Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[viorel76a]

Viorel.Sufar de depresie si nu stiu cum sa scap de ea.Doresc sa intalnesc(sa cunosc)oamenii,asa cum se spune la biserica,cu suflet mare,care sa ma indrume.Multumesc!Numai cine a avut sau are asa ceva ,stie cat de groaznica este.Tuturor celor care cititi aceste randuri,faceti tot posibilul sa nu fiti tristi,s-ar putea sa ajungeti ca mine

[glykys]

Buna, Viorel.
De ce esti asa trist? Ce ai patit?

Nu stiu daca am avut vreodata depresie, dar mai trec cateodata prin perioade proaste, de intristare... un bun remediu este sa iti ocupi timpul cu folos, sa iti faci datoria acolo unde esti - la serviciu, la scoala, in familie. E foarte importanta munca, dar si iesirile in aer liber cu prietenii. Eu una mi-am dat seama ca intristarea asta vine de la lene si de la grijile multe si facute aiurea. Incearca sa iti faci un program zilnic, sa stii la cat trebuie sa te trezesti, ce trebuie sa faci dupa aceea (nu uita de rugaciune), cum iti imparti timpul cu folos! Porgram de sculare si de culcare, program de rugaciune, program de masa, program de odihna, program de lectura...
Tine-te, in acelasi timp, de Biserica, participa la Sfintele slujbe, la Sfantul Maslu, spovedeste-te si impartaseste-te!
O idee simpla pe care am retinut-o de la praznicul Sfintei Cruci este aceasta: crucea e formata din doua brate. Cea verticala reprezinta relatia pe care trebuie sa o avem cu Hristos. Cea orizontala, relatia cu semenii. Una fara alta nu se poate. In functie de aceste doua coordonate isi poate duce sau nu un om cruce. Cand vei gasi si cand vom gasi raportarea corecta a noastra, ca indivizi, fata de aceste doua brate ale crucii, bine ne va fi!

[Ekaterina]

Uite o carte ce te-ar putea ajuta
http://carti.crestinortodox.ro/psiho...eprimarea.html

S-a mai vorbit despre depresie si aici
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10822
Poate gasesti ceva folositor in postarile membrilor.

Mai poti citi pentru ajutor in aceasta problema si cartile:

Deprimarea si tamaduirea ei in invatatura Bisericii, Arhimandritul Spiridonos Logotetis
Depresia, ca patima si ca boala, Dr. Dmitri Avdeev

[Ekaterina]

...credinta noastra il considera ca principal responsabil si intretinator al bolii pe diavol si puterile sale, iar deprimarea ca pe o actiune diavoleasca. Citim in Sfanta Scriptura despre depresia lui Saul, care provenea de la un duh viclean (I Regi 16,14-l5).

Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Cea mai daunatoare dintre actiunile diavolesti este covarsitoarea stare de urat", intelegand prin aceasta deprimarea, si continua: "pentru aceasta diavolul pe cel pe care-l stapaneste prin aceasta-l stapaneste" (Barrille, p. 380).

Evanghelia este de acord ca diavolul este izvorul deprimarii si scrie: "diavolul intristarii... ia si usuca orice bucurie a sufletului" (Filocalia I, p. 50-51). Sfantul Casian intareste faptul ca exista un diavol al deprimarii si ne indeamna sa luptam impotriva lui zicand: "O importanta nevointa este de a ne impotrivi diavolului deprimarii" (Filocalia I, 74-76). Scrie si Sfantul Dorotei: "...Sigur acea deprimare a fost din cauza inrauririi diavolilor si ispita aceea a provenit din invidia lor" (RG. 88,1681).

Scrie Sfantul Nil: "Vicleanul duh al deprimarii... insfaca sufletul" (RG. 79, 1453 D). Si Sfantul Antioh adauga: "Nelegiuitul diavol al deprimarii apuca si prinde sufletul" (RG. 89,1509a). Si ca sa nu ma intind prea mult, trebuie sa insist asupra faptului ca toti parintii ortodocsi sunt de acord in aceasta privinta. Insa Ortodoxia nu se opreste la aceste observatii, ci cerceteaza cum primeste omul influenta pricinuitorului bolii, a diavolului, si cum reactioneaza la aceasta expunere.

Asa, spre exemplu, o alta cauza a deprimarii care il aduce pe om sub influenta diavolului este si sentimentul de vinovatie sau mustrarea constiintei, care apare din pricina greselilor si a pacatelor savarsite si din lipsa unei corecte actiuni care sa le indeparteze, a caintei si a Spovedaniei. Asa persista depresia in mod intens si conduce chiar si la sinucidere. O pilda cunoscuta ni se prezinta in Noul Testament, unde Iuda, din pricina ca se lasase coplesit de sentimentele de vinovatie, s-a lasat impins pana la sinucidere, in timp ce exista pocainta, pe care insa nu a dorit-o (Matei 27, 3-5). O alta pilda graitoare despre depresie ca urmare a sentimentului de vinovatie o gasim in Vechiul Testament prin primul ucigas si fratricid de pe pamant, Cain. Cain nu s-a sinucis, dar a trait o viata chinuita de o infricosatoare stare de deprimare. (Facere 3,1-l6).

[Ekaterina]

Sfantul Ioan Scararul vorbeste despre deprimare ca urmare a simtamantului de vinovatie: "Exista deprimarea care izvoraste din ingreunarea constiintei, cauzata de multimea pacatelor; omul traieste intr-o mahnire de nesuportat, deoarece s-a umplut intru totul cu multimea relelor sufletesti. Mai ales din cauza acestei greutati are sentimentul ca se scufunda in adancul disperarii" (RG. 88,1032-l033).Insa nu numai sentimentul vinovatiei si mustrarile constiintei sunt cele care provoaca deprimarea. Exista si alte cauze. De cea mai mare importanta este egoismul omului, adica mandria lui si ingamfarea, precum spune Sfantul Ioan Scararul: "Exista si deprimarea care ni se intampla noua, oamenilor, din cauza mandriei si a egoismului".

O alta cauza foarte serioasa a deprimarii este viata comoda, viata traita pentru placeri. Oricat ar parea de exagerat la prima vedere, invatatura ortodoxa a Bisericii postitoare si nevoitoare staruie si spune prin gura de aur a Sfantului Ioan: "Viata traita in senzualitate si placeri il duce pe om la deprimare. Cu atat mai mult cu cat aceasta viata de placere naste deprimarea ca tristete, cu akedie, cu boli si, in afara de asta, de multe ori fara sa existe vreo cauza. (RG. 62, 604). Acelasi sfant ne vorbeste de o alta cauza a deprimarii: lipsa unei ocupatii, lipsa preocuparilor, lenea cu alte cuvinte, zicand: "Dar ce ? Crezi ca nu patimesc deprimarea aceia care traiesc o viata fara de lucrare? Gresesti. "Ca pilda sustine ca bogatia si puterea sunt si ele pricini ale deprimarii. În mod special frica pe care o au bogatii de a nu-si pierde bogatia, si puternicii de a nu-si pierde puterea si scaunul. Sfanta Scriptura face legatura intre bogatie si insomnie, care au ca o consecinta evidenta deprimarea, zicand: "Privegherea celui bogat topeste trupul lui si grija lui strica somnul. Grija privegherii goneste atipirea si ca o boala grea alunga somnul" (Isus Sirah 31,1,2).

O alta pricina care naste deprimarea este lacomia omului si nesatiul de a dobandi alte si alte bunuri. Si ori patimesc deprimare ca nu le pot strange, ori patimesc cand, odata stranse, apare indestularea sau saturarea si constatarea ca sufletul nu s-a saturat de vreme ce grabnic se obisnuieste cu bunatatile. Si sfarsesc in ceea ce am spus la inceput din Vechiul Testament: "Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune" (Ecclesiast 1, 2). Este graitoare intamplarea pe care am auzit-o intr-o cuvantare si pe care gasesc potrivit sa o adaug in acest loc.

Un luxos iaht a ancorat intr-o dupa-amiaza intr-un micut port din Grecia. Cei care sedeau la cafeneaua din port s-au minunat de bogatia lui. Pe prora lui statea scris: Melancolia. Oamenii au asteptat sa iasa calatorii, insa n-a iesit nimeni. A ramas cinci zile iahtul in port. Doar de doua ori a iesit un om trist, dupa cum isi tragea pasii, si a mers pana la primul magazin, a cumparat cina aproape nezicand nimic si s-a intors pe vasul sau cu acelasi mers deznadajduit. Frumosul si luxosul sau iaht de care poate se plictisise nu a putut sa-l scoata din deprimarea care-l chinuia.

Pilduitor, alte cauze ale deprimarii sunt invidia si gelozia. Omul care e gelos si invidios pe aproapele sau pentru bunurile materiale sau duhovnicesti ale acestuia este nefericit. Traieste mereu in tristete. Si nu va iesi niciodata din aceasta fara sa iasa mai intai din celelalte doua. Si chiar dupa aceasta poate cadea iarasi in invidie si gelozie. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Nimic nu e mai rau decat invidia si gelozia". "Nimic nu e mai rau decat sa fie muscat, ars sau topit de invidie omul ca altul traieste in belsug" (RG. 59, 23). Si in alta parte zice: "O, invidie... care esti cui ascutit in inima. Caci ce cui se-nfige atat de mult si strapunge inima ca invidia ?". Zice si Marele Vasile: "De ce te mahnesti, omule, tu, cel ce ai invidia inlauntrul tau?"

O alta cauza a deprimarii pe care o cunoaste Ortodoxia sunt patimile omului, numite in mod curent vicii: alcoolismul, jocurile de noroc, neinfranarea sexuala, lacomia pantecelui, iubirea banilor, setea de glorie (iubirea de slava) si, in ultimii ani, drogurile. Aici inseram textul Cuviosului Nil, cel care frumos scrie: "Nu poate exista deprimare atunci cand patimile nu exista... Acela care izgoneste patimile izgoneste si deprimarea. Pe cel pe care nu l-a biruit placerea lumeasca, pe acesta nu-l biruieste nici deprimarea. Deoarece acela care scapa de placerea patimilor nu poate fi stapanit de deprimare" (RG. 79,1456).

In sfarsit, cad prada deprimarii din cauza impartirii, imprastierii sau a scindarii interioare oamenii neincetat extrovertiti, oamenii tulburati din exterior, de imagini, impresii, calatorii, cunostinte, privelisti, ocupatii etc. Despre acestia graieste Cuviosul Nil Ascetul ca "parasesc locul unde locuiesc, il schimba repede, nu si deprimarea inimii lor... Cu nimic nu o micsoreaza. Ba dimpotriva, o hranesc si o cresc, o intaresc si-i dau multe forme" (RG. 79, 189-l92). "Nu vor iesi spre bine cunoscand din toate si traind nestatornic... Si schimband si locuinta din loc in loc, din pat in pat, semanand cu iepurii" (RG. 79, 224). Intocmai cu cei care au patima flecarelii (barfirii) interioare si a gandurilor rele, despre care spune Sfantul Pimen: "Cred ca tac in timp ce inima lor ii osandeste pe ceilalti. Acestia nu tac, ci neincetat palavragesc in adancul lor" (Pateric, p. 88). Altfel spus, e vorba de cei care nu au comuniune cu ceilalti oameni si traiesc in singuratate, doar cu propriul sine si cu cele ale sinelui. Deci putem spune ca de deprimare sufera toti cei care nu au credinta si nadejde in Dumnezeu.

[Ekaterina]

Urmarile deprimarii sunt infricosatoare. Sa vedem observatiile si constatarile Bisericii Ortodoxe despre acestea. Scrie Sfantul Casian: "Duhul deprimarii intuneca sufletul si de cum ramane asupra vreunuia, nu-l lasa sa gandeasca drept, ci stramb, si il impiedica prin orice faptura... De asemenea, nu-l lasa sa studieze si sa-i invete pe altii. Si numai e om rabdator si bland, ci cuprins de nervozitate. Simte ura pentru fiecare fapta buna. Si sfarseste in... disperare. Omul se indeparteaza de orice buna intalnire si urmareste singuratatea si nu accepta sfaturi nici chiar de la prietenii adevarati... De vreme ce deprimarea preia sub controlul ei intregul suflet, il umple de amaraciune si nepasare. Si il indeamna pe om sa-i evite pe ceilalti oameni pe motiv ca acestia sunt cauzele ravasirii. Si nu-l lasa pe om sa recunoasca faptul ca nu din exterior, ci dinlauntrul sau isi trage radacinile boala".

Si continua Sfantul Casian: "Urmarile deprimarii vin de la duhul viclean si acestea sunt dezamagirea, ura, contrazicerea, deznadejdea, nelinistea in rugaciune. Sa ne luptam deci impotriva acestui duh al deprimarii pentru a-l indeparta din inima noastra" (Filocalia gr., voi. I, 74-76). Despre urmarile deprimarii vorbeste Cuviosul Nil, zicand: "Cand deprimarea biruieste sufletul omului, paralizeaza vioiciunea si rabdarea lui si-l intuneca. Deprimarea este o piedica in calea oricarei izbanzi" (RG. 79,1453D).

Sa vedem si descrierea unui sfant care a cunoscut in viata sa deprimarea. Este avva Doro-thei, care continua aici o istorisire a sa: "In timp ce eram inca acolo... am suferit pentru prima data de o deprimare insuportabila si simteam o enorma sila si stramtorare ca si cum as fi inceput sa-mi dau sufletul. Desigur, acea deprimare a fost din cauza lucrarii diavolilor si acea ispita venea din invidia diavolilor. Ma simteam foarte ingreunat, intunecat, nemangaiat, neavand nici o odihna, ci de peste tot simteam intristare, simteam ca ma sufoc. Din fericire, a venit repede harul lui Dumnezeu in sufletul meu, pentru ca traiam ceva ce nimeni nu poate suporta" (RG. 88,1581).

De urmarile deprimarii tine si akedia. Despre aceasta vorbeste iar Sfantul Casian cand zice: "Duhul akediei este legat si lucreaza indeaproape cu duhul deprimarii. Este infricosator si greu acest diavol si lucreaza in om slabiciune si mo-leseala si ingrozire si il umple de scarba pentru locul unde locuieste si pentru casnicii si fratii sai si pentru orice lucrare; pana si pentru citirea Sfintei Scripturi. Aduce in mintea omului gandul de fuga si peregrinare... Alaturi de toate astea ii starneste o foame imensa... Il face nestatornic, visator, lenes si nelucrator... Acest senti-ment foarte greu de suportat il cunostea foarte bine Sfantul Apostol Pavel, ca un doctor intelept, si dorea sa-l scoata cu radacini cu tot din sufletul tuturor.

Si ne-a aratat cauzele din care ia nastere, zicand urmatoarele: "Fratilor, va poruncesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos sa va feriti de orice frate care umbla fara de randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, caci noi n-am umblat fara randuiala intre voi, nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci cu munca si cu truda am lucrat noaptea si ziua ca sa nu impovaram pe cineva dintre voi. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma. Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind" (II Tesaloniceni 3, 6-11). invatatorul neamurilor, propovaduitorul Evangheliei, lucra ziua si noaptea, cu silinta si osteneala, pentru a nu ingreuna pe careva. Deci ce trebuie sa facem noi atunci cand vine si ne cucereste akedia (sila) de orice lucrare?... Apoi ne arata limpede paguba care ne vine din ake-die. Deoarece din nelucrare (datorita akediei) ia nastere curiozitatea, si din curiozitate neoranduiala, si din neoranduiala toate relele... Si aceasta o spun Sfintii Parinti, ca acel care se indeletniceste cu lucrarea de multe ori se lupta cu un singur diavol si il biruieste pe acesta. insa cel care sufera de akedie si ramane nelucrator (fara sa se indeletniceasca cu vreo lucrare) este luat in stapanire de mii de diavoli" (Filocalia gr. vol. I, 76-78).

Sfantul Ioan Scararul scrie despre akedie, care are aproape aceleasi simptome cu deprimarea: "Akedia este paralizarea sufletului si slabirea mintii, trandavia si nepasarea pentru orice lupta, ura fata de orice munca. Cel care (monah) sufera de akedie ii fericeste pe oamenii din lume, il condamna pe Dumnezeu ca nu este milostiv si iubitor de oameni, are oboseala in vremea rugaciunii... Akedia creeaza de multe ori, indeosebi dimineata, dureri de cap, febra, ingrozire, tulburari de stomac" (RG. 88, 860).

In sfarsit, cea mai grava si infricosatoare urmare a deprimarii este moartea. Si moartea sufletului, dar si moartea trupului prin sinucidere. Spune Apostolul Pavel: "intristarea lumii (lumeasca) aduce moartea" (II Corinteni 7,10).

Inainte de a trece mai departe, trebuie sa subliniez cat de corecte sunt observatiile invataturilor ortodoxe despre aceasta boala, deprimarea: ele sunt valabile de 1500-2000 de ani si pana astazi, precum se arata si din aceste putine texte. Diagnosticul exact al simptomelor, precum s-a vazut, nu difera mult de cel al medicinii moderne, caci cu cat citim din insemnarile medicale contemporane legate de aceasta tema nu gasim nimic in plus.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de viorel76a

Viorel.Sufar de depresie si nu stiu cum sa scap de ea.Doresc sa intalnesc(sa cunosc)oamenii,asa cum se spune la biserica,cu suflet mare,care sa ma indrume.Multumesc!Numai cine a avut sau are asa ceva ,stie cat de groaznica este.Tuturor celor care cititi aceste randuri,faceti tot posibilul sa nu fiti tristi,s-ar putea sa ajungeti ca mine

Bine ai venit, Viorel ! Sursum corda !

Eu intalnesc cazuri de depresie in fiecare zi si, ca doctor, prescriu antidepresive cu lopata. Dar nu am intalnit in viata mea un crestin practicant, un convertit, un om caruia i-a miscat Dumnezeu inima care sa sufere de depresie. Nici majora, nici minora, de niciun fel. Cum sa fii trist ? Oare nu ai auzit ce s-a intamplat ? Oamenii, pe care Dumnezeu ii facuse ca sa fie fericiti, impreuna cu El, timp de o vesnicie, ajunsesera intr-o situatie fara iesire, cand nu mai reusea nimeni sa ajunga la Dumnezeu, indiferent cat era de drept. Si atunci, Dumnezeu S-a facut om si i-a rascumparat pe toti. El insusi, devenit om, a platit pentru un pacat infinit de mare, un pret infinit de mare.

Si atunci, cum poti fi trist gandidu-te ca, zilnic, mii si mii de oameni se mantuiesc si ajung sa se bucure o vesnicie intreaga de lumina cea neinserata ? In fata tronului Lui, Viorel, este deja adunata o multime mare, pe care nimeni nu ar putea sa o numere.

Singurul lucru din lume care ar trebui sa te faca nu doar trist, ci negru de suparare este pacatul. Acela este lucrul care te desparte de Parintele tau. Din fericire, El, cunoscandu-te asa de bine, ti-a lasat o cale prin care sa reinnozi firul de legatura cu El, rupt prin pacat.

Reinnoada legatura cu El, Viorel, prin Sfanta Taina a reconcilierii. Pe urma, sa nu-l mai parasesti niciodata, fiindca un crestin nu este niciodata singur, deci niciodata trist.

Cu fratietate crestina,

M.D.