Au existat femei in randul clerului? - Articol interesant

[sophia]

http://www.crestinortodox.ro/diverse...andul-clerului

In articolul pe care l-am gasit azi pe site, se vorbeste despre aceasta tema.
Se pare ca au existat doua categorii: vaduvele si fecioarele care nu doreau (sau nu puteau?) sa se marite, care aveau o pozitie a parte si au fost precursoarele monahismului feminin, si diaconitele.

"Scopul acestei prezentari este de a raspunde la intrebarea daca au existat femei in randul clerului superior sau inferior din timpul primelor patru secole crestine. Dupa cum stim din textele neo-testamentare si dupa cum sustine toata traditia patristica, Mantuitorul Hristos Si-a ales cei 12 Apostoli din randurile ucenicilor barbati. Cu toate acestea, pe tot parcursul activitatii Sale misionare, Mantuitorul a fost urmat si de numeroase femei, care-I slujeau sau Ii puneau la dispozitie o parte din averile lor.

Dupa Cincizecime, Sfintii Apostoli au numit diaconi, episcopi si preoti. Se poate ca functia de slujire, pe care o indeplineau de bunavoie femeile ce-L urmau pe Hristos, sa fi fost deja recunoscuta ca o functie clericala pe parcursul primului secol. Un text din epistola catre Romani 16, 1-2 face referire la „diaconita" (διακονος) Febe si pare sa confirme existenta diaconatului feminin in jurul anilor 60 d. Hr. Trebuie de asemenea mentionat faptul ca, in primele decenii ale Bisericii crestine (anii 40-60) cele trei trepte ale clerului, precum si functiile lor, nu erau clar si universal definite. De aceea, denumirea de Apostol este folosita pentru a desemna si pe misionarii evanghelizatori, iar numele de preot putea sa-i desemneze si pe episcopi.

Cat despre alte femei mentionate in scrierile epistolare ale Sfantului Apostol Pavel, printre care Priscila (Rom 16, 3), Maria (Rom 16, 6), Trifana, Trifosa, Persida (Rom. 16, 7), despre care se spune ca „s-au ostenit intru Domnul", credem ca ele ar fi putut ajuta si chiar invata (evangheliza) in comunitatile lor, fara sa aiba insa o functie sacerdotala aparte."

Articolul nu este clar, la fel ca si problema in sine. Este oscilant.

Interesant acest fragment:
"Faptul ca porunca data femeii (sotiei) de a tacea (de a nu se certa cu alti barbati) nu are valoarea unei interdictii generale de a se exprima in cadrul cultului este demonstrat atat de capitolul citat anterior (cap. 11, 5), cat si de afirmatia din versetul 31 conform careia: „toti pot sa profeteasca". Intrucat harul se da tuturor la botez, darurile Duhului sunt general-valabile, atat pentru barbati, cat si pentru femei. De altfel, credem ca recomandarile anterioare, facute celor care vorbesc in limbi si profetilor, erau valabile si pentru femeile care aveau acele harisme.

Ceea ce-l preocupa aici pe Apostol nu este statutul femeii in cadrul institutiei bisericesti, ci comportamentul ei in cadrul slujbelor. El vrea asadar ca slavirea lui Dumnezeu sa se faca in deplina disciplina, cu calm, fara dispute si sa se respecte buna-cuviinta (1 Cor 14, 40)."

Apoi deruta hirotonie-hirotesie:
"De asemenea, femeile primisera in anumite regiuni hirotonirea (hirotesirea) ca diaconita, spre a fi de ajutor preotilor la savarsirea botezului femeilor, insa aceasta slujire nu avea incarcatura sacramentala. De altfel, nicaieri in Noul Testament nu se vorbeste despre acordarea unei slujiri sacramentale femeii si nici despre femei care sa fi avut dreptul de a boteza, de a savarsi frangerea painii, de a savarsi Taina Sfantului Maslu sau de a hirotoni."

[sophia]

Pentru vaduve existau niste conditii severe de primire. M-a suprins ca vaduve erau consaiderate numai dupa 60 ani si daca au avut un copil. Si restul puteau sa ramana pe drumuri?

"Scrierile neo-testamentare vorbesc de asemenea despre o categorie aparte de femei, „vaduvele", categorie ce va continua sa existe pe tot parcursul epocii Bisericii primare. In urma analizei mai multor texte scripturistice si patristice, putem presupune ca aceasta „breasla" a vaduvelor a aparut din necesitatea simtita de catre crestini de a se ocupa de femeile ramase vaduve, urmand astfel unei vechi traditii iudaice. Legislatia imperiala prevedea ca, dupa moartea sotului, vaduva impreuna cu toata zestrea ei treceau sub protectia unui fiu sau a unui frate, care avea obligatia de a-i purta de grija. Prin urmare, vaduvele erau ferite de saracie, cel putin in mod teoretic[1]. De aceea s-a ajuns la alegerea altor criterii decat cele financiare, care sa permita unei femei intrarea in ordinul vaduvelor. In primul rand, vaduvele trebuiau sa fie femei in varsta, mai batrane de 60 de ani, respectabile, care puteau sa ajute Biserica in diverse moduri, prin slujirea bolnavilor, prin asistenta femeilor s.a.m.d. Cu timpul, aceste femei, care initial fusesera „grupate" spre a primi ajutorul comunitatilor crestine, au inceput sa joace un rol activ in Biserica. Pentru ca serviciile lor sa nu dea nastere la suspiciuni si la critici, li s-a cerut vaduvelor sa duca o viata din ce in ce mai sfanta. Aceste cerinte, care vor fi repetate pe tot parcursul istoriei Bisericii primare, au fost initial formulate in epistola Sfantului Apostol Pavel catre Timotei:

„Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat; daca are marturie de fapte bune, daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun." (1 Tim 5, 9-10)"

Iar neclar asupra hirotoniei diaconitelor:

"Spre deosebire de Canoanele Sinodului de la Niceea, care afirmau ca diaconitele nu fac parte din cler, „Constitutiile Apostolice" vorbesc despre hirotonirea diaconitelor, prin rugaciunea urmatoare: „Dumnezeule vesnic, Parinte al Domnului nostru Iisus Hristos, Creator al barbatului si al femeii, Tu care ai umplut de Duhul Tau pe Miriam, Debora, Ana si Holda, Tu care nu Te-ai rusinat de a face sa se nasca Fiul Tau unic dintr-o femeie, Tu care ai numit in Cortul marturiei si in Templu pazitoare ale sfintelor Tale porti, coboara acum privirea Ta asupra servitoarei Tale, aleasa pentru diaconat. Da-i ei Duhul Tau cel Sfant si curateste-o de toata murdaria trupului si a sufletului, pentru ca ea sa implineasca cu demnitate slujirea care i-a fost data, spre salva Ta si spre marirea Hristosului Tau, impreuna cu care esti binecuvantat si preamarit, impreuna cu Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin."[6]"

Si altceva interesant:

"In ceea ce priveste pozitia ocupata de diaconita in cadrul clerului, R. Gryson considera ca: „pozitia diaconitei in sanul ierarhiei bisericesti este incerta si imprecis fixata: asemanarea de nume si similitudinea cel putin partiala a functiilor invitau in mod natural la asocierea ei cu diaconii, dar pe de alta parte, se ezita a se acorda astfel femeilor intaietate fata de barbati, (astfel incat) in alte enumerari, diaconita este mentionata dupa membrii masculini ai clerului."[7]"

In fine concluzia: femeile aveau rol profetic.

"Noul Testament si Traditia Bisericii nu fac nici o mentiune cu privire la dorinta Mantuitorului Hristos de a le acorda femeilor functia sacerdotala. Cu toate acestea, misiunea lor in lume pare sa fie alta, si anume misiunea profetica. Functia profetica este indeplinita de femei pe tot parcursul Noului Testament. Conform profetiei lui Isaia, Sfanta Fecioara Maria a fost un semn dat poporului: „Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel." (Is 7, 14). Sfanta Fecioara apare asadar ca un semn profetic dat lumii intregi. In continuare, o alta femeie devine „semn": verisoara Sfintei Maria, Sfanta Elisabeta, este si ea insarcinata, prin mila lui Dumnezeu. (Lc 1, 36) Vazand-o pe Sfanta Fecioara Maria insarcinata, Elisabeta incepe a profeti (Lc 1, 41-42), la fel si batrana vaduva Ana de la Templul din Ierusalim (Lc 2, 36-38)."

[sophia]

Asta mi se pare f.interesant si explica multe:

"In alta ordine de idei, femeia ipostaziaza natura umana intr-un mod care o predispune spre functia profetica. Daca barbatul este elementul activ, care-L cauta pe Dumnezeu, care se lupta cu El pentru a-I „smulge" o binecuvantare (Fc 32, 25-28), femeia primeste cu pace si in deplina ascultare revelarea lui Dumnezeu. In timp ce dreptul Iosif se framanta intre credinta si necredinta (Mt 1, 21), Sfanta Fecioara afirma cu incredere : „Fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc 1, 38). De asemenea, in timp ce lui Nicodim i se cere sa caute adevarul misterului lui Iisus (In 3, 9-10), Hristos se reveleaza dintr-o data femeii samaritence (In 4, 26). In timp ce aproape toti Apostolii L-au parasit pe Hristos Rastignit (Mc 14, 50), femeile raman fidele la picioarele Crucii (In 19, 25)."

Pana la urma tot femeia fost mai buna, mai fidela Domnului.
Si atunci?

"Tot in cadrul slujirii profetice este inclusa si slujirea invatatoreasca. Slujirea invatatoreasca a femeii a fost simbolizata in scrierile evanghelice prin mai multe personaje biblice: Sfanta Fecioara Maria dezvaluie tainele mantuirii in imnul sau cuprins in Evanghelia dupa Lc 1, 46-55; la fel, proorocita Ana la Templu (Lc 2, 36-38); femeia samariteanca anunta vestea sosirii lui Mesia in tot orasul ei (In 4, 39), iar femeile mironosite vestesc Invierea Domnului Apostolilor (In 20, 17-18).

In scrierile ne-evanghelice, numarul femeilor care vestesc Evanghelia (lucreaza in Domnul) se mareste: Priscila impreuna cu sotul ei, Acvila, Iunia si sotul ei, Andronicus, Trifena si Trifosa, Persida (Rom cap. 16), si poate multe altele din cadrul comunitatilor pauline. Despre unele dintre aceste femei (Maria, Priscila, Trifena si Trifosa, Persida), Sfantul Apostol Pavel spune ca au „lucrat" (ekopiasen) in Domnul sau in Hristos, sau chiar ca se numara printre apostoli (Iunia)."

Si:
"Deducem din cele spuse pana aici ca slujirea invatatoreasca si/sau profetica reprezenta o harisma speciala, pe care puteau sa o primeasca si femeile, insa ea nu avea nici o incarcatura sacramentala."

Concluzia:

Slujirea ideala a femeii ramane cea profetica, manifestata dupa primul secol prin viata monahala si prin viata casta in cadrul casatoriei crestine.

Autoarea: Prof. Drd. Cristina Socosan (in teologie)?

[getagrip]

Evident ca nu au existat. Toata lumea stie ca femeia este pusa pe pamant pentru a-l duce in ispita pe om (barbat) si ca datorita femeii, omul (barbatul) a fost izgonit din Paradis. Ca dovada, femeia naste in chinuri. Ar fi culmea sa fie primite in randul clerului. Sa se bucure ca le primim in casa si nu le tinem in grajd.

[sophia]

@getagrip - esti barbat? Vezi ca te bate Dumnezeu daca gandesti si spui astfel de lucruri. De ce batjocoresti femeia. Si nu este asa cum spui tu.
Barbatul este si el vinovat ca se lasa ispitit, este mai slab decat femeia.
Si in grajd...daca esti femeie...ma rog.

[cristina2012]

În prealabil postat de getagrip

Evident ca nu au existat. Toata lumea stie ca femeia este pusa pe pamant pentru a-l duce in ispita pe om (barbat) si ca datorita femeii, omul (barbatul) a fost izgonit din Paradis. Ca dovada, femeia naste in chinuri. Ar fi culmea sa fie primite in randul clerului. Sa se bucure ca le primim in casa si nu le tinem in grajd.

Prin diverse triburi de salbatici din Africa si Australia asa se intampla... tu de la ei oi fi invatat, ca de la Hristos si de la Apostoli cu siguranta nu.

Nevasta sper ca nu ai si nici nu-ti vei lua vreodata, dar o mama cu siguranta ai... sper ca nu sta in grajd.

[Fani71]

În prealabil postat de getagrip

Evident ca nu au existat. Toata lumea stie ca femeia este pusa pe pamant pentru a-l duce in ispita pe om (barbat) si ca datorita femeii, omul (barbatul) a fost izgonit din Paradis. Ca dovada, femeia naste in chinuri. Ar fi culmea sa fie primite in randul clerului. Sa se bucure ca le primim in casa si nu le tinem in grajd.

Am inteles, sophia si Cristina, ca getagrip este de fapt ironica aici. Nu-ia asa, geta? ;-)
Vad ca esti tare suparat(a) pe crestinism. Sa stii ca ai o imagine foarte simplista despre el.

[Hartford]

În prealabil postat de getagrip

Evident ca nu au existat. Toata lumea stie ca femeia este pusa pe pamant pentru a-l duce in ispita pe om (barbat) si ca datorita femeii, omul (barbatul) a fost izgonit din Paradis. Ca dovada, femeia naste in chinuri. Ar fi culmea sa fie primite in randul clerului. Sa se bucure ca le primim in casa si nu le tinem in grajd.

Wow ce raspuns dur, chiar asa in grajd, asta denota ca ai rea experinta cu femeia,nu gindi asa si le pune pe toate in aceeasi oala, ca mai sint si femei vrednice de laudat. Si barbatul daca se crede mai bun si cu capul pe umeri de ce se lasa ispitit?

[getagrip]

:D No comment. Cine e geta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Hartford

Wow ce raspuns dur, chiar asa in grajd, asta denota ca ai rea experinta cu femeia,nu gindi asa si le pune pe toate in aceeasi oala, ca mai sint si femei vrednice de laudat. Si barbatul daca se crede mai bun si cu capul pe umeri de ce se lasa ispitit?

Plăcerea de a fi ispitit , precum şi groaza de a fi ispitit ! Amândouă variante, îl fac pe bărbat, mult mai vulnerabil şi mai slab decât femeia . Este o realitate, ce unii refuză, sau se fac că nu o cunosc . De ce ? Simplu: tot din slăbiciune ( laşitate ) . . .