Despre durerile oamenilor- Parintele Arsenie Boca

[geo.nektarios]

Iarta-ma sora Sophia, NU AM NIMIC CU NIMENI! Articolul nu-mi apartine este a parintelui Arsenie Boca, mi-a placut si l-am postat! NU te priveste personal, nu l-am pus pt fratia ta, cine vrea sa il citeasca si il accepta asa cum e el, bine, cine nu-l accepta, iar bine. Ideea este ca pacatele parintilor sunt trase de copii! Asta este „blestemul” dumnezeiesc pt curatirea pactelor parintilor!
Te rog frumos nu te lua de mine si nu ma jigni ca nimic din ce fac nu fac cu atentie ridicata asupra cuiva ci asupra realitatii UMANE!!! Doar atat! Poate cineva care citeste se regaseste in cuvintele Parintelui si il ajuta... de ce trebuie fratia ta sa te iei de mine???
TE ROG FRUMOS IARTA-MA! NU AM VRUT SA FAC RAU NIMANUI!!! POATE AI DREPTATE, CA SA NU MAI POSTEZ NIMIC NICIODATA!!!

Fii binecuvantata!!!

[sophia]

@ Geo - nici eu nu am nimic personal cu tine.

Daca platesc copiii pacatele parintilor nu este clar. Exista aceasta intrebare si intr-una din Evanghelii (mi se pare ca aceea cu omul orb). Cineva il intreaba acolo pe Iisus exact acest lucru: daca omul acela sufera din pricina pacatelor parintilor lui, sau ale lui personale.
Corecteaza-ma tu daca am retinut gresit.
Raspunsul nu este clar, sau poate eu personal nu l-am priceput.
Unii asa pricep din Biblie, ca acei cu suferinte si boli platesc pentru parintii lor. Dar nu cred sa scrie chiar asa.
Exista interpretari si intrebari, dar nu exista un raspuns clar.
Daca el exista in Biblie, te rog pe tine pune-l aici pe acela si nu alte citate.

Geo, nu ma supar pe tine personal, poate ca altii care nu s-au lovit de probleme dureroase in viata inteleg si accepta mai usor lucruri ca astea.
Nu stiu exact care este pozitia ta.
Cum ai face tu ca om, in familia ta.
Cum ai face daca Dumnezeu nu ti-ar da copii si daca sotia ta ar suferi cumplit pentru asta.
Eu asta vreau sa aflu sisa invat de la voi. Cum faceti/ati face voi. Nu ce cred monahii.
Tu ai refuza sotia ta? Ai refuza sa-i dai copii? Tu crezi ca daca vei avea un copil cu probleme ar fi din cauza ta, a sotiei, a parintilor vostri?
Eu asta astept de la voi.
Am fost invatata de multa lume sa-mi respect sotul, ca sa nu distrug casnicia.
Am fost invatata ca femeia este asa lasata de Dumnezeu, chiar multi preoti spun asta si ne respecta si nu ne alunga.
Vin aici si gasesc citate si materiale de la monahi care spun exact altfel.
Eu cum sa fac practic, va intreb. Cum faceti voi ca oameni?
De asta sufar atat, ca este prea multa deruta si nebuloasa si in lume si in credinta.
Nu ma supar pe tine, ci ma doare ca hotarasc unii si altii pe viata noastra si inca in numele Lui. Nu e posibil asa ceva.
M-am straduit sa traiesc in curatenie pana tarziu, f.tarziu in viata si acum n-am copii. Si ma intreb acum: am facut bine pentru El si rau pentru mine? Cui i-a folosit?
Altfel nu-mi pasa si aveam acum copii poate.Poate e mai bine asa, ca n-am copii? Nu stie nimeni sa spuna.
Mai jos pe forum se pun mereu astfel de intrebari, aomeni care vor copii si nu stiu cum sa se imparta intre Dumnezeu si om, intre canoanele nu stiu cui si cerinta umana.
Spuneti-ne cum sa facem si cum faceti voi.

Tu ai dreptul sa scrii Geo, nu pleca. Cred ca eu trebuie sa plec din forum si sa nu mai scriu, pentru ca mai rau in face. Eu sunt aia vinovata aici.
Nu te supara pe mine.

În prealabil postat de geo.nektarios

Calea mântuirii


Patru sunt căile ce se deschid înaintea oa*menilor:

1. căile lumii. 2. căile trupului. 3. căile diavolului şi 4. calea lui Dumnezeu.
1. Calea pe care merge lumea e lată, fiindcă mulţi sunt care merg într-însa (Matei 7,13); merge toată lumea.
2. Sunt apoi căile pe care merg trupurile celor adormiţi sau chiar morţi cu sufletul, deşi le merge numele că trăiesc (Apoc. 3,1) dar sunt numai trupuri (Facerea 6,3). Şi calea tru*purilor tot acolo duce.
3. Sunt pe urmă căile pe care merge diavolul, de când a fost aruncat pe pământ, adică între oameni, unde înşală toată lumea (Apoc. 12,9).

Acestea trei, duc pe cei ce merg pe ele la acelaşi loc, toţi sunt călători la iad (Iov 21,13), adică în calea pierzării. Aşa au călătorit nepo*ţii lui Adam în calea pierzării, deşi le-a trimis Dumnezeu Legea şi Proorocii, dar în 5.530 de ani numai doi s-au izbăvit: Enoh şi Ilie.

*

Dumnezeu prea milostivul, însă, întru ma*rea Sa iubire de oameni, a făcut totul ca să-i scoată pe oameni din calea pierzării, într-o cale nouă, calea mântuirii; Dumnezeu însuşi S-a făcut om desăvârşit - afară de păcat - şi ne-a învăţat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuşi, ca om adevărat. Şi merge cu noi, cu fiecare în parte, în toate zilele până la sfârşitul veacurilor (Matei 28,20), precum Însuşi a zis.
4. CALEA pe care merge Dumnezeu, faţă de calea pierzării pe care merge diavolul şi toată lumea pe care o înşeală el, este aseme*nea corăbiei lui Noe plutind peste puhoaiele potopului. Iar corabia e Biserica. Deosebirea e numai atâta: că aceea (corabia lui Noe) a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra (Facere 7,16), pe când Biserica are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni zdrobiţi de apele potopului şi învălmăşiţi de puhoaie. Acolo era Noe, iar aici Iisus, şi în va*luri diavolul înecându-i pe oameni.
Se întâmplă însă ceva de neînţeles - şi ar fi bine să se înţeleagă - că cei ce se chinuiesc în valuri, deşi toţi ţin la viaţă totuşi nu toţi vor să scape în corabie. Ba mai mult, scuipă mâi*nile ce li se întind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt braţele părinteşti, braţele celor 7 Sfinte Taine ale lui Dumnezeu, care izbăvesc pe oameni: îi nasc din trup în Duh (Coloseni 2,12), din potop în Ceruri, din moarte la Viaţă, din amărâta viaţă la viaţa cerească. Aceştia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării (Ioan 17,12), fiindcă n-au primit iubirea Adevă*rului ca să se mântuiască. De aceea, Dumne*zeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puter*nice, ca să dea crezământ minciunii şi să cadă sub osândă toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea (Tesaloniceni 2,10-12).

*

În zilele noastre câte unii cârtesc pe de margini (şi ecumeniştii), întrebând cumplit: Cum, numai în Biserica Ortodoxă este mân*tuire? Ceilalţi toţi se prăpădesc?
Răspundem că, precum în vremea potopu*lui: „a murit tot trupul ce se mişca pe pâmânt şi s-a stins toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pămân*tul… şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în cora*bie” (Fac. 7, 14-23), tot aşa până la capătul vea*cului.
Atunci, în ceasul ispitei ce va să vie peste toată lumea ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ, în strâmtorarea cea mare (Apoc. 7,14), care va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa a tot pământul, e limpede că numai în Corabia lui Dumnezeu mai este scăpare, în Bi*serica cea adevărată, unde este un Domn, o credinţă, un Botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturora (Efeseni 4, 5-6).
Sau va întreba: oare, S-a împărţit Hristos? (Corinteni 1,13)

*

Diavolul, şarpele cel vechi (Apoc. 20,2) care aruncă puhoiul, cu vremea s-a mai iscusit în rele şi a scornit şi el „corăbii” cu care dă târcoale pe marea potopului, să-i culeagă el pe cei ce întind mâna din puhoaie dar scuipă Biserica. Mai mult, a izbutit să tragă din uşa Corăbiei lui Dumnezeu şi pe unii slujitori ai luminii, agăţându-i cu undiţa mândriei şi pu*nându-i în uşile „corăbiilor” sale, ca amăgirea izbăvirii să fie deplină. Minciuna e uşor de prins: -„corăbiile” satanei n-au Crucea pe catarg, iar înlăuntru nu sunt cele 7 Sfinte Taine [aten*ţie la neatenţie ecumenişti].
Prin urmare ştim sigur, desăvârşit sigur, că mântuirea este în Biserica Ortodoxă, cea înteme*iată de Iisus Hristos-Dumnezeu şi cârmuită de El de la început, nu de la o vreme oarecare încoace. În afară de Biserica lui Hristos, Cel cu Cruce, „Una, Sfântă, Sobornicească şi Aposto*lească Biserică” altă cale de mântuire nu ştim.
Ce face Dumnezeu cu ceilalţi, ce nu se află în Biserica adevărată? - Nu ispitim pe Dumne*zeu. Sfinţii au zis: „Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Bise*rică nu este mântuire” - Sfântul Ciprian.
Dacă cineva e mai presus de sfinţii cu moaşte… poate că şi lui Dumnezeu îi va da în*văţături, - şi nu-i de mirare să rătăcească cineva, chiar cu Scriptura în mână! Nu după Scripturi L-au răstignit oamenii (iudeii) pe Dumnezeu? (Ioan 19,7).
Acum am putea pricepe, că mântuirea este fapta milostivirii lui Dumnezeu, prin care ne scoate din păcat, dacă vrem şi ne ostenim şi noi. Fără să vrem, cu sila, nu ne mântuieşte nimeni. Aşa voieşte Dumnezeu, ca darul mântuirii Sale să fie şi roada voinţei şi ostenelii noastre. E însă aşa de milostiv, că tot El ne ajută şi să vrem şi să lucrăm.
Deci, Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe pământ şi sfârşeşte în Biserica nevăzută din Ceruri.
Toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dum*nezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi ce*reşti, care însă petrecem vremelnic în corturi (II Corinteni 5,1) pământeşti. Precum noi oame*nii suntem făpturi îndoite, văzuţi şi nevăzuţi, aşa şi Biserica e cu fire îndoită, văzută şi nevăzută:
- Biserica văzută este Biserica de pe pământ şi se numeşte Biserica luptătoare, pentru că aici oamenii se luptă cu lumea, cu trupul, cu ei înşişi, şi cu diavolul, ca să câştige cununa sfinţeniei, sau mântuirea. În Biserică nu este păcat, ea râmâne mereu sfântă şi îi sfinţeşte pe cei ce intră.
- Biserica din Ceruri se numeşte biruitoare, fiindcă e alcătuită din obştea bunilor biruitori Mucenici, a Sfinţilor Cuvioşi şi a tuturor Sfinţi*lor purtători şi propovăduitori de Dumnezeu - unde sunt aşteptaţi toţi ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârşitul veacurilor.
Unii s-au învrednicit încă de aici să pe*treacă nevăzut cu sfinţii, să fie cercetaţi de Maica Domnului, şi de puteri cereşti, şi chiar pe Domnul să Îl vază. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului şi răpirea lui în Rai (Fapte 26,12-18; II Corinteni 12,4).
Calea mântuirii e de pe pământ la Cer: ca a unora care ştim că de la Dumnezeu am ieşit (1 Ioan 5,19), petrecem pe pământ o vreme şi iară*şi la Dumnezeu ne întoarcem şi lăsăm lumea. Aceasta este CALEA mântuirii.
Fericit cine se întoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul!
Fericit, cine se întoarce…!

Doame ajuta!

era nevoie de postarea acesta...

Trag concluzia ca...mai mult ne preocupa ce fac altii,

ba mai mult ii "spovedim"noi...

ii analizam...

ii judecam...
dar uitam chint esenta noastra...MANTUIREA

uitam adesea ca pentru mantuirea noastra sunt necesare:

SMERENIA, IUBIREA APROAPELUI,

MILOSTENIA,IERTAREA,POST ,RUGACIUNE,SPOVEDANIE,IMPARTASIREA CU SFINTELE DARURI

un proverb chinezesc spunea:"D-zeu ne-a lasat doi ochi,doua urechi, pentru a vedea multe,a auzi multe si a vorbii mai putin"...

clipa zboara repede...noi ce facem pentru mantuirea noastra?


iertare daca supar,dar este parerea mea personala si-o mentin,

respect fiecare parere de pe acest forum,
dar ma plec in fata celor ce lupta pentru stabilirea adevarului,lasat de canoanele bisericii...

Dragilor va mai spun si eu ceva...
Anatema este prin traducere blestemul bisericesc.
Anatema este ,...cand ne asezam la masa ,fara sa ne facem rugaciunea de binecuvantare s-apoi de multumire...

Dragilor luati aminte despre mantuirea personala...
s-apoi cugetul luminat de D-zeu., ne va indruma pasii unde trebuie...
Nimeni nu s-a nascut invatat.

gandul bun sa-l avem la-ndemana si rugaciunea mintii.


Doamne ajuta!

Amin

[geo.nektarios]

La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce ,,zic că nu este Dumnezeu” (Psalmu152,1), şi bogaţilor, cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3,19).
În aceia e una şi aceeaşi cugetare greşită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului şi al lumii, mai presus de lumea aceasta şi stomacul ei. A tăgădui o conducere supremă a Cerului şi a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.
Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedeşte că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân. Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentinţă: va trebui să se tăgăduiască şi pe sine. Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedeşte nebunia acestei lupte; dovedeşte nonsensul, absurdul ei şi prin urmare şi al minţii care o conduce.
Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului -chiar dacă acest stomac ar înghiţi pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieţii omului pe pământ. Atare concepţie despre om şi destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopţii minţii. Noaptea aceasta va culmina sfârşind prin a se crede omul acela pe sine, el “dumnezeul veacului acestuia” (II Corinteni 4,4). Deci într-o atare noapte a minţii, când va crede bogatul că ţarina sa, lumea, îl va face în sfârşit fericit, îşi va pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăţiei sale. Dumnezeu nu îngăduie la nesfârşit îngustarea vederii omului numai la stomacul său, de vreme ce omul e destinat spre alte zări, ale Împărăţiei lui Dumnezeu, ale veşniciei sale, şi îndumnezeirea veacului viitor. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit şi mai de preţ decât pe un sărac; şi pe acesta 1-a dat ţie, bogatule, ca să ai grijă de el” (Tâlcuire la Epistola către Romani, Cuv. 14). „Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar cine i-a făcut este Domnul!” (Pildele lui Solomon 22,2). „Fii celor săraci ca un tată! Şi vei fi ca Fiul Celui Preaînalt” (Cartea înteţepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 4,10-11). „Bogatul nu-i stăpân pe sine, ci, cu toate că-i însufleţit, ţine de lucrurile neînsufleţite. N-are vreme să cugete, din cauza alergărilor. Banii sunt un nemilos stăpân… Întreaga putere de a iubi e cotropită de acest lot de pământ, care dă porunci, care i-a înlocuit sufletul, care i-a smuls orice rămăşită de libertate. Cumplita soartă a bogatului stă în această îndoită absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor, a ajuns robul lucrurilor neînsufleţite; spre a dobândi o parte, mică de tot, a pierdut totul” (Giovanni Papini: „Viaţa lui Iisus”, p. 263). -Poate că şi de aceea mai clatină Dumnezeu bogăţia bogaţilor, ca totuşi să se mai mântu-iască unii din ei.
,,Sunt ateu, precum sunt breton; cum este cineva blond sau brun, fără să o fi voit”… „Căci oricât scotocesc în amintirile mele, eu nu găsesc în ele ideea de Dumnezeu. Aceasta e o infirmitate, o monstruozitate. Dar sunt astfel de infirmităţi, cu care sunt prevăzuţi din naştere unii oameni, erori fundamentale, care aparţin fiinţei lor, aşa cum le aparţine gura, nasul sau urechile. Astfel de fiinţe lucrează instinctiv, după natura lor şi se supun conştiinţei lor, iară a mai întreba dacă aceasta se mai acordă sau nu cu logica”… (Felix Le Dantec, „L’Atheisme” - profesor de biologie la Sorbona). Deci „de vei pisa în piuliţă cu pisălogul pe cel nebun -cu dovezile- ca pe boabe, şi tot nu-1 vei desface pe ateu de nebunia lui” (Pildele lui Solomon 27,22) Mai mult:
La sfârşitul istoriei, aceşti doi nebuni, bogatul şi ateul, se vor lua la bătaie, vrând fiecare să fie singur stăpânitor al ţarinei: unul, cu rostul ca să exploateze pe toţi oamenii pentru creşterea viţelului său de aur, celălalt să exproprieze şi pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii. Planul luciferic al acestuia, e mai tare decât al celui dintâi şi „va birui”. Rămâne a treia categorie de oameni, a celor „ce s-au îmbogăţit în Dumnezeu”, către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie, vrând să stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ. Acesta e ultimul război cu sfinţii, pe care însă Dumnezeu îl va stinge cu foc, şi lumea va arde. Noi însă, să ne îmbogăţim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, între toate împrejurările vieţii.
Iată adevărata bogăţie, care nu se va lua de la noi.

În prealabil postat de geo.nektarios

La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni”: la cei ce ,,zic că nu este Dumnezeu” (Psalmu152,1), şi bogaţilor, cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3,19).
În aceia e una şi aceeaşi cugetare greşită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului şi al lumii, mai presus de lumea aceasta şi stomacul ei. A tăgădui o conducere supremă a Cerului şi a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.
Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedeşte că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân. Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentinţă: va trebui să se tăgăduiască şi pe sine. Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedeşte nebunia acestei lupte; dovedeşte nonsensul, absurdul ei şi prin urmare şi al minţii care o conduce.
Al doilea „nebun” este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului -chiar dacă acest stomac ar înghiţi pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieţii omului pe pământ. Atare concepţie despre om şi destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopţii minţii. Noaptea aceasta va culmina sfârşind prin a se crede omul acela pe sine, el “dumnezeul veacului acestuia” (II Corinteni 4,4). Deci într-o atare noapte a minţii, când va crede bogatul că ţarina sa, lumea, îl va face în sfârşit fericit, îşi va pierde sufletul cu sunet, căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăţiei sale. Dumnezeu nu îngăduie la nesfârşit îngustarea vederii omului numai la stomacul său, de vreme ce omul e destinat spre alte zări, ale Împărăţiei lui Dumnezeu, ale veşniciei sale, şi îndumnezeirea veacului viitor. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit şi mai de preţ decât pe un sărac; şi pe acesta 1-a dat ţie, bogatule, ca să ai grijă de el” (Tâlcuire la Epistola către Romani, Cuv. 14). „Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar cine i-a făcut este Domnul!” (Pildele lui Solomon 22,2). „Fii celor săraci ca un tată! Şi vei fi ca Fiul Celui Preaînalt” (Cartea înteţepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 4,10-11). „Bogatul nu-i stăpân pe sine, ci, cu toate că-i însufleţit, ţine de lucrurile neînsufleţite. N-are vreme să cugete, din cauza alergărilor. Banii sunt un nemilos stăpân… Întreaga putere de a iubi e cotropită de acest lot de pământ, care dă porunci, care i-a înlocuit sufletul, care i-a smuls orice rămăşită de libertate. Cumplita soartă a bogatului stă în această îndoită absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor, a ajuns robul lucrurilor neînsufleţite; spre a dobândi o parte, mică de tot, a pierdut totul” (Giovanni Papini: „Viaţa lui Iisus”, p. 263). -Poate că şi de aceea mai clatină Dumnezeu bogăţia bogaţilor, ca totuşi să se mai mântu-iască unii din ei.
,,Sunt ateu, precum sunt breton; cum este cineva blond sau brun, fără să o fi voit”… „Căci oricât scotocesc în amintirile mele, eu nu găsesc în ele ideea de Dumnezeu. Aceasta e o infirmitate, o monstruozitate. Dar sunt astfel de infirmităţi, cu care sunt prevăzuţi din naştere unii oameni, erori fundamentale, care aparţin fiinţei lor, aşa cum le aparţine gura, nasul sau urechile. Astfel de fiinţe lucrează instinctiv, după natura lor şi se supun conştiinţei lor, iară a mai întreba dacă aceasta se mai acordă sau nu cu logica”… (Felix Le Dantec, „L’Atheisme” - profesor de biologie la Sorbona). Deci „de vei pisa în piuliţă cu pisălogul pe cel nebun -cu dovezile- ca pe boabe, şi tot nu-1 vei desface pe ateu de nebunia lui” (Pildele lui Solomon 27,22) Mai mult:
La sfârşitul istoriei, aceşti doi nebuni, bogatul şi ateul, se vor lua la bătaie, vrând fiecare să fie singur stăpânitor al ţarinei: unul, cu rostul ca să exploateze pe toţi oamenii pentru creşterea viţelului său de aur, celălalt să exproprieze şi pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii. Planul luciferic al acestuia, e mai tare decât al celui dintâi şi „va birui”. Rămâne a treia categorie de oameni, a celor „ce s-au îmbogăţit în Dumnezeu”, către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie, vrând să stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ. Acesta e ultimul război cu sfinţii, pe care însă Dumnezeu îl va stinge cu foc, şi lumea va arde. Noi însă, să ne îmbogăţim în Dumnezeu: cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El, silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, între toate împrejurările vieţii.
Iată adevărata bogăţie, care nu se va lua de la noi.

De luat aminte!

Fara niciun comentariu.

Daca tot ne hranim cu aceste cuvinte mari,adaug cu emotie ca ,la Prislop,in ultima sambata din noiembrie, se va savarsii slujba de pomenire a parintelui Arsenie(20 de ani)

parinte drag,
iarta-ne si roagate pentru noi pacatosii!

Amin

[andreicozia]

În prealabil postat de geo.nektarios

1 În aceia e una şi aceeaşi cugetare greşită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului şi al lumii, mai presus de lumea aceasta şi stomacul ei.

2 A tăgădui o conducere supremă a Cerului şi a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.

3 Dar lumea este în ordine. Aceasta dovedeşte că este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân.

4 Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu, cade în propria sa sentinţă: va trebui să se tăgăduiască şi pe sine.

5 Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există, dovedeşte nebunia acestei lupte; dovedeşte nonsensul, absurdul ei şi prin urmare şi al minţii care o conduce.
.

1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

<< Când folosim bogăţia în a face bine, înseamnă că suntem înţelepţi . . .>> . Este un fragment din Predica de azi a Preafericitului Daniel, un fragment ce poate fi citit până la cap, la Topicul Mass media ( Noutăţi . . . . .)
Nu te mâhni Andrei , pentru că sunt sigur că ai fost înţeles aşa cum se cuvine ! Doamne ajută !

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@ Geo - nici eu nu am nimic personal cu tine.

Daca platesc copiii pacatele parintilor nu este clar. Exista aceasta intrebare si intr-una din Evanghelii (mi se pare ca aceea cu omul orb). Cineva il intreaba acolo pe Iisus exact acest lucru: daca omul acela sufera din pricina pacatelor parintilor lui, sau ale lui personale.
Corecteaza-ma tu daca am retinut gresit.
Raspunsul nu este clar, sau poate eu personal nu l-am priceput.
Unii asa pricep din Biblie, ca acei cu suferinte si boli platesc pentru parintii lor. Dar nu cred sa scrie chiar asa.
Exista interpretari si intrebari, dar nu exista un raspuns clar.
Daca el exista in Biblie, te rog pe tine pune-l aici pe acela si nu alte citate.

Geo, nu ma supar pe tine personal, poate ca altii care nu s-au lovit de probleme dureroase in viata inteleg si accepta mai usor lucruri ca astea.
Nu stiu exact care este pozitia ta.
Cum ai face tu ca om, in familia ta.
Cum ai face daca Dumnezeu nu ti-ar da copii si daca sotia ta ar suferi cumplit pentru asta.
Eu asta vreau sa aflu sisa invat de la voi. Cum faceti/ati face voi. Nu ce cred monahii.
Tu ai refuza sotia ta? Ai refuza sa-i dai copii? Tu crezi ca daca vei avea un copil cu probleme ar fi din cauza ta, a sotiei, a parintilor vostri?
Eu asta astept de la voi.
Am fost invatata de multa lume sa-mi respect sotul, ca sa nu distrug casnicia.
Am fost invatata ca femeia este asa lasata de Dumnezeu, chiar multi preoti spun asta si ne respecta si nu ne alunga.
Vin aici si gasesc citate si materiale de la monahi care spun exact altfel.
Eu cum sa fac practic, va intreb. Cum faceti voi ca oameni?
De asta sufar atat, ca este prea multa deruta si nebuloasa si in lume si in credinta.
Nu ma supar pe tine, ci ma doare ca hotarasc unii si altii pe viata noastra si inca in numele Lui. Nu e posibil asa ceva.
M-am straduit sa traiesc in curatenie pana tarziu, f.tarziu in viata si acum n-am copii. Si ma intreb acum: am facut bine pentru El si rau pentru mine? Cui i-a folosit?
Altfel nu-mi pasa si aveam acum copii poate.Poate e mai bine asa, ca n-am copii? Nu stie nimeni sa spuna.
Mai jos pe forum se pun mereu astfel de intrebari, aomeni care vor copii si nu stiu cum sa se imparta intre Dumnezeu si om, intre canoanele nu stiu cui si cerinta umana.
Spuneti-ne cum sa facem si cum faceti voi.

Tu ai dreptul sa scrii Geo, nu pleca. Cred ca eu trebuie sa plec din forum si sa nu mai scriu, pentru ca mai rau in face. Eu sunt aia vinovata aici.
Nu te supara pe mine.

Sophia, imi pare rau pt. durerea ta si te rog sa ma ierti ca poate cuvintele mele nu te vor alina.
Dar tu tot insisti: cum faceti, cum faceti.. O sa-ti spun cum fac eu.
EU FAC TOTUL GRESIT pentru ca nu pot mai mult. Si pentru tot ce fac il rog pe Dumnezeu sa ma ierte si sa ma ajute ca sunt neputincioasa. Punct.
Pot sa vin si eu cu scuze, ca situatia mea familiala este asa si pe dincolo, ca mai bine nu se poate etc. Dar cred ca mi-as face un mare rau!
In paralel ma informez din scrieri patristice ce inseamna bine si caut oportunitatea ca macar candva, undeva sa fac si un lucru bun.
Nu are rost sa caut sa ma indreptatesc.. ca uite aia am facut-o bine sau mai bine decat cel de alaturi, ca pe ailalta nu aveam cum sa o fac ca am sot sau obligatii fata de copii etc. Si in nici un caz nu voi spune ca unii parinti ai bisericii au fost nedrepti, neintelegatori etc...
Fiecare are propriile lui probleme. Tu nu ai copii, altora li se destrama familia, sunt bolnavi sau au bolnavi in familie.. multi sunt incercati!
Gandeste asa: Dumnezeu te incearca pt ca te iubeste. Nu mai carti ca poate dreptatea nu este de parte ta.

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

1. Nu-ti inteleg punctul de vedere.
Spui ca oamenii bogati au civilizat Europa. Da, de acord.

Dar mai departe?
Care este legatura dintre civilizatie si mantuire?
In ce fel il contrazici tu pe Arsenie Boca? El vorbeste despre mantuire, tu vorbesti despre civilizatie.. Sunt lucruri diferite.

2. Apoi Mantuitorul a spus
"Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi."

Destul de clar.
Tu ai un punct de vedere f "protestant", imi amintesti de cartea lui Weber (Etica protestanta si spiritul capitalismului).
Ca un fapt divers, diferiti atei sau necredinciosi imi adunceau urmatorul argument impotriva ortodoxiei: tarile ortodoxe sunt mai putin dezvoltate economic decat cele catolice sau protestante. Da, mai putin "civilizate", de asemenea.
Ce se poate raspunde la asta?
In realitate este o intrebare capcana - in ea cad doar cei care considera ca scopul vietii este altul decat mantuirea.

În prealabil postat de andreicozia

1. Nu inteleg de ce se complica predica de astazi aducind intelesuri straine celor transmise CLAR de catre Mintuitor(sau poate ca stim dar ne abtinem)

Mintuitorul a facut referire clara si succinta celor care aduna in continuu si nu se simt sa dea o parte din cistigul lor si saracilor ATIT!!!........dar oameni buni,... ATIT!!! SI NIMIC MAI MULT! sa nu incepem cu divagatii si sa aducem obsesiile personale si traditia MIORITICA A EXPLOATATORULUI Balcanic in discutie

Unde spune Mintuitorul ca motivul existentei acestor STRINGATORI DE AVERI este exclusiv BURTA, si tot ce trece prin stomac?
Prostii!
NU ESTE CINSTIT SA-ti bati joc de auditoriul analfabet poate sau ignorant(oameni de la tara, muncitori saraci cu duhul, handicapati mintali, etc). SI PENTRU ACEASTA MINCIUNA si exagerare SUBLIMA SE VA RASPUNDE LA JUDECATA!

Voi cei care va dati dreptate unul altuia, ati auzit de cultura si civilizatia Europei CRESTINE! stiti oare cine a ridicat-o, cunoasteti cine ridica biserici si catedrale cine a sponsorizat pictura si sculptura, cine a stabilit legi si drepturi pentru ca toti sa aibe acces la educatie si implicit la bogatii?

in caz ca nu stiti:

OAMENII BOGATI!!! (Daca ei nu existau, acum Europa ar fi fost demult a vandalilor, sau a Islamului)
Ideea ca bogatia este un blestem este tipica spatiului Carpato-Balcanic, o sechela a trecutului.

" ....auditoriu analfabet poate sau ignorant(oameni de la ţară,muncitori săraci cu duhul?!??,handicapaţi mintal etc.)".

Oare pot fi, această categorie citată de tine "săraci cu duhul?".
Din textul tău rezultă săraci cu duhul=proşti.
Dacă am înţeles gresit şi ai vrut să spui sfinţi te rog mă iartă