nunta mixta

În prealabil postat de CristianR

Există multe elemente asemănătoare între alte religii si credint›a cres™tină. E vorba de intuit›ii ale Adevărului care S-a revelat deplin poporului ales de Dumnezeu cu misiunea de a-L nas™te pe Hristos.

Faptul că s™i celelalte popoare as™teaptă un Mesia s™i o izbăvire de moarte ar putea fi o pregătire a pământului mint›ilor s™i inimilor lor pentru primirea lui Hristos cel adevărat.

Popoarele care asteapta un Mesia sunt cele cu religie derivata din iudaism, adica crestinismul si islamul. Evreii asteapta un Mesia, in timp ce crestinii si musulmanii asteapta intoarcerea lui Iisus, respectiv Mohamed.

Desi reprezinta un procentaj foarte mare, religiile biblice (singurele care asteapta un Mesia) nu sunt singurele din lume. Mai exista hinduism, budism, etc.

[iuliu46]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nup, e Osiris. El a fost reinviat.

Inclusiv Baal, zeul stramosilor evreilor, a inviat. Lista continua:
Bodhidharma: http://en.wikipedia.org/wiki/Bodhidh...fter_his_death
Fuke-shĹŤ: http://en.wikipedia.org/wiki/Fuke-sh...Death_of_Puhua
Asclepius: http://en.wikipedia.org/wiki/Asclepius#Death

Baal si Asclepius sunt zei trecuti in mitologie. Dar ceilalti doi, au cronici si "dovezi" ca au inviat.

Credeai ca crestinismul este asa original incat sa fie singua religie cu invieri?

Si da, exista izvoare istorice. Herodot, in cazul lui Zamolxis.

In cazul lui Zamolxis, si-a inscenat moartea si invierea, si asa a ajuns sa fie zeul dac...
Pe de alta parte, unele surse spun 3 zile, altele vorbesc de 4 ani.

:)
Pai ai postat ceva sugerand ca povestea din spatele crestinismului nu ar fi originala, ca mai exista si altii care au inviat dupa 3 zile, si ai dat si niste nume : Osiris, Dionisos, Zamolxis.

Arata-ne si dovezile in legatura cu zeii astia, vad ca in loc de asta ai gasit alti 2-3 insi. Da-ne sa citim despre Osiris sau Dionisos sau Zamolxis, sa vedem si noi cata legatura e intre povestile lor si povestea din crestinism.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cu tot respectul, domnule Aubergine, eu am ajuns la concluzia ca este mult mai importanta iubirea decat credinta. Si daca prin credinta va referiti la lucrurile de forma ale orcarei religii (ritualuri, rugaciuni mecanice, post mecanic, ascultare oarba de reguli religioase), atunci consider ca se poate extrem de bine si armonios si fara acestea, inclusiv din punct de vedere sufletesc.
Acele cuvinte ale oamenilor de stiinta, da, le consider ca fiind peste Vechiul Testament.

Asta este ce cred eu. Sper sa nu ma judecati pentru asta. Consider ca nu am fost indoctrinat la scoala, ci "invatat". Un om nu poate fi indoctrinat cu realitatea.

Îmi cer scuze că intervin în dialogul dintre dvs. şi colega Aubergine; o fac cu speranţa că v-ar fi de folos, cumva, ceea ce vă voi scrie. Sper să vă folosească. Iar de nu, îmi cer iertare.
Aşadar, mai întâi puneţi un raport ierarhic între iubire şi credinţă, iar în acest raport acordaţi prioritate iubirii.
Aş voi să vă spun că iubirea şi credinţa nu sunt două lucruri separate ci se presupun una pe alta. Astfel, un om credincios în Dumnezeu Îl şi iubeşte. Iar un om care iubeşte pe Dumnezeu are şi credinţă în El.
Pe de altă parte, Apostolul Pavel enumeră virtuţile creştineşti în 1 Corinteni şi anume în ordinea: credinţa, nădejdea şi dragostea. Acest şir a fost mereu înţeles şi ca o scară a virtuţilor, care decurg una din alta, se sprijină una pe alta. Din credinţă se dezvoltă nădejdea, iar dragostea este rodul cel mai de preţ, rodul desăvârşit. Această dragoste e descrisă de Pavel şi diferă substanţial de dragostea lumească, egoistă şi deşartă, efemeră şi aducătoare mai mereu de boacăne şi niţică moarte... Cealaltă este viaţă.

Apoi vorbiţi despre credinţă ca despre lucruri de formă şi enumeraţi ritualuri, rugăciuni, post, ascultare, adăugînd epitetele "oarbă" şi "mecanice". Ei bine, nu ştiu de unde aveţi această impresie, însă vă pot spune în cunoştinţă de cauză că pentru omul credincios aceste fapte ale credinţei sunt folositoare şi absolut necesare, au rostul şi rodul lor, iar oarbe nu pot fi întrucât omul simte, trăieşte, resimte, gândeşte, voieşte, luptă etc. - atunci când le practică. Poate că nu aveţi experienţa acestor lucruri, însă mulţi dintre noi o avem, fiecare la nivelul său şi vă rog să încercaţi şi dvs. această practică pentru a vă convinge personal de folosul adus de ea. Poate că aveţi o idee din auzite sau din presupuneri fictive, iar în acest caz cred că v-ar fi de folos să verificaţi, să experimentaţi şi apoi, cu toată libertatea, să evaluaţi cum veţi dori. Nu, însă, înainte de a experimenta, de a cunoaşte. O astfel de poziţie se cheamă pre-judecată sau pre-concepţie.

Cuvintele oamenilor de ştiinţă în general nu sunt nici peste nici sub VT. E un fals raport de valoare între aceste două domenii. VT e una (relaţia dintre Dumnezeu şi poporul ales) iar căutările oamenilor de ştiinţă e alta (efortul lor de a înţelege cum funcţionează legile lumii, realizarea unor aplicaţii practice, prevederea sau anticiparea unor evenimente etc.).
Pentru ca VT şi ştiinţa să se afle în opoziţie, ar trebui să aibă ambele acelaşi "obiect". Dar sesizaţi că VT are un obiect (relaţia Dumnezeu-om-Dumnezeu), iar ştiinţa are tot felul de alte obiecte decât acesta.

Afirmaţi că un om nu poate fi îndoctrinat cu realitatea. Expresia mi se pare comică şi totdată cred că exprimă un adevăr. Deoarece un om e îndoctrinabil cu idei (doctrine), nu cu altceva.
Însă realitatea nu este o idee sau o doctrină. Realitatea este un dat obiectiv, independent de ideile noastre. Noi, însă, ne reprezentăm această realitate sub tot felul de forme/fenomene sufleteşti, printre care şi idei sau concepţii sau teorii.
E limpede deci că nu putem fi îndoctrinaţi decât cu idei despre realitate, idei care pot fi adevărate sau false. Nu, însă, cu realitatea.
Ateii îşi re-prezintă realitatea sub forma unor teorii din care lipseşte Dumnezeu. Noi creştinii credem că ei sunt îndoctrinaţi cu aceste idei false (cum am fost dealtfel îndoctrinat şi eu în şcoala socialistă) şi că Biserica exprimă idei adevărate despre realitate. Adică Dumnezeu ESTE (în) realitate.

Toate cele bune,
şi mă iertaţi dacă v-am vorbit fără nici un folos.

[Corinusha]

În prealabil postat de aubergine

Se fac si donatii pentru copiii sarmani, nu va faceti griji de asta. Si si acele haine, cruci sunt tot prin donatiile oamenilor facute. Cu ce va deranjeaza ca oamenii dau din proprie initiativa acei bani? Din rautate imi pare mie, sau ca sa va legati de ceva.
Sau daca va deranjeaza asa de mult, faceti d-voastra donatii copiilor sarmani.
Pentru Dumnezeu oricat am da, si aur, si pietre scumpe, nu am putea niciodata sa il rasplatim pentru dragostea nesfarsita pe care o arata.

Prefer sa dau celor sarmani, pentru Dumnezeu, nu preotilor. Asta am mai zis-o si o voi mai zice. Prefer de 1000 de ori sa ajut omul care nu are, omul care nu isi permite, decat sa imbogatesc mai tare pe cineva care are. Eu fac donatii, dar nu in bani. Nici macar cersetorilor nu le da bani. Prefer sa iau omul cu mine in magazin si sa il rog sa isi aleaga ceva de mancare sau orice altceva util. Am dat si bani, bani care s-au dus pe alcool sau tigari; am dat si mancare gatita, care in cateva minute am vazut-o aruncata in casa scarii. Daca vrea bani, nu vrea altceva, atunci pur si simplu nu le dau, pentru c stiu unde ajung banii aia.

Hainele preotesti se fac din donatii si din obligatie, mai ales pe la sate; daca nu dai sau nu faci si tu un rand de haine, rade lumea de tine si te barfeste. Unii se simt obligati sa faca sau sa dea, chiar dca au o pensie de 300 de lei si 70 - 80 de ani; nu conteaza, rade tot satul de ei daca nu "doneaza" si ei.

Ma leg de lucrurile concrete, nu dealtceva, exact in acelasi mod in cre ma leg de stat si politicieni. Nimeni nici macar nu incearca sa faca ceva pentru cei care nu au; toti sunt pentru imbogatirea personala, fie ei preoti, politicieni sau oameni simpli. Iubirea de semeni devine tot mai inexistenta. Asa ca da, din ce am prefer sa dau celui sarac decat sa donez bisericii lucruri scumpe. Una e cand Biserica chiar are nevoie de ceva (reparatii, pictura interioara etc) si alta e cand deja vor sa puna sus pe turla cruce de argint de 25 de kilograme si alte asemenea. Cu stea nu-s io de acord deloc. Una e necestatea, alta e luxul.

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Banuiesc ca ati auzit de zeul dac Zamolxis? Stiati ca acesta era considerat o deitate de Daci pentru ca a murit, si a inviat in a 3-a zi? La fel si Osiris la egypteni. Sau Dionisos la greci.
In zilele de azi, si Indienii au deitati care au murit si au inviat.

Astea sunt aiurelile din filmul Zeitgeist. Intre timp toata lumea a aflat ca erau niste neadevaruri, ca cei ce au facut documentarul (promotorii new-age) nu stiau despre ce vorbesc si nu s-au documentat. A aparut chiar si un film care explica toate neadevarurile de acolo. De exemplu eu am studiat cate ceva despre religia egipteana, Horus, etc. Nu exista nimic asemenator cu crestinimsul, cum spune documentarul. La fel si alte religii mentionate.

[aubergine]

În prealabil postat de Corinusha

Prefer sa dau celor sarmani, pentru Dumnezeu, nu preotilor. Asta am mai zis-o si o voi mai zice. Prefer de 1000 de ori sa ajut omul care nu are, omul care nu isi permite, decat sa imbogatesc mai tare pe cineva care are. Eu fac donatii, dar nu in bani. Nici macar cersetorilor nu le da bani. Prefer sa iau omul cu mine in magazin si sa il rog sa isi aleaga ceva de mancare sau orice altceva util. Am dat si bani, bani care s-au dus pe alcool sau tigari; am dat si mancare gatita, care in cateva minute am vazut-o aruncata in casa scarii. Daca vrea bani, nu vrea altceva, atunci pur si simplu nu le dau, pentru c stiu unde ajung banii aia.

Hainele preotesti se fac din donatii si din obligatie, mai ales pe la sate; daca nu dai sau nu faci si tu un rand de haine, rade lumea de tine si te barfeste. Unii se simt obligati sa faca sau sa dea, chiar dca au o pensie de 300 de lei si 70 - 80 de ani; nu conteaza, rade tot satul de ei daca nu "doneaza" si ei.

Ma leg de lucrurile concrete, nu dealtceva, exact in acelasi mod in cre ma leg de stat si politicieni. Nimeni nici macar nu incearca sa faca ceva pentru cei care nu au; toti sunt pentru imbogatirea personala, fie ei preoti, politicieni sau oameni simpli. Iubirea de semeni devine tot mai inexistenta. Asa ca da, din ce am prefer sa dau celui sarac decat sa donez bisericii lucruri scumpe. Una e cand Biserica chiar are nevoie de ceva (reparatii, pictura interioara etc) si alta e cand deja vor sa puna sus pe turla cruce de argint de 25 de kilograme si alte asemenea. Cu stea nu-s io de acord deloc. Una e necestatea, alta e luxul.

Exista si preoti sarmani care au nevoie de ajutor.

Oricum, stiti foarte bine, daca frecventati biserica, ca se fac liste cu problemele oamenilor si atunci se fac colecte care sa rezolve acele probleme. Atunci chiar ca e nevoie de bani, spre exemplu se strang bani pentru a acoperi chiria unor sarmani, pentru lemne pentru oameni cu cancer, pentru tratament etc. Deci se pot da si bani putini, dar daca sunt multi care contribuie se pot rezolva multe si cu bani.

Daca acei cersetori arunca mancarea, sau iau tigari sau bautura cu ei, e pacatul lor, D-voastra v-ati facut datoria, mai departe, Dumnezeu oricum le vede pe toate.

Ca sa evitati, totusi astfel de comportamente mai bine donati un 5- 10 lei atunci cand se fac colecte in biserica pentru sarmani, de Pasti, Craciun, sau intr-un moment esential cand e nevoie de bani, spre exemplu la inundatiile ce au fost anul acesta, sau pentru crestinii sirieni, sunt nenumarate ocazii.

Sau poate nu aveti incredere in preoti ca banii vor ajunge in acele locuri, sa stiti ca nu rezolvati nimic cu neincrederea, si cu faptul ca demonizati preotii.
Nu cred ca exista termen de comparatie intre acesti oameni si politicienii.

Sa stiti ca exista iubire de semeni chiar daca nu va vine sa credeti, nu stiu ce experienta ati avut, trebuie doar sa cautati sa vedeti lucrurile bune care se fac nu doar lucrurile negative, si mai ales sa nu va bazati pe presa care minte in general cu nerusinare si loveste tot timpul in biserica.

Daca batranii de la sat doneaza din pensia lor mica de gura satului si nu pentru Dumnezeu, e pacatul lor si prostia lor, sa imi fie cu iertare.

In ceea ce priveste crucea de argint, dupa cum spuneam mai sus, orice ai da Domnului, bani multi, aur argint nu poate sa rasplateasca ce ne-a dat noua, viata, darul vietii si iubirea pentru noi merita orice, eu asa consider. Sa nu fim meschini.

Saracii vor fi ajutati, dar merita si biserica tot ce e mai bun, pentru ca tot pentru Dumnezeu dam de fapt. Ca doar acel preot nu fuge cu crucea aia, nu doarme cu ea in pat si tot oamenilor ramane biserica, si urmasilor. La asta nu v-ati gandit?

[Corinusha]

"Exista si preoti sarmani care au nevoie de ajutor."
Asa e, nu contest, exista chiar comunitati sarace care au nevoie de ajutor.


"Oricum, stiti foarte bine, daca frecventati biserica, ca se fac liste cu problemele oamenilor si atunci se fac colecte care sa rezolve acele probleme. Atunci chiar ca e nevoie de bani, spre exemplu se strang bani pentru a acoperi chiria unor sarmani, pentru lemne pentru oameni cu cancer, pentru tratament etc. Deci se pot da si bani putini, dar daca sunt multi care contribuie se pot rezolva multe si cu bani."
Sincer, de liste (pe foaie) nu stiu; dar intr-adevar se anunta - cel putin la bunica in sat si la Biserica din oras unde merg uneori - ce probleme sunt, unde, si cum putem ajuta. Si atunci ajuta fiecare cum poate, cat poate; cu banuti, cu alimente, rechizite - depinde despre ce e vorba.


"Daca acei cersetori arunca mancarea, sau iau tigari sau bautura cu ei, e pacatul lor, D-voastra v-ati facut datoria, mai departe, Dumnezeu oricum le vede pe toate."
Oare eu nu-mi fac pacate daca dau si stiu pe ce ii cheltuie? Pe bune, acum; chiar nu stiam asta.


"Ca sa evitati, totusi astfel de comportamente mai bine donati un 5- 10 lei atunci cand se fac colecte in biserica pentru sarmani, de Pasti, Craciun, sau intr-un moment esential cand e nevoie de bani, spre exemplu la inundatiile ce au fost anul acesta, sau pentru crestinii sirieni, sunt nenumarate ocazii. "
Sincer, mi-e dor de scoala generala, cand impreuna cu profesorul/preotul de religie faceam pachete pentru batranii din azil sau pentru copii din orfelinat si mergeam sa colindam; erau atat de bucurosi ca petreceau un Craciun alaturi de cineva, ca sunt vizitati si ca nu sunt uitati...daca stau bine sa ma gandesc...din generala, de la profesorii de religie si restul profesorilor buni am invatat safac primele fapte bune; prin ei am avut ocazia sa vad oameni bucurosi, sa ajut oameni (acum am devenit nostalgica)

"Sau poate nu aveti incredere in preoti ca banii vor ajunge in acele locuri, sa stiti ca nu rezolvati nimic cu neincrederea, si cu faptul ca demonizati preotii.
Nu cred ca exista termen de comparatie intre acesti oameni si politicienii."
Am incredere in cativa preoti - putini- preoti pe care am avut ocazia sa ii cunosc mai bine; in majoritatea celorlalti nu pot sa zic nici ca am incredere, nici ca nu am; iar in ffff putini (2), nu am incredere din motive bine intemeiate. Si normal, cand e vorba sa ajut sau sa donez la biserica, o fac colo unde am incredere in preoti - oricum acolo merg de obicei, cand merg l biserica.

"Sa stiti ca exista iubire de semeni chiar daca nu va vine sa credeti, nu stiu ce experienta ati avut, trebuie doar sa cautati sa vedeti lucrurile bune care se fac nu doar lucrurile negative, si mai ales sa nu va bazati pe presa care minte in general cu nerusinare si loveste tot timpul in biserica."
Stiu ca exista iubire de oameni, dar uneori e atat de greu de observat, cand totul in jur e ura si dusmanie... Am observat ca am tendinta uneori sa vad doar raul, uitand ca exista si bine; sunt dezamagita ca exista atata rautate, dar ar trebui cca tocmai de-asta sa apreciez mai mult binele, sa ma concentrez pe bine. Presa minte cu nerusinare in orice domeniu, asta e clar.

"Daca batranii de la sat doneaza din pensia lor mica de gura satului si nu pentru Dumnezeu, e pacatul lor si prostia lor, sa imi fie cu iertare."
Asta asa e, dar e urat cand batranii, tot dela sat - am multe rude la sat- sunt obligati de catre preot sa doneze sume fixa (exemplu concret 200 lei/luna, timp de 6 luni - pentru renovarea bisericii). Ei bine, ce ma deranjeaza la chestiunea asta...ca chiar sunt in satul acela oameni cu ajutor social (ca nu e pensie) sub 400 lei, si unde ma pui ca e si o batranica singura. Asta e sinuraul lucru care m deranjeaza. Bine, oricum s-a rezolvat frumos problema, cu ajutorul altor sateni care au ajutat-o. Respectele mele pentru oamenii aceia.

"In ceea ce priveste crucea de argint, dupa cum spuneam mai sus, orice ai da Domnului, bani multi, aur argint nu poate sa rasplateasca ce ne-a dat noua, viata, darul vietii si iubirea pentru noi merita orice, eu asa consider. Sa nu fim meschini."
Nu pot comenta aici, pur si simplu nu sunt ok cu asta, pentru ca Iisus nu a cerut niciodata bogatii; dar atata timp cat preotii care primesc acele daruri scumpe ajuta saracii comunitatii, sunt dispusa sa trec peste asta.

"Saracii vor fi ajutati, dar merita si biserica tot ce e mai bun, pentru ca tot pentru Dumnezeu dam de fapt. Ca doar acel preot nu fuge cu crucea aia, nu doarme cu ea in pat si tot oamenilor ramane biserica, si urmasilor. La asta nu v-ati gandit?"
M-am gandit si nu prea. Da, ok, Biserica trebuie sa arate cumva, sa fie frumoasa, cu picturi frumoase, dar in unele locuri, e mult prea mult (e drept, eu personal nu am vazut ff multe biserici opulente, dar totusi am vazut cateva). Apropos, cum se face ca, la sat, se face Duminica claca pentru semanat/capalit/cules etc. pentru preot? Si pro bono, si mai ales...Duminica. De ce Duminica?! Duminica e zi de odihna si rugaciune, nu de lucrat pamantul...