preotul caterisit

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Incerc sa-ti mai explic inca o data..neoprotestantismul a pornit de la ideea ca adevarul este intr-o carte, si tot cel care este cartea e musai sa ajunga la adevar.
Ei bine, in practica lucrurile nu functioneaza asa.

Trimiterea trebuie facuta la Biserica si la viata duhovniceasca, nu la "invatatura" care poate fi foarte interpretabila dupa cum demonstreaza razbelu' dintre diversele grupari de ortodocsi in chestiunea ecumenismului de ex.

Dar vezi tu, asta e problema, viata duhovniceasca nu poate fi exersata cine stie ce pe Internet, aici bataia cea mare este pe cuvinte.

Valabil si pentru catalin2.

Si ortodocsii cred ca adevarul revelat este in Sfanta Scriptura, in plus avem si Sfanta Traditie, care cuprinde adevarul ce a fost transmis pe cale orala. Nu tot ce spun cei din alte culte e gresit, ci interpretarea lor, care pana la urma schimba tot.
Daca observi eu la invatatura Bisericii am facut referire, tot ca sa nu fie vreo neintelegere. Dar si invatatura Bisericii tot pe revelatia facuta se bazeaza, nu a schimbat nimic. Doar ca intelegerea este facuta de Biserica si sfinti, pentru ca un credincios cu putin cunostinte sau cu intelegere mai putin cuprinzatoare (iar intelegerea e data de cresterea spirituala) e foarte posibil sa inteleaga gresit.
P.S. Nu exista doua doua curente in ortodoxie si nu exista un razboi pe teme ecumeniste. Exista doar o invatatura ortodoxa, iar divergente au fost intotdeauna pricinuite de invataturi gresite (arianism, monofizism, etc.) Conceptia ecumensita e o conceptie lumeasca, pe care nu o gasim nicunde in ortodoxie, ci doar la alte culte. De ceva timp tot spun sa arate cineva unde se gasesc aceste invataturi in ortodoxie, nu are cum sa arate (decat sa spuna parerea parintelui Teofil Paraianu sau alte putine pareri) pentru ca nu exista nicunde. E o invatatura transmisa oral si preluata din afara ortodoxiei, de obicei o gasim la pastorul John. Solutia e simpla, revenirea celor ce au aceste conceptii la invatatura ortodoxa.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Tainele săvârşite de oricare preot, chiar şi de unul caterisit, sunt valide. Reducerea la starea laicală este măsură canonică (disciplinară) a Bisericii, ca un medicament de care un bolnav are nevoie, ce are uneori gust amar.

Aici nici eu nu stiu cum e in Biserica Ortodoxa, daca acela isi pierde harul sau nu. In cazul Botezului, de exemplu, acesta ramane valabil si daca acela trece la alt cult si revine la ortodoxie, nu i se mai poate repeta Botezul, se face cel mult Mirungerea.

[fallen]

Ca sa mai destind un pic atmosfera, preotul caterisit are probabil aceleasi drepturi sa slujeasca precum un politist dat afara sau plecat din sistem are dreptul sa dea amenzi si sa faca arestari. (cel mult, contra-cost sau in situati personale, poate sa-i dea cuiva o mama de bataie)
Asta nu inseamna ca un profesionist plecat dintr-un sistem devine automat dusmanul sistemului si isi pierde obligatoriu toate calitatile si "puterile" dobandite.
Daca a fost exclus "pe bune" atunci e foarte probabil sa fi gresit impotriva sistemului; daca insa a fost exclus pe nedrept sunt sanse foarte mari sa-si piarda credinta atat in sistemul respectiv cat si in ce inseamna el, din pacate.

[lore86]

În prealabil postat de catalin2

Aici nici eu nu stiu cum e in Biserica Ortodoxa, daca acela isi pierde harul sau nu. In cazul Botezului, de exemplu, acesta ramane valabil si daca acela trece la alt cult si revine la ortodoxie, nu i se mai poate repeta Botezul, se face cel mult Mirungerea.

Acelasi lucru e valabil si in BO. Preotului caterisit i se ridica dreptul de a sluji, nu i se ia insa si harul preotiei. Tainele raman valide.(la fel se intampla cu botezul, cununia- valabil ptr tainele care se adminstreaza o data-n viata). Daca i se ridica caterisirea, preotul nu se mai hirotoneste.
In schimb atunci cand un preot greseste, se departeaza de la el harul care ii da putere, ii face rugaciunea ascultata. De aceea rugaciunea unora trece ca fulgerul inaintea Domnului si indata e ascultata si a altora ramane fara raspuns.(dar indiferent de starea morala a preotului sfintele taine sunt valide).
Deci preotul caterisit care indrazneste sa slujeasca, pierde harul mantuitor ca unul care se afla in neascultare fata de Biserica.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

Acelasi lucru e valabil si in BO. Preotului caterisit i se ridica dreptul de a sluji, nu i se ia insa si harul preotiei. Tainele raman valide.

(...)

In schimb atunci cand un preot greseste, se departeaza de la el harul care ii da putere, ii face rugaciunea ascultata. De aceea rugaciunea unora trece ca fulgerul inaintea Domnului si indata e ascultata si a altora ramane fara raspuns.(dar indiferent de starea morala a preotului sfintele taine sunt valide).

Distincţia este importantă. Mai multă precizie câştigăm dacă aplicăm terminologia scolastică: eficienţa Sfintelor Sacramente este "ex opere operato", adică din însăşi lucrarea lucrată, cu alte cuvinte este independentă de starea de har sau starea căzută a preotului, după cum Biserica Catolică a clarificat în urmă cu 17 secole, cu ocazia controversei donatiste.

Dimpotrivă, eficienţa Sacramentaliilor (Ierurgiilor) este "ex opere operantis", adică din lucrarea care lucrează. Cu alte cuvinte, contează starea sufletească a celui care o face şi rezultatul nu este acelaşi.

Şi ce importanţă practică au aceste complicate distincţii pentru noi ? Au, fiindcă rezultatul unei Sf Taine, spre exemplu al Euharistiei, săvârşite de un preot păcătos este acelaşi cu cel săvârşit de un preot virtuos. Dimpotrivă, orinde este vorba de Ierurgii, precum rugăciuni speciale, binecuvântări, sfinţiri de obiecte, exorcisme, chemări de ploaie şi altele de acest fel, starea sufletească a preotului săvârşitor contează mult.

[fallen]

Martin Luther a fost un preot caterisit. Si care, urmare a acestui fapt, si-a facut biserica lui, care a devenit chiar mare, in decursul timpului. Si ca el au fost multi altii, din pacate. Zic din pacate pentru ca nu mi se pare un lucru bun ca sunt atatea mii si mii de secte si bisericute. E bine ca oamenii sa aiba opinii diferite in alte domenii - muzica, arta, politica, etc., dar nu si privinta moralei, pana la urma.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Distincţia este importantă. Mai multă precizie câştigăm dacă aplicăm terminologia scolastică: eficienţa Sfintelor Sacramente este "ex opere operato", adică din însăşi lucrarea lucrată, cu alte cuvinte este independentă de starea de har sau starea căzută a preotului, după cum Biserica Catolică a clarificat în urmă cu 17 secole, cu ocazia controversei donatiste.

Dimpotrivă, eficienţa Sacramentaliilor (Ierurgiilor) este "ex opere operantis", adică din lucrarea care lucrează. Cu alte cuvinte, contează starea sufletească a celui care o face şi rezultatul nu este acelaşi.

Şi ce importanţă practică au aceste complicate distincţii pentru noi ? Au, fiindcă rezultatul unei Sf Taine, spre exemplu al Euharistiei, săvârşite de un preot păcătos este acelaşi cu cel săvârşit de un preot virtuos. Dimpotrivă, orinde este vorba de Ierurgii, precum rugăciuni speciale, binecuvântări, sfinţiri de obiecte, exorcisme, chemări de ploaie şi altele de acest fel, starea sufletească a preotului săvârşitor contează mult.

Uite de-asta nu trebuie sa lasam totul in seama preotului. Am lasat un acatist sau un pomelnic la biserica si plecam in treaba noastra, ca-si face popa treaba, doar i-am lasat si lui 5 lei...Acum pe bune, chiar daca e de buna credinta, si-si face treaba, ce treaba are el cu Gigel care-si cauta de lucru si cu Ion si Maria cu neamul lor cel adormit? Poate nu nici i-a cunoscut in viata lui... alta e situatia insa cand ii cunoaste sau i-a cunoscut. Ceea ce vreau a spun e ca e necesara si participarea noastra efectiva si activa la sfintele slujbe, pana la urma noi suntem cei care ne rugam pentru ceva sau pentru cineva, e drept, prin intermediul preotului, dar pentru asta trebuie sa avem o interactiune cu el. Si nu in ultimul rand, trebuie sa avem credinta. Eu am intrebat odata preotul a cui rugaciune are mai multa putere, a lui sau a mea, si mi-a raspuns ca a celui care are mai multa credinta.