*luindu-l, tamaduindu-l si mantuindu-l.
Este vrednic a fi luat in seama faptul ca, dupa dobandirea intelegerii duhovnicesti neajunsurile si pacatele aproapelui incep sa para de foarte mica insemnatate, rascumparate fiind de Mantuitorul si lesne de tamaduit prin pocainta *aceleasi greseli si neajunsuri care pentru intelegerea trupeasca pareau necuprins de mari si insemnate. Apare lesne de vazut ca aceasta cugetare trupeasca le dadea o insemnatate atat de uriasa pentru ca ea insasi este barna. Cugetarea trupeasca vede la aproapele pa*cate care nu sunt nicidecum: din aceasta pricina, cei atrasi de ravna lipsita de judecata au cazut adesea in clevetirea aproapelui si s-au facut unealta si jucarie a duhurilor cazute. Preacuviosul Pimen cel Mare poves*tea ca un oarecare monah, fiind manat de aceasta ravna, s-a supus urmatoarei is~ite: l-a vazut pe un alt monah culcat peste o femeie. Indelung s-a luptat mo*nahul cu gandul care-l silea sa-i opreasca pe cei ce pacatuiau si, fiind in cele din urma biruit, i-a impins cu piciorul zicand: Ci incetati ! Atunci s-a aratat ca era vorba de doi snopi (Pateric).


Daca vrei sa fii un fiu credincios si ravnitor al Bi*sericii Ortodoxe, atinge-ti telul prin implinirea porun*cilor evanghelice legate de aproapele. Nu indrazni sa-l lauzi ! Nu indrazni sa-l inveti ! Nu indrazni sa-l lovesti si sa-l mustri ! Acestea nu sunt fapte ale credintei, ci ale ravnei lipsite de judecata, ale parerii de sine, ale trufiei. L-au intrebat pe Pimen cel Mare: ce este cre*dinta ? Cel Mare a raspuns: "Credinta sta intr-aceea ca sa petreci in smerenie si sa faci milostenie" (Pateric), adica a te smeri inaintea aproapelui si a-i ierta toate supararile si jignirile, toate greselile lui. Sa lasam judecata asupra oamenilor si acuzarea lor in seama acelora pe ai caror umeri a fost asezata indatorirea de a-i judeca pe fratii lor si de a-i indrepta. "Cel ce are ravna mincinoasa - a spus Sf. Isaac Sirul - boleste de boala grea. O, omule care crezi ca-ti pui ravna impotriva bolilor straine, tu te-ai lepadat de sanatatea sufletului tau ! Osteneste-te cu osardie pentru sanatatea sufletului tau. Iar daca vrei sa doftoricesti pe cei neputinciosi, apoi afla ca bolnavii au mai multa nevoie de ingrijire decat de mustrari aspre. Ci tu, fara a ajuta pe altii, te bagi pe tine insuti in boala grea si chinuitoare. Aceasta ravna nu se vadeste in oameni prin vreunul din chipurile intelepci*unii, ci se numara printre neputintele sufletului, este semn al saraciei intelegerii (duhovnicesti), semn al nestiintei celei mai de pe urma."

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Maine seara, sau noapte, plec la Manastirea Brancoveanu. Locuiesc in Bucuresti si, daca mai vrea cineva sa mearga, mai sunt 4 locuri libere in masina. Traseul este Bucuresti - Ploiesti - Brasov - Fagaras - Sambata. Ma intorc sambata, dupa inmormantare. Puteti sa ma contactati pe privat sau pe laurschepsis@gmail.com

Doamne-ajuta!

[Fani71]

Din articolul publicat pe sit
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...e-si-calugarie

- Parinte, in ce masura ii scade pe soti sau nu ii scade relatia intima, in scopul nasterii de copii, daca toti zicem "in faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea"?

- Bine, asta este o raportare la pacatul stramosesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Asa au facut gnosticii, care au spus ca materia trebuie distrusa, nu trebuie inmultita, pentru ca materia este rea, deci casatoria e rea, pentru ca inmulteste materia. Astea nu sunt conceptii ale Bisericii. Noi zicem ca la temelia existentei noastre este ceva care nu ne favorizeaza. Dar nu putem zice totusi lucrul acesta, pentru ca actul acesta sexual, care este pana la urma un act fizic, de ce il foloseste Dumnezeu atunci pentru concepere daca e scazut ca act? Nu putem sustine lucrul acesta decat intr-o anumita perspectiva, dar perspectiva asta nu este una reala. Putem spune insa altceva, si anume, ca actele sexuale care nu urmaresc si nasterea de fii ar fi cu scadere, dar nici in acest caz nu poti sa te mentii pe pozitia aceasta mult, pentru ca e intradevar o insuficienta a omului. Cei care au facut randuielile acestea cu martea, joia si nu la sarbatori, au vrut sa-l ridice pe om mai presus de sine insusi. Ei, in realitate, ca oameni necasatoriti, au facut program oamenilor casatoriti! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, casatoriti fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu l-au experimentat. Poate sa nu fie scadere, poate sa fie o ridicare faptul acesta ca te angajezi la aducerea in lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, si daca te face colaborator cu Dumnezeu, il mai poti socoti inferior?

- Nil Ascetul, in Filocalia, volumul I, citand din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce ca atingerea partilor rusinoase sau cugetarea la ele, intineaza, si completeaza ca cele ce ajuta la nastere arata creatura. Intrebarea ar fi tot in ceea ce priveste gnosticii, daca ar fi intr-adevar o cadere?

- Nu este o scadere. Nu exista nimic in trupul omenesc care sa fie intinat, sa fie prin sine scazut; si organul sexual si ochiul sunt pe acelasi plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune ca acesta-i spurcat si acesta-i curat. In momentul in care "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat", nu mai e vorba de spurcaciune. Este vorba de intinare prin gandirea pe care o poti avea; de exemplu, se recomanda calugarilor sa nu-si priveasca trupul si mai ales partile ascunse ale trupului, ca sa nu se excite, adica sa aiba un mijloc de inlaturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu inseamna insa ca sotul si sotia nu se pot bucura chiar si de ceea ce pare a fi scazut, pentru ca nu e nimic scazut. Citeam undeva, intr-o carte de sexologie, ca aceia care se rusineaza cand au un act sexual, sting lumina si asa mai departe, gresesc. Era o parere a unui laic in chestiunea aceasta, dar omul trebuie sa se reverse, in fond, in actele sexuale, nu sa se jeneze si sa zica "vai, de mine, ca iar am facut pacat si vai de mine, ca nar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie sa ridice fiinta omeneasca, nu trebuie sa o scada.

Animalele, de exemplu, care se impreuna, nu au o jena, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jena nu pentru ca e jena, ci pentru ca este o intimitate. Dar unul care sa fagaduit la calugarie si traieste viata calugareasca, sigur ca nu trebuie sa aiba relatii intime, sau homosexualii, sa se desfateze unul de celalalt, sau cei care au porniri nefiresti...

[Adrian2009]

Dumnezeu sa-l ierte.
L-am cunoscut pe parintele vizitand Manastirea Sambata si rugandu-l pentru ajutor. S-a rugat chiar atunci pentru mine si de atunci am simtit ajutorul rugaciunilor dansului.
Inca odata Dumnezeu sa-l ierte.
Mie nu mi-a spus niciodata despre catolici caci nu m-au interesat eu i-am cerut ajutorul pe probleme personale si am simtit acest ajutor si in cuvantarile dansului nu-mi amintesc sa fi intervenit ideea ecumenica .
Eu nu sunt pentru ecumenism in sensul in care inseamna indepartarea de la dreapta credinta dar asta nu are importanta acum. Daca ni se pare ca cineva a gresit cu atat mai mult trebuie sa ne rugam pentru dansul.

Ei, si iata ca a fost nevoie de cineva ca Razvan (caruia nu pot sa nu-i multumesc) sa inteleg cat de mare a fost Parintele Arh. Teofil. N-am stiut decat foarte putin din toate astea, dar odata in plus imi intareste convingerea ca Parintele a fost patruns de toata dragostea lui Dumnezeu si nu arunca cu acuze asupra unor oameni de alte confesiuni. Noi ramanem ceea ce suntem, si chiar nu vad de ce sunt considerat eretic daca vizitez sau particip la o slujba catolica. Am fost in Londra timp de 9 ani. Biserica romaneasca ortodoxa isi tine slujbele in toate sarbatorile intr-un lacas de confesiune anglicana si Doamne, desi mare, in fiecare duminica este neincapatoare. Acolo cred ca am inteles cu adevarat dragostea Lui Dumnezeu pentru oameni si cat de mult conteaza sa nu ne uram intre noi. Parintele Pufulete isi tinea Sfanta Liturghie dimineata, iar englezii (cand mai aveau cate un mare sfant ce trebuia cinstit) isi tineau slujbele dupa orele 16.00. Ei au ingaduit ca in acea biserica sa se faca doua altare. Daca ar fi existat si din partea lor aceeasi ura si trufie (in numele carei credinte, oare, fiindca ura NU vine de la Dumnezeu), noi, care Il cautam pe Dumnezeu intr-o lume straina, ne-ar fi fost mult mai greu sa-l gasim, si poate ca multi s-ar fi ratacit de "turma". Am ramas ortodox, dar nu pot sa nu apreciez intelepciunea celor care ne-au ajutat si chiar imi facea placere sa merg in serile de Craciun in Catedrala Sf Paul, unde se canta divin. Unde-am gresit, Razvane? De ce ramai RAU in sufletul tau, incercand sa propavaduiesti Binele? Parintele Teofil a inteles de mult ce era de inteles pentru toata lumea, fiindca nu era impresionat de influente rautacioase care dauneaza Omului ca natie in primul rand. Din punctul meu de vedere, aproape ca nu e post scris de mine prin care sa nu incerc sa gasesc acelasi dialog la care facea apel si Parintele Teofil. Doar ca eu sunt slab, ignorant si pacatos in comparatie cu el.
Inca o data, Dumnezeu sa-l aseze alaturi de "Facatorii de pace!" atat de dragi Lui!

Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice.

[umilul]

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca !!

[mihailt]

Da a disparut mesajul fratelui Razvan.
Eu nu am nimic cu parintele Teofil Paraianu si nimeni nu e fara greseala a avut si dansul unele abateri dogmatice dar sunt destui Sfinti care au abateri dogmatice.

Parintele Teofil Paraianu a recomandat lui PS Sofronie sa nu se faca inca ierarh ca nu e pregatit.
Asa ca nu mai invinuiti pe parintele Teofil.

Iar IPS Nicolae s-a impartasit la catolici tocmai pentru a forta Sfantul Sinod sa arate ca nu e voie sa te impartasesti cu catolici,in ciuda propagandei jenante a unui ierarh cam inselat de duhuri rele,PF Daniel care s-a apucat imediat sa aduca argumente ca la BO Rusa exista casatorii intre catolici si ortodocsi.
Dupa cum se vede din hotararea Sfantului Sinod lui PF Daniel care se credea Papa infailibil prea devreme i-a fost aratat de Sfantul Sinod ca nu e voie sa slujesti niciun fel de ierurgii cu catolicii si cu atat mai mult Sfinte Taine.Ca l-o fi povatuit parintele Teofil pe IPS Nicolae la aceasta sau nu nu stiu.
(si se subintelege din hotararea Sfantului Sinod al BOR ca Sfantul Sinod al BOR nu e de acord nici cu casatoriile intre catolici si ortodocsi).

Oare l-ati auzit vreodata pe parintele Teofil sa zica ca e mult secularism in societate actuala,ca e apostazie,ca mai e un pic si vine Sfarsitul lumii?
Eu nu l-am auzit.Cei care afirma asa se pare ca i-au inselat duhurile rele sa zica asemenea chestii.


De fapt unii (adica cei pe care i-au inselat duhurile rele de la Rugul Aprins) voiau sa uneasca BOR cu BC ca cica sa fie "unitate in diversitate".
Ca darul lui Dumnezeu si cu lucrarea lui IPS Nicolae s-a stricat acest vis diavolesc si acum cei de la rugul aprins care se autointituleaza oamenii duhovnicesti sunt foarte maniati ca IPS Nicolae a stricat acele planuri.
Oricum metoda prin care au fost stricate a fost clar inspirata de Dumnezeu.

[Traditie1]

Interesant ce putere au oamenii duhovnicesti, când pleaca dintre noi multi simt ca le-a plecat o ruda, cred ca unii au si plâns.

Fara ei viata noastra devine mai saraca, dar sa speram ca-i vom reîntâlni pe lumea cealalta.

[antiecumenism]

In cartea :veniti de luati bucurie" zice Parintele Teofil:
"Pe mine unii ma socotesc "duhovnic mare" si asa ma socotesc cei care ma asculta si urmeaza sfatul meu. Altii ma socotesc "duhovnic mic" si asa ma socotesc cei care nu ma asculta. Iar altii ma socotesc "de nimic" si asa se raporteaza la mine aceia care ma desconsidera. Si sunt si din acestia destui. Norocul meu este ca eu le iau pe toate cum vin si nu ma opresc prea mult nici la cei ce ma socotesc "mare", nici la cei ce ma socotesc "mic" si nici la cei ce ma socotesc "de nimic". M-am convins de multa vreme ca cei care te lauda nu adauga nimic la ceea ce esti, dupa cum nici cei care te defaima nu-ti iau nimic din ceea ce ai. Toti suntem oameni si toti putem si sa gresim in aprecierile noastre. Gresim noi insine si gresesc si altii in ceea ce ne priveste pe noi. Lucrul de capetenie este sa ni se faca "ocara, ca cinstea; lipsa, ca indestularea; paguba, ca si castigul si strainii, ca rudele dupa trup". Daca ajungem la masura aceasta am ajuns la nepatimire si suntem fericiti."