Puterea cuvantului

[Negroponte]

:)Cata dreptate ai Jenica,dar nu-i tarziu sa punem inceput bun spre zidirea sufletelor noastre.Eu as vrea sa-ti aduc:)in suflet si nu :(Asa ca :):D:p

Multumim, Jenica, pentru acest topic.
Trebuie intr-adevar sa fim constienti tot timpul de puterea cuvantului, caci cu aceeasi usurinta putem face si bine si rau.

Pentru mine scrisul in general, si in speta scrisul pe acest forum, e o forma de daruire: gasesc in carti idei care ma bucura si doresc sa le impartasesc si altora. Nu mica imi este mirarea, cand gandul acesta bun e perceput cu totul altfel de unii, care citesc. Poate nu ar trebui sa ma mire, caci cu siguranta si eu percep la fel de gresit unele mesaje, fapt pentru care imi cer si eu iertare. Totusi faptul ca sunt unii, care au de comentat la un citat din Sfintii Parinti, sau chiar din Sfintele Scripturi, ma uimeste de fiecare data si nu inteleg cum e posibil?!? Cred, asa consider eu cel putin, ca modalitatea cel mai putin in stare sa raneasca, e aceea de a cita cele scrise de o mare personalitate, ca e vorba de Sfintii Parinti, Petre Tutea sau alt autor recunoscut. Replici gen "Ce crud/a esti" dupa asemenea citat, nu le inteleg.

Cuvintele pe care le folosim, limbajul nostru, ne reprezinta si arata celor cu care vorbim, cine suntem. De aceea ma bucur de mesajele, care vin din dragoste, caci acelea sunt gandite, simtite de cel care scrie. Nu apreciez de loc postari fara cuvinte gen:
:):D:)??? , sau replici ca: lol, dupa ce a fost copiat mesajul de doua pagini a celui de dinainte. Este foarte frustrant sa deschid topicul in speranta ca gasesc o replica buna si in loc gasesc doar semne de punctuatie sau cuvinte, de care ne putem lipsi. Exceptie fac evident replicile gen: Amin! sau acordul sau dezacordul cu cele scrise in mesajul la care se face referire.

Atmosfera buna sau rea de pe forum depinde de cuvintele folosite de noi. Ne putem exprima dezacordul si intr-un mod argumentat si politicos.
Noi, ca crestini ortodocsi, vrem sa ne curatim de pacate; dar pacatele se fac si cu vorba, si cu gandul. Daca cel, care scrie vorbe care-l murdaresc pe el, trebuie sa se gandesca la faptul ca acestea murdaresc si pe cel care le citeste.

Reactiile neplacute sunt din mandria ranita. Dar mandria e un pacat, pe care nu avem de ce sa-l alimentam, ci dimpotriva sa facem totul ca sa scada nu pana la zero ci sa ajunga chiar la valori de minus. Deci, cand citim un mesaj care nu ne place si mandria noastra reactioneaza, sa ne gandim daca cel care a scris "este asa si pe dincolo", sau daca noi nu vrem sa vedem lucrurile din alta perspectiva. Oricum preferat va fi punctul de vedere ortodox, caci de aceea suntem pe acest forum.
Sper ca sunt si in asentimentul vostru cu cele scrise de mine.
Sa punem deci un inceput bun.
Doamne ajuta!

[ory]

Aveam in liceu o prietena care imi spunea;"Cuvintele!!!,Ce sunt cuvintele?,particele de univers prea incarcate cu prezentul..."
Cuvintele sunt bagajul nostru cel mai la-ndemana,dupa care putem fi judecati cel mai usor,asa cum se spune ca haina il face pe om,si cuvintele pot caracteriza o persoana,chiar de la prima intalnire.Si totusi ele pot fi si inselatoare,cu ele putem sa ne jucam in fel si chip fara sa investim mai mult decat experientele sau cultura proprie.
Insa,cand vine vorba de Cuvantul lui Dumnezeu,situatia i-a o intorsatura pe cat de serioasa,pe-atat de periculoasa,pentru ca ;"pentru tot cuvantul spus in desert veti da socoteala!"Cuvantul poate zidi si in aceiasi masura poate darma,un suflet,un popor sau provincie.Si totusi,ne folosim cel mai adesea de acest dar,care sunt exprimarile-n cuvinte,cu ele ne exprimam durerea si bucuria,uneori laolalta,cu ele ne exprimam iubirea si ura,care devin tot mai expresive in fapte si atitudini convingatoare.Dar tot cu aceleasi cuvinte ne amagim de-atatea ori,incat uneori este mai dorita tacerea.
Cand eram adolescenta imi doream f.mult sa nu mai vorbesc,sa nu mai pot vorbi,simteam si gandeam ca acest lucru imi pregateste de fiecare data caderea.Dar ce folos sa nu mai poti vorbi,cand aceasta nu mai poate reprezenta o virtute,mai bine este sa ai aceasta tendinta nestavilita de exprimare si s-o aduci la rangul de virtute,INFRANAND-O!
Cuvintele au fost intotdeauna martorii istoriei,si prin ele am evoluat,prin scrieri s-au pastrat atatea documente matematice,sau de alta natura,si tot prin ele existenta Lui Dumnezeu a ramas vie si prezenta in marea familie a crestinismului.
Despre cuvinte am putea vorbi si le-am putea asterne la infini,ele nu se vor opri niciodata,ele vor fi mereu"particele de univers" incarcate cu trecutul,prezentul si viitorul perceput in fel si chip.

Am o mare durere in suflet…de ce fratilor trebuie sa raspundem mereu cu aceeasi moneda? De ce oare intram pe acest forum doar pentru a verifica daca ne-a “criticat” cineva? De ce nu avem puterea sa stam sa analizam si punctul de vedere a celui de langa noi? De ce nu avem capacitatea de a intelege ca fiecare om este UNIC!! Si nu putem gandi/ simti la fel? Nu generalizez, nu jignesc, nu spun ca am dreptate dar…”scrierile” vorbesc...vad adesea cum raspunsul se transforma in “atac la persoana”....De ce???
De ce nu reusim sa postam “iubirea” din noi? De ce ne straduim (din pacate) sa fim mereu cel/cea care posteaza “ultimul raspuns”? De ce nu avem puterea sa ne recunoastem slabiciunile? De ce oare citesc si plang pentru ca nu gasesc aici decat dueluri , jigniri, atacuri, replici taioase? Nu sunt buna, am spus-o de nenunmarate ori, nici nu neg ca si eu incerc sa imi stapanesc (cu greu de altfel) mahnirea cand cineva ma jigneste, lupt cu mine insumi sa nu raspund la fel…patima este in mine RECUNOSC !! Dar hai sa facem ceva “IMPREUNA” sa ne schimbam, spuneam mai sus cum as vrea eu sa fie un forum crestin dar...unde sunt cei 99 cand unul cade?????.........UNDE SUNT CEI 99????
Ieri imi scria cineva: “Daca pui la rind timpul petrecut prin forumuri ti-ar ajunge timpul sa speli tu si vasele vecinilor.....Se pare ca incet, incet iese arama pe fata” ( replica postata la “Frica adevarului din noi”) si ma gandeam… un om a ales sa ma “critice” pe mine in primul mes pe forum...sincer am plans…si din orgoliu, si de durere ptr ca tare m-as fi bucurat sa primesc si ajutor la “slabiciunea” mea nu, numai critica...NU conteaza cine e, probabil e cineva pe care nici macar nu il/o cunosc...De ce?? DE CE?? De ce daca eu am gresit tu ma lovesti mai rau, in loc sa imi dai mana sa ma ajuti sa ma ridic?? ASTA MA DOARE CEL MAI MULT...de ce??...unde e locul IERTARII in inimile noastre??...Cred ca v-ati saturat de mine, poate da, poate nu, ajutati-ma sa devin crestin adevarat prin faptele voastre…fiti cei 99 de frati....
Prezenta mea pe acest forum are un singur scop: Vreau sa devin un crestin adevarat! Dar...am obosit…pentru ca Nu primesc nici un ajutor...iertati-ma...De ce fratilor sunt nevoita sa pun atatea intrebari...??.. am obosit…cred ca incep sa ma intreb si eu ca prietena mea “atee” : Daca nici credinta nu schimba pe om inseamna ca sunt iremediabil pierduta.......iertati-ma...

[urzicuta]

Nici mie nu-mi pica bine cand cineva pandeste tot timpul,imi vaneaza orice greseala,speculeaza:)e greu sa nu critici,dar macar sa o facem intr-un mod prietenesc sau macar ca la scoala sa evidentiem intai ceea ce este pozitiv, e vorba de putin tact, diplomatie. pe care multi le aveti.eu una promit sa fiu mai atenta,e enervant,frustrant sa te traga cineva de maneca sa te faca sa te simti si mai mic decat esti(chiar regret ca mi-am declarat statutul social de care vad ca se leaga tot mai multi,nu stiu ce-i deranjeaza mai mult statutul sau persoana mea.

Stii Urzicuta, pur si simplu AM OBOSIT..poate ca tot acest rau, poate ca toate aceste intrebari sunt doar in mintea mea, nu ma stiu nici eu, stiu doar ca am obosit..

[Iustin44]

Si eu imi cer iertare celor pe care m-am simtit obligat sa-i corectez. Am mai facut propunerea de a veni cu citatele din Biblie si Sf Parinti la orice cuvant sau parere, altfel ne vom contrazice mereu:hmmm::hmmm::hmmm:

[D.C.]

jenica, iarta. Poate ca esti singura care merita sa ii cer iertare:(

[Negroponte]

:)Jenica,surioara mea imi pare tare rau sa vad cum te mahnesti din pricina noastra.Eu cred ca nimeni nu doreste sa raneasca intentionat sufletul altui frate.Sa luptam pentru intelegere si iubire intru noi.Va place Zorica Latcu(Maica Teodosia)?

Ectenie

Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca,
Alba cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mladita dragostei sa creasca,
Plina de miresme, dulce de rodiri,
Pentru ca din neaua grea de peste iarna
Rod de viata calda iarasi sa legam,
Pentru ca lumina peste noi sa cearna,
Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa-si verse binecuvantarea,
Ca un zvon de vanturi line, peste noi,
Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea,
Cand plecam genunchii, seara, amandoi,
Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune,
Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam,
Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune,
Domnului sa ne rugam.
Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sa ne faca traiul rodnic si umil,
Pentru ca rasfrangeri din suras de stele
Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca
Si-n lumina mortii viata s-o cercam,
Pentru ca din munca pacea sa rodeasca,
Domnului sa ne rugam.
Pentru ca multimea indurarii Sale
Insusi sa-si pogoare pasul catre noi,
Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale,
Cu miros de smirna si cu ramuri moi,
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din stransoarea carnii sa ne dezlegam,
Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii,
Domnului sa ne rugam.

[marilena12]

Of, eu am venit obosita si hartuita de pe un forum unde crestinii sunt minoritate "batuta cu rosii" de multi...sunt lasa si pacatoasa ca nu am indurat batjocura folositoare pentru smerenie, am venit aici ca sa gasesc liniste si bucurie pentru suflet si indrazneala de a-L marturisi pe Domnul. Fratilor, daca tot ne-am gasit pe aici, haideti sa ne iubim unii pe altii si sa ne ridicam din santurile tristetilor, sa ne stergem lacrimile si sa-L descoperim pe Dumnezeu in noi si in lumea asta vazand unul in celalalt un fiu al lui Hristos mult-iubit, creat cu dragoste dupa chipul si asemenarea lui Dumnezeu Tatal si daruit cu har de la Duhul.
Sa nu ne tulburam, ca Domnul este singurul care cunoaste nevointa fiecarui suflet in parte!
Dumnezeu sa va binecuvanteze, pentru mine sunteti bucurie!