Imnul acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului

CONDACUL I
(Preludiul acatist, Fecioara zaconul de transfigurare)

Cine este aceasta ca zorile de alba si curata?

Este Imparateasa rugaciunii, este rugaciunea intrupata.
Stapana Porfirogeneta si Doamna a diminetii,

Logodnica Mangaietorului, Preschimbator al vietii,
Spre tine noi alergam, arsi, mistuiti de dor!

Ia-ne si pe noi partasi ai Sfantului Munte Tabor,
Si fa-te si noua, umbra si roua,

Tu adumbrirea de dar, sa-si afle si firea noastra innoirea dintru plamada de har.
Ca sa-ti strigam cu toata faptura intr-o deplina inchinaciune:

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!

[Continuare:]

ICOS I
(Ipostasul rugaciunii, Sfanta Fecioara)

Cinzeci de veacuri sa-mplineasca, prin Avraam si prin David, spita ta prooroceasca

cerurile au obosit, cu lacrimi si plecaciune harazind neprihanit,
carnea ta din rugaciune, vajnic Rug nemistuit.

Focul Sfant in tine canta ca-ntr-o floare de slavire,
Firea prin tine cuvanta dorul ei de izbavire.

Si esti, Doamna, ipostasul laudelor suprafiresti;
incat noi prinsi de extasul dragostei Dumnezeiesti,

asa sa ne sune glasul:
Bucura-te, rod invaluit cu sinaitic soroc;

Bucura-te, ce-ai zamislit Zalogul de foc;
Bucura-te, vohod de Scripturii, al Unicului Cuvant;

Bucura-te, organ muzical al Duhului Sfant;
Bucura-te, mestesugul ceresc de manecata mantuire;

Bucura-te, filosofia cea vie, de dreapta indumnezeire;
Bucura-te, rug al rapirii, cum altul nu se mai poate;

Bucura-te, unitate si salba a simboalelor toate;
Bucura-te, struna si sunet, arcus si alauta;

Bucura-te, trup si intrupare de veselie neincaputa;
Bucura-te, incantare ce ai invins a lumii desertaciune;

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDACUL II
(Vovidenia inimii)

Precista prea mangaioasa,

Doamna, Prunca Cuvioasa!
Cu straina cuviinta a cuvantului tau cald,

si chemarea cu credinta dintr-a mintii rugaciune,
cea dintai Tu ai intrat la pristolul de minune,

sfanta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu indraznita intelepciune, tu ai spart cercul robirii,

cerc de moarte, cerc de somn, biruind blestemul firii,
greul vietii noastre domn, prin puterea curatiei, pentru care pururea

Celuia ce ni Te-a dat, sa-I cantam inflacarat: Aliluia!


ICOSUL II
(Muzica Ierihonului, iesirea din blestem)

Fecioara a neinseratului veac,

Sfanta Maica a Luminii!
Asculta-ne si pe noi cei din pacat

netrebnicii fii ai tinei!
Prea blanda, Buna, Preasfanta Fecioara,

polata Domnului Iisus!
Dezleaga-ne blestemul ce ne-nzavoara,

deschide-ne “calea de sus“.
Ca prin aprinsa descoperire,

arcana doritului Mire
si noi sa putem asijderi canta

asa cum Moise deslegat de sanda,
cu fata in vapaia de rug

fierbinte de har tie iti striga unele ca acestea-n amurg:


Bucura-te, tulpina de lumina a rugului nemistuit;
Bucura-te, pridvorule de smirna, prin care Dumnezeu s-a ivit;

Bucura-te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucura-te, lacrima care topesti tot launtricul ger;

Bucura-te, toiag cu floare, intru a inimii calatorie;
Bucura-te, fir de racoare izvorat in launtrica pustie;

Bucura-te, parafa de jar, pana in suflet patrunsa;
Bucura-te, zapada a mintii, de nici o patima ajunsa;

Bucura-te, masura a opta, a Imparatiei din noi;
Bucura-te, invatatura scoasa din bucuria de apoi;

Bucura-te, uimire sarutata cu duhovniceasca minune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDACUL III
(Numele de marire, prooroceasca daruire)
Peste veacuri, Fecioara, eu te aud, prin gura lui Isaia, proorocul de jar.

Si-n cerul Scripturii vorba ta suna cu toate naltimile de dar:
“Ca iata, prunc ni se va naste si un fiu noua s-a dat.

Pe umar, cu semnul stapanitor iar Numele Lui: Minunat,
ingerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,

Domnul pacii depline, si Parinte al veacului viitor“.
Acesta este Numele Lui, Numele celor cinci cuvinte,

Sfant Numele Domnului pe care Iisus il va purta. Suflete al meu, ia aminte,
cu toti sa putem striga: Aliluia!

ICOSUL III

(Invitatia la calatoria inimii.Hristosul launtric)


Dintr-o Maica de-a pururi Fecioara
asa S-a zamislit, S-a intrupat,

Cel ce a pazit nevatamat
trupul Rugului de para.

Cuvant de rostit S-a facut Numele Domnului de slava,
Dumnezeul Cel nevazut

ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti, Chipul Cel Nemarginit

pe Sine S-a incaput,
cu masura S-a masurat

si aievea Cel nenumit aici, printre noi S-a aratat
un biruitor smerit calare pe o asina.

Cercati dara si voi, calea Numelui de Lumina
Calatoria cea preainalta.

Si de la moarte la viata veti trece cu firea indumnezeita
ca toti sa cantam laolalta

limpede si fara de ispita:
Bucura-te, temeiul prin care si in noi Dumnezeu se incape;

Bucura-te, putere prin care umblam cu Iisus peste ape;
Bucura-te, milostivire, prin care Hristos ni s-a daruit;

Bucura-te, umblare prin care Aminul in noi a venit;
Bucura-te, ragazul in care Logosul in noi se asculta;

Bucura-te, patrundere si impacare cu firea noastra tacuta;
Bucura-te, blandete prin care ajungem Emanuelului frate;

Bucura-te, Calatorie prin care Duhul in sange ne bate;
Bucura-te, insingurare in care Cerul din inima izbucneste;

Bucura-te, limpezime in care ingerul in trup ni se urzeste;
Bucura-te, curatie prin care Numele de slava este in lume;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDACUL IV
(Fecioara Sfanta Apatie. Rugaciunea curatitoare)

Cum sa ne aflam odihna de la ganduri?

Maica Fecioara, Preasfanta Fecioara!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor randuri,

necovarsitele ispite ce ne-nfasoara?
Fa-te tu noua de taina ravnita,

“maiestria cea buna a-nduhovnicirii“.
Cu ea sa ne biruim firea robita,
pana in scrumul despatimirii.

Si furati intru tine, “Apatie luminoasa“,
sa putem si noi ridica dintr-o lauda intreaga si nemincinoasa un psaltiric si adevarat: Aliluia!

ICOS IV

(Pasarea de foc-rasuflarea)


Aprinsa floare a necovarsitei vapai,
De Dumnezeu nascatoare,

Tu chip al pacii vazut in foc, intr-un ocol de racoare,
apleaca-te, acum, Preabuna peste noi,

Si sub blanda ta indurare darnic ne da sa putem afla,
rasuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbitei de argint,

pe care si imparatul prooroc o vedea pe culmile Vesanului plutind.
Si ne trece in faptura, fiecaruia in parte acest aprins tain de bunatate, rupt chiar de la suflarea ta.

Si ne pune pe buzele noastre intinate
masura palpairii celei curate

ca sa putem invapaiati a-ti canta:
Bucura-te, salt isihast cu zbor de binecuvantare;

Bucura-te, rasuflul cel cast de pasnica infiorare;
Bucura-te, lance de cuvant in cugetatul vazduh;

Bucura-te, intoarcere cu avant a porumbitei de duh;
Bucura-te, zare arcuita cu heruvice aripe;

Bucura-te, vecie oprita in incaperea unei clipe;
Bucura-te, vasla uriasa intru suisul cel ales;

Bucura-te, sorbire a cerului, cu subtiatic inteles;
Bucura-te, fantana acoperita cu unduiri de Apa Vie;

Bucura-te, caldura iscusita crescuta din Filocalie;
Bucura-te, maiestrita aflare a talcului de-nchinaciune;

Bucura-te, Mireasa, urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC V
(Aprinderea Duhului -neincetata zicere-)

“Foc am venit sa cobor pe pamant“

zice Hristos cu arzator cuvant.
Si Preacurata, furtuna dragostei Lui,

sa ne cuprinda cu tot rascolul parjolului
si sa ne umple de lumina

nemasurat ca pe Tine,
Fecioara care L-ai purtat.

ragostea Lui sa ne fie de nelipsit
cu Numele de slava de suflet lipit.

Si cu fiecare fir smerit de rasuflare,
sa se aprinda in noi a Numelui chemare.

Sa ne ardem de para in Dumnezeu,
din toata dragostea Numelui Sau.

Si-nvapaiati de sarbatoare in Domnul asa,
ca flacarile dragostei sa strigam: Aliluia!

ICOS V

(Monologisima ulciorului.Puterea preschimbatoare a litaniei-repetarea)


De la tine intelegem Fecioara, staruinta cea neinteleasa
si puterea pomenirilor line,din ruga smerita si stearsa.
Da, firea apei e moale; a pietrei - nespus de vartoasa.

Din ulciorul de deasupra de piatra
cu prelingerea lui din atarnare,

prin picul boabei de apa,
gaureste piatra cea tare.

Fecioara, staruieste asadar,
si peste a noastra impietrire.

Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sa-ti cantam in imn de slavire:

Bucura-te, indrazneala gingasiei din “zicerea” Sfantului Nume;

Bucura-te, ulcior al picaturii cu staruinta anume;
Bucura-te, statornicie luminoasa din piatra alba a Domnului;

Bucura-te, fagure preadulce, a Lui Iisus Fiul Omului;
Bucura-te, cuib de gand, cel al Hristosului meu;

Bucura-te, impartasanie de cuvant din chemarea Lui Dumnezeu;
Bucura-te, revarsare de mireasma pe care Fiul ne-o da;

Bucura-te, metania cea in fir a lui “miluieste-ma“;
Bucura-te, iures ce ma rapeste si pe mine pacatosul;

Bucura-te, noian de pomenire, care-si sporeste prinosul;
Bucura-te, harica depanare a unei grairi de minune;

Bucura-te, MIREASA urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC VI
(Mintea curata,cer launtric)

Fecioara Preasfanta, in fata ta

pururi peste veac de rusine se vor da,
cugetarea si ritorii intelepciunii.

Ca Tu esti sigiliul nestricaciunii,
Poarta - pentru cei isteti-incuiata,

si oglinda vie de traire a minunii.
Tu cunosti ca viata nu ne-a fost data

sa fie numai rastalmacita.
Ca ea se cere cu mult mai bogata

decat sa fie numai traita.
Ea e a Mintii de dincolo de gand si de dincolo de sirul clipelor dainuirii.

Este vadirea unui cer launtric de foc, peste fantanile inimii si-nfaptuirii.
E a Cuvantului lumii ce pentru ea

se vrea cale si intrupare spre vesnicie: Aliluia!


ICOS VI
(Trezia)

Fecioara si Maica noastra Preacurata,

Tu esti intr-adevar trezia, vointa fruntii,
in mir adunata,

ochiul cel din launtru deschis
in rotundul zarilor toate,

inima cu centrul invins,
de stravezimea starilor curate.

Tu esti cea mai dreapta luare aminte,

care uneste in puterea agerimii, intr-un fulger al nuntii:
ascutimea gandului de gheata,

cu arsura iuresului de viata,
caldul si recele puse-n cruce,

care pe intelesul cel inalt il aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,

clara cheie de adanc
cu repezis iute si strain,

ce cu nimic nu clinteste sufletul tau cel lin;
ci dimpotriva, iti da sfanta mare simplitate,

de care noi pururea ne uimim si fata de care pe cat se poate,
ne plecam intreaga suflare sa-ti cantam:

Bucura-te, cruce a inflacararii si agerimii alesului;
Bucura-te, osia cerului, cu luceafarul intelesului;

Bucura-te, spargerea gandurilor cu al lor zadarnic stup;
Bucura-te, oglindirea cea nevazuta, de dincolo de trup;

Bucura-te, clestarul cel mai dinlauntru al sufletului meu;
Bucura-te, strapungerea stralucita a pomenirii Lui Dumnezeu;

Bucura-te, psaltirion al inimii, sub arcus de gand;
Bucura-te, strigat de cinci strune, tot una zicand;

Bucura-te, muzica negraita a celei de-a doua nasteri;
Bucura-te, inaltime unica a desavarsitei cunoasteri;

Bucura-te, logodna ia ( ?? - posibila greseala? ) Numele de intelepciune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC VII
(invatatura de taina-arcana initierii crestine)

La iscusinta ta cea sfanta, Maica, noi venim,

sub palmele tale sa ne primenim.
Fiindca la slavita nunta a Marelui Mire

este ceruta o grija de intreaga neprihanire.
Nu este ingaduita necuratia ochilor si a hainelor.

Nimeni dar, dintre cei ce sunt “ne-nvatatii tainelor“
de unele ca acestea sa nu se atinga.

Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca,
si in vasele sfinte, cainii sa linga?

indemnarea, ca si primirea, este duhovniceasca.
Numai de la tine, Maica noastra cereasca.

Vino, dar, suflete smerit, impacat si curat.
Si asa cu totii laolalta

ne vom avanta din bucuria cea curata
si intreaga a unui: Aliluia!

ICOS VII

(Binecuvantarea-adoptiunea si zestrea duhovniceasca)


Preasfanta, Preamarita, Prea-frumoasa,
Prea-filocalica Mireasa! A nimburilor toate imparateasa!

Tu esti Maica binevoitoare si daruitoare a tuturor celor sfinte:
zestrea cea vie, a bunelor haruri

celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.

Esti marea Predanie imbietoare
si mult stralucitoare

a toata Iconomia de binecuvantari,
ca un policandru cu sapte lumanari,

inaintea Marelui Tron Dumnezeiesc,
pentru care toti ingerii si sfintii te preamaresc:

Bucura-te, binecuvantare pascala a implinirilor noi;

Bucura-te, virtute patriarhala in crestet pusa peste noi;
Bucura-te, infiere iscusita spre indumnezeirea tuturor;

Bucura-te, scumpatate daruita cu atingerea de har curatitor;
Bucura-te, lumina miruita peste mintile cele smerite;

Bucura-te, harazire cumplita de puteri sufletesti negraite;
Bucura-te, sporire viteaza ce se da inimilor intemeiate;

Bucura-te, unire in cuget a toate Bisericile impacate;
Bucura-te, adevar de safir intru simtirea noastra incrustat;

Bucura-te, sechina insufletita, ce ne dai linistea de Sabat;
Bucura-te, voroava invesnicita peste tacerea de minune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDAC VIII
(Ornicul inimii, harisma imnului interior)

Imparateasa, Doamna Preasfanta,

Maica neispitita de nunta,
Tu esti singura inima de om, intru care nescazut Numele de marire canta,

din tot rostul lui cel viu si neprefacut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurata

fiindca in tine doar, ca niciodata
inima omului cu inima Domnului au batut si bat laolalta.

Rugaciunea ca un ornic al gandului si al cerului
curge la launtrul Tau,

si se-ngeamana cu limpedea ectenie a misterului
langa dragostea Lui Dumnezeu.

O, Tu, Lumina neintinata ne-ntrecuta, ne-nserata
imbuneaza-ne si pe noi cu darurile inimii, Binecuvantata!

Si asa inzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,

din toata fiinta tie ne vom da
ca drept si sfant sa putem canta: Aliluia!

ICOS VIII

(Inima de har, inima de piatra)


Maica a Domnului, Inima de Lumina,
Maica a Domnului, Inima pamantului,

Maica a Domnului, Inima fara vina,
Maica a Domnului, Inima Cuvantului.

Catre tine venim rusinati si scazuti cu sufletul apus
si genunchii franti. Ca de atata pacoste de pacat,

inima ni s-a invartosat
cum este steiul cremenii albastre, mohorata nespus.

“Lasa-tu-ne-a pe caile mintii noastre Domnul sa umblam“.
Ne atarna prin pacla gandul rapus.

Dar iata acum catre tine ne plecam
Maica Lui Iisus,

imbratiseaza-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii,

neinserate,
si inviaza-ne cu inimi noi si curate,

ca sa-ti cantam:


Bucura-te, arca de alianta a sufletului meu;
Bucura-te, cufar ferecat cu Numele Lui Dumnezeu;

Bucura-te, corabie vie, ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucura-te, sicrias ferit de toate zadarniciile lumii;

Bucura-te, tronule pe care viata se intemeiaza;
Bucura-te, cutie de cantec prin care suna o raza;

Bucura-te, naos cuprinzator al tuturor slujitorilor de har;
Bucura-te, chivot de gand al prea duhovnicescului altar;

Bucura-te, hram al cerurilor, in care mintea-i liturghisitor;
Bucura-te, sipet de foc in pieptul nostru al tuturor;

Bucura-te, Biserica prea doritoare treimic sa se cunune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC IX
(Obrazul rugaciunii)

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel bland sunt si eu din neamul Preacuratei, vlastar infiat de curand Catre tine ma aplec cu fruntea si mana mi-o pun ca Toma in locul cel sfant strans, adunat in mine, asezat fara cuvant astept ca orbul puntea “Luminii din adanc, cea fara de inserare” si care-i pusa-n om, ca un launtric soare sa lumineze intreaga, in incaperea fiintei.
Cum nu te vad de noaptea grosimii de pacate, Te pipai cu sfiala, cu degetul nadejdii, cu degetul credintei, cu deget de banuiala, cu deget de dorire si chiar de indoiala. Si neajuns as pune inca si cealalta mana; dar inima strapunsa de fulger de arsura, indurerat de dulce, cu rasuflarea-ngana chemarea ta intreaga si fara voia mea bataia rugaciunii alearga spre lumina, intr-un: Aliluia!

ICOS IX
(Maica Domnului, insusi mestesugul isihiei)

Preasfanta Fecioara Atotfolositoare, Tu esti mai inalt-stravazatoare decat tot varful Mintilor ceresti si cunosti si tot chipul randuielii suprafiresti pentru Schimbarea la fata cea izbavitoare.
Tu esti maiestria, esti mestesugul, esti harnicia si toata sfanta migala omeneasca, care la un loc ne face stihia, prielnica sa ne mantuiasca. Si pentru care gura noastra staruie atata sa te proslaveasca:
Bucura-te, incuviintata cunostinta a sfinteniei la amanunt;
Bucura-te, sofianica stiinta a lucrarii prin launtric cuvant;
Bucura-te, dumnezeiasca indulcire a Numelui ca mirul varsat;
Bucura-te, monahiceasca iscusire in cantecul de lacrimi udat;
Bucura-te, masura de picatura pentru o serafimica pruncie;
Bucura-te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucura-te, cununa de litanii din nodul matanilor de par;
Bucura-te, anahoree de ungher, sub al candelei sfielnic adevar;
Bucura-te, izvod de scaunel pentru isihia rugatoare;
Bucura-te, zborul palmelor,la rapirea cea drept in picioare;
Bucura-te, suras de engolpion, pentru a inimii uscaciune;
Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC X
(Geneza pnevmatica)

O, Doamna cea harica fara cusur Fecioara cu inariparea Marelui Vultur, Semnul de-apocalipsa al neprihanitului pantec Biserica nascatoare a omului launtric!
Ajuta-ma sa ma zidesc in negraita fire din depanarea litaniei cu chemare subtire si da-mi nasterea cea luminoasa, Duhovnica mea ca din masura invierii sa strig si eu: Aliluia!

ICOS X
(Blagoslovenia lacrimilor, nesfarsita pocainta)

Tu, Darnica Maica, Povatuitoare de taina, Doamna nadejdii, a inserarii albastre, Stapana cu trei luceferi pe haina, si Sfanta Anghira a neputintelor noastre! Catre tine din nou, iata am silit!
Rapus sunt de lume, de ganduri zdrobit.
Ca dupa sfatul cel sfant si binecuvantare partas m-am facut la mantuirea mea;
Hotarare am pus, indreptata si tare, sa nevoiesc, toata clipa, in a ma ruga.
Dar idol de tarana, cugetul meu nu-mi lasa ragazul sa ma cuceresc, sa fac din rugaciune, cristelnita Lui Dumnezeu intru zdrobirea inimii, spre care ravnesc.
Ajuta-ma dara, Ajutatoarea mea si da-mi darul de lacrimi, sarea pocaintei ca sa-mi spal cu ele duhul neputintei si invrednicit iara sa iti pot canta:
Bucura-te, trandafirul cel plans, al intoarcerii de taina;
Bucura-te, duiosia pocaintei ce ai lumina drept haina;
Bucura-te, binecuvantarea lacrimii, dezvaluirea intelepciunii;
Bucura-te, discernamant potrivit la suspinele lumii;
Bucura-te, Raiule daruit cu toate ploile izbavirii;
Bucura-te, uimirea umezita din privirea copilariei;
Bucura-te, porfira sudorilor imparatesti ale Aminului;
Bucura-te, cristalul cel de har, din lacrimile Spinului;
Bucura-te, bunavointa de roua ce pe credinciosi ii intaresti;
Bucura-te, ajutorinta si cadere a celor neduhovnicesti;
Bucura-te, acoperamant ce te asterni peste orice slabiciune;
Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC XI
(Prin Umbra cea alba la Theosis)

Multumesc tie, Preamilostiva Maica-Fecioara ca m-ai scapat de moartea cea de-a doua oara.
Primejdia si ispita sunt doara spre incercare, si prin chemarile cele fara de incetare ale prea luminosului Nume de putere, simturile si voia inimii mele au intrat in praguri de tacere. Slobod de ele astept sa ma napadeasca auzul, vazul si graiul cel dumnezeiesc, in mine de acum doar acestea sa se rosteasca.
Si Iubitul meu Insusi, Iisusul ceresc sa vada, sa vorbeasca si sa inteleaga prin chiar vazul, auzul si voia mea intreaga. Hristos sa vietuiasca asa prin toata vlaga mea. Ca Domnul Insusi sa strige prin mine: Aliluia!

ICOS XI
(Scara teofanica a roadelor)

O, tu inima si minte si cugete al meu!
Raneste-te cu intrebarile la Fata Lui Dumnezeu:
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce raspuns sa auzi si tu, in raspicari duhovnicesti de roureaza peste tine chipul vederii nezarite, intru largimea cea de aur, a inchipuirilor sfintite, adanc cu duhul tu vei fi pe stralucire adunat, sau cum a fost duhul Precistei in Sfanta Sfintelor curat; Si-ai sa ajungi atat de nalt-rasunator si potrivit cum e o trambita de lauda in care ingeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei care tresare-n patru zari in asteptarea Celor Trei; Spre acest semn flamanzi suntem si Sfanta Doamna sa ni-l dea ca-n mijlocirea-i milostiva toti sa-i strigam cu un stih asa:
Bucura-te, Tu scara cu pragul in inima ce se inchina;
Bucura-te, ascetica neprihanire de rugaciune senina;
Bucura-te, caldura de har ce pana in carne napadesti;
Bucura-te, straina lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucura-te, tu apa cereasca izvorata la gene din fund;
Bucura-te, pace dezlegata de toata puzderia de gand;
Bucura-te, luminis suitor al unei minti destarmurite;
Bucura-te, vedere in duh a tainelor necovarsite;
Bucura-te, ciudata strafulgerare spre capul scarii negrait;
Bucura-te, iluminarea din inima, ce esti de nedestainuit;
Bucura-te, nemarginirea desavarsirii cu trup de nestricaciune;
Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfrarsita rugaciune!

CONDAC XII
(Modul paradoxal al isihiei)

Tu esti Amma imparateasca a sufletului meu,
Odihneste-ma sub adapostul chipului tau; ca sub privirile tale de auriu carbune sa ard si eu nemistuit, din plamada arcanei de negrait a trairii de rugaciune.
Si dintru inelul tau de racoare, Izvorule pecetluit, din nou, mereu, sa-mi pot improspata cu unda harului tau de nelipsit, marea pace, a odihnei saltatoare.
Si ma incinge Sfanta Amma asa cu veselia cea vie a biruintei ca invapaiat la alb sa pot canta din toata isihia cunostintei: Aliluia!

ICOS XII
(Sfanta Predanie. Gnoza intrupata)

Maica a Domnului, Duhovnica iubitoare a pamantului! Odrasluitoarea predaniei de taina a Cuvantului! Tu esti dumnezeieste de lina si smerita, dar precum vorbeste Cantarea Cantarilor, Tu esti si nespus de dreapta si cumplita “ca niste ostiri sub steagurile lor". Esti clara, esti senina, esti ascutita, ca un palos neimblanzitor. Si ai la Ierusalimul cerului, grabnici ajutatori, pe toti cei ce sunt ai “lepadarii de sine” fiii tai sarguitori, toti cei ai cetelor de asceti, de pustnici, de anahoreti, spita ta toata de duhovnici intelepti, ce au in grija lor comoroi de binecuvantare, toate cele lamuritoare, curatitoare si indreptatoare ale neprihanirii si milostivirii tale netarmurite, toate cele ce la un loc sunt numite “Gnoza cea curata” sau Mostenirea Sfintilor si pe care ni le pui la indemana vadite prin slovele, palmele si vorbele Parintilor, pentru care de-a pururi nu vom sti a te lauda, a te cinsti, a te preamari, decat numai cantandu-ti asa:
Bucura-te, spada obladuitoare a predaniei isihaste;
Bucura-te, garanta nemuritoare a infierilor noastre;
Bucura-te, nastrapa unde odihneste binecuvantarea Domnului;
Bucura-te, zada care strajuiesti sfanta prefacere a omului;
Bucura-te, destoinica lucratoare a maiestriilor tacute;
Bucura-te, arhistratega cea mare a razboaielor nevazute;
Bucura-te, ochiul care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucura-te, canon care randuiesti cu ascutita agerime;
Bucura-te, pavaza ce pazesti pamantul celor vii;
Bucura-te, portal care opresti tot chipul de necuratii;
Bucura-te, roata de spulberare a duhului de uraciune;
Bucura-te,Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC XIII
(Cele XXIV de alaute si nastrape)

O, Maica a Domnului, de-a pururi curata si Maica a Omului binecuvantata! Ca douazeci si patru de alaute si potire aceasta inchinaciune a noastra sa fie in revarsarea ei neincetata. Si catre Preasfanta Treime, suita bucurie, aducerea ei prea bine miresmata de pe palmele Tale, catre Hristosul Mire, sa-si treaca prinosul de dreapta slavire. Ca sa putem cu Cerurile toate a striga, dintr-o imbratisata necovarsire cel mai presus: Aliluia!
(se repeta Condacul XIII de trei ori0
(se repeta Icos I si Condac I)

http://saraca.orthodoxphotos.com/aca...gul_aprins.htm

[mihailt]

Nu recomand aceasta rugaciune.
Exista acatistul Sfantului Acoperamant,cele doua paraclise ale Maicii Domnului,acatistul Bunei-vestiri.
Contine formulari mult prea teologice.
Eu unul nu inteleg mai niciuna.

Ce vrea dar sa insemne:
"Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel bland sunt si eu din neamul Preacuratei, vlastar infiat de curand Catre tine ma aplec cu fruntea si mana mi-o pun ca Toma in locul cel sfant strans, adunat in mine, asezat fara cuvant astept ca orbul puntea “Luminii din adanc, cea fara de inserare” si care-i pusa-n om, ca un launtric soare sa lumineze intreaga, in incaperea fiintei.
Cum nu te vad de noaptea grosimii de pacate, Te pipai cu sfiala, cu degetul nadejdii, cu degetul credintei, cu deget de banuiala, cu deget de dorire si chiar de indoiala. Si neajuns as pune inca si cealalta mana; dar inima strapunsa de fulger de arsura, indurerat de dulce, cu rasuflarea-ngana chemarea ta intreaga si fara voia mea bataia rugaciunii alearga spre lumina, intr-un: Aliluia!
"

[geo.nektarios]

În prealabil postat de mihailt

Nu recomand aceasta rugaciune.
Exista acatistul Sfantului Acoperamant,cele doua paraclise ale Maicii Domnului,acatistul Bunei-vestiri.
Contine formulari mult prea teologice.
Eu unul nu inteleg mai niciuna.

Ce vrea dar sa insemne:
"Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel bland sunt si eu din neamul Preacuratei, vlastar infiat de curand Catre tine ma aplec cu fruntea si mana mi-o pun ca Toma in locul cel sfant strans, adunat in mine, asezat fara cuvant astept ca orbul puntea “Luminii din adanc, cea fara de inserare” si care-i pusa-n om, ca un launtric soare sa lumineze intreaga, in incaperea fiintei.
Cum nu te vad de noaptea grosimii de pacate, Te pipai cu sfiala, cu degetul nadejdii, cu degetul credintei, cu deget de banuiala, cu deget de dorire si chiar de indoiala. Si neajuns as pune inca si cealalta mana; dar inima strapunsa de fulger de arsura, indurerat de dulce, cu rasuflarea-ngana chemarea ta intreaga si fara voia mea bataia rugaciunii alearga spre lumina, intr-un: Aliluia!
"

Frate, pr.IOAN ICA Jr. are MARE evlavie la acest ACATIST!!! Deci daca un TEOLOG DE TALIA PR.IOAN ICA JR VALORIFICA ACEST ACATIST, ce ai fratia ta impotriva???
NU este ALT teolog mai mare ca Pr.Ioan Ica Jr in tara, nu pt ca imi este profesor, dar A FOST RECUNOSCUT la adunarea profesorilor de la Mrea Tismana ca FIIND CEL MAI MARE TEOLOG ROMAN IN VIATA!!!
Pr.Daniil Sandu Tudor, un monah de o traire exceptionala a alcatuit NU de la el acest ACATIST, ci asa cum a fost LUMINAT de insasi Maica Domnului! Joi am examen cu Pr.Ica, o sa ii cer sa scrie despre ACEST ACATIST!!!

Doamne ajuta!!

[carmina]

http://www.rugulaprins.go.ro/

[carmina]

Acatistul Rugului Aprins
Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului concentreazã în stihurile sale dorul sfâsietor al omului dupã Dumnezeu, întâlnirea în darul dragostei Dumnezeiesti a celor douã inimi, a lui Dumnezeu si a omului, încã din aceastã lume, ca o pregãtire tainicã a Împãrãtiei Cerurilor. Învãtãtura crestinã în cea mai autenticã formã a ei, deschiderea universului tainic al lumii lãuntrice, acordurile poetice ce izvorãsc dintr-o limbã româneascã a vechilor cazanii, toatã aceastã bogãtie a misterului crestinesc ortodox românesc se gãseste înmãnuchiatã într-o rugã de laudã, dedicatã Maicii Domnului, în Imnul Acatist al "Rugului Aprins".
Scris în anul 1948 de poetul Sandu Tudor, care s-a cãlugãrit la mãnãstirea Antim, cu numele de monahul Agaton, Imnul Acatist al Maicii Domnului a fost corectat si stilizat la Sfânta Mãnãstire Rarãu, în fata Icoanei Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului, pe când poetul era staret si primise marea schimã monahalã, sub numele de Ieroschimonahul Daniil Tudor.
Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului este un imn închinat Maicii Domnului, care prin adâncimea lui teologicã întrece tot ceea ce s-a scris pânã acum, referitor la locul si rolul pe care îl are Maica Domnului în efortul nostru de înduhovnicire.El nu este doar un simplu "acatist", ci "Imn Acatist", ceea ce este mai mult decât o cântare.
Imnul este ceea ce defineste o natiune. Un popor are multe cântece, dar un singur Imn. Imnul este ceea ce defineste o natiune. Acest acatist meritã cu prisosintã a se numi IMN, pentru cã el este singurul care, prin înlãntuirea sufleteascã la care a fost scris, depãseste în continut, limbaj si formã pe toate celelalte.
În imnul Acatist al Rugului Aprins, Maica Domnului, Împãrãteasa Cerului si a Pãmântului este numitã:
Împãrãteasa Rugãciunii, Rugãciunea Întrupatã, Urzitoare de nesfârsitã rugãciune, Cheie si Scarã menitã sã ne deschidã portile iluminãrii, sã ne înduhovniceascã si sã ne ridice de pe pãmânt la Cer. .
Pãrintele Daniil, cu toate cã era slujitorul unui altar vãzut, într-o bisericã vãzutã, predica intrarea omului într-o bisericã Vie, slujirea la un altar nevãzut.El spunea credinciosilor: "Mintea crestinului este preot care trebuie sã aducã lui Dumnezeu Jertfa pe altarul inimii sale, rugãciunea curatã".Sunteti temple vii ale Duhului Sfânt, chiar dacã numai unii oameni sunt alesi de Dumnezeu ca sã slujeascã la Sfintele Altare din biserici, dar preotia spiritualã este datã tuturor oamenilor. Trebuie sã avem candele inimile noastre arzând, asemenea fecioarelor întelepte din pilda Sfintei Evanghelii, alfel vom fi azvârliti în întunericul cel mai dinafarã al iadului. Fiecare suflet este chemat la nunta cea de tainã, unde se va întâlni cu MIRELE CERESC, Hristos Mântuitorul lumii.
Intrati în cãmara cea mai dinlãuntru a inimii voastre si acolo vã veti întâlni cu Mântuitorul, Iisus Hristos, Lumina Lumii, care ne-a spus:"Împãrãtia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru" si "Foc am venit sã aduc pe pãmânt si cât de mult doresc sã se fi aprins în inimile voastre".
Mântuirea înseamnã sfintirea noastrã si îndumnezeirea, ca sã ajungem candele arzãtoare, vii, care sã ardã în harul dragostei Dumnezeiesti.
Prima poruncã a decalogului ne spune:"sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta din tot sufletul tãu iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti".
Iatã ce ne cere Dumnezeu;Dragostea! El vrea însã ca sã nu fim cãldicei,ci fierbinti.
Rugãciunea, spunea pãrintele Daniil, are sapte trepte:
1.Rugãciunea oralã (a gurii),
2.Rugãciunea mintii,
3.Rugãciunea mintii în inima,
4.Rugãciunea inimii,
5.Rugãciunea vãzãtoare sau contemplativã
6.Rugãciunea curatã,
7.Rugãciunea duhovniceascã sau în extaz.
La rugãciunea inimii trebuie sã ajungem, ca sã fim oameni duhovnicesti. Puterea rugãciunii stã în calitate si nu în cantitate. "nu cei ce rostesc multe cuvinte primesc Lumina lui Hristos, ci aceia care ard în rugãciune ajung sã primeascã pecetea focului ceresc". Pãrintele Daniil era dusmanul celor ce se roagã de formã. Rugãciunea nu trebuie sã se transforme într-un obicei.Rugãciunea trebuie sã fie un eveniment, pentru cã, prin rugãciune, sã ne întâlnim cu Dumnezeu.Rugãciunea este oglinda prin care se oglindeste Dumnezeu în om.
Omul trebuie sã ardã în rugãciune. Rugãciunea lui trebuie sã fie pretioasã, cãci;"Lui Dumnezeu trebuie sã-I dãm ceea ce avem mai de pret:mintea unitã cu inima prin rugãciune în Duhul Sfânt".
Pãrintele Daniil predica adevãrata închinare:în duh si în adevãr, în rugãciunea fãcutã cu mintea în inimã.El nu încãrca pe ucenici cu canoane grele, ci cu unul usor, rugãciunea inimii. Sã ne rugãm zilnic, la miezul noptii, citind Imnul Acatist la rugul Aprins, în fata Icoanei fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului de la Mãnãstirea Rarãu, în fata noastrã (2 Timotei I,6).Dumnezeu prin Maica Domnului vã va binecuvânta, vã va împlini cererile cele mântuitoare, vã va lumina mintea si bucura duhovniceste inima si vã va alunga duhurile rãutãtilor.

Cine se va ruga citind Acatistul la Rugul Aprins, va simti fiorul celui rãnit de dragostea lui Hristos, va cunoaste, prin experientã, cã adevãrul iese la ivealã în baia suferintei si se va strãdui sã nu schimbe lumea, ci sã se sfinteascã, sfintind astfel si lumea.

Dupã ce citim ACATISTUL se vor citi cei vii: Încã ne rugãm pentru mila, viata, pacea, sãnãtatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, bunã-sporire si chivernisire a robilor lui Dumnezeu (se pomenesc numele de botez ale celor pentru care ne rugãm, inclusiv ale dusmanilor nostri) si pentru ca sã li se ierte lor toatã greseala cea de voie si cea fãrã de voie.