singura in doi.

[Cristalin]

Lilia pt ca pana acum au spus altii cam tot ce este de spus la un asemenea subiect, eu imi permit doar sa sustin parerea lui AUDIO si GRIGORIE. Cu alte cuvinte ti-as raspunde aproximativ ceea ce ti-au spus acesti doi useri.
Sfatul meu este ca de acum, dupa ce ai citti pareri pro si contra divortului sa faci exact cum simti. Sunt sigur ca decizia pe care o vei lua va fi corecta in functie de ce vei face mai departe si pt sufletul tau, si chiar al actualului tau sot.Daca te vei desparti pt.linistea ta, si de ce nu, pt mantuirea voastra sa nu-l uiti macar la rugaciune.

[maya]

lilia, permite-mi sa iti dau si eu un sfat: inainte de a lua o decizie, vb cu sotul tau si, cu riscul de a va supara, spune-i ce anume te doare atat de tare. chiar daca el probabil nu va fi dispus sa se deschida atat de usor, nu renunta.incearca sa afli motivul comportamentului lui, pt ca presupun ca nu a fost mereu asa. aminteste-ti de ce v-ati casatorit si vezi daca mai poti "recupera" sau redescoperi in vreun fel barbatul de care te-ai indragostit.abia dupa ce o sa fii sigura ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa salvezi aceasta casnicie sa iei o decizie.cauta-ti un duhovnic bun(daca nu ai deja unul) si vb cu el. probabil voi fi pusa la zid dar sa stii ca biserica nu este absurda.oamenii sunt.este greu sa vb despre un lucru prin care nu ai trecut, asa ca orice ti se va spune aici, tot de voi doi depinde totul si de modul in care veti aborda problema. iti doresc ca Dumnezeu sa va lumineze mintea si inima.

[cozia]

Lilia,

Voiam doar sa adaug ca daca ai putea sa-l rogi pe sotul tau sa ne scrie si povestea lui(asa cum crede el de cuviinta), de ce este nefericit si de ce a dat in patima bauturii poate am reusi sa ne formam o imagine mai completa a suferintei lui si implicit a familiei voastre si am putea , poate, sa va ajutam cu un sfat mai obiectiv.
Iertati-mi interventia

[audio]

[quote=macs]

În prealabil postat de Sylvie

lilia, tu ai zis asa: "sotul nu a stiut sa aprecieze viata pe care ia dat-o Dumnezeu batandu-si joc de ea, dar si de a mea."
daca ai de ales, oare nu inseamna ca de fapt nu el e cel care isi bate joc de viata ta? oare nu esti tu cea care face asta, alegand aceasta viata? de-aia ai viata? crezi ca posibilitatea de a fi fericita impreuna cu copilul tau vine de la satana? gandeste-te la asta...

PArerea mea e ca lili este prea condamnata cu toate ca nu are nici o vina. In plus condamnati si un copil la o viata nesanatoasa pentru el. Credeti ca un tata betiv si indiferent ar fi un bun exemplu pentru omul care se va forma mai tarziu din acest copil? Va deveni la fel ca asa a fost tatal lui. Deja este afectat cu siguranta. Iar femeia asta nu cred ca este obligata sa fie crestina pentru amandoi si pentru sot si pentru sotie. Un preot ti-ar spune sa nu divortezi chiar fara sa iti asculte motivul. Dar suntem oameni si gresim, iar D-zeu mai iarta daca ceea ce facem e spre mantuirea noastra. Parerea mea

[audio]

[quote=audio]

În prealabil postat de macs

PArerea mea e ca lili este prea condamnata cu toate ca nu are nici o vina. In plus condamnati si un copil la o viata nesanatoasa pentru el. Credeti ca un tata betiv si indiferent ar fi un bun exemplu pentru omul care se va forma mai tarziu din acest copil? Va deveni la fel ca asa a fost tatal lui. Deja este afectat cu siguranta. Iar femeia asta nu cred ca este obligata sa fie crestina pentru amandoi si pentru sot si pentru sotie. Un preot ti-ar spune sa nu divortezi chiar fara sa iti asculte motivul. Dar suntem oameni si gresim, iar D-zeu mai iarta daca ceea ce facem e spre mantuirea noastra. Parerea mea

scuze mesajul era pentru Sylvie:)

[lilia]

În prealabil postat de cozia

Lilia,

Voiam doar sa adaug ca daca ai putea sa-l rogi pe sotul tau sa ne scrie si povestea lui(asa cum crede el de cuviinta), de ce este nefericit si de ce a dat in patima bauturii poate am reusi sa ne formam o imagine mai completa a suferintei lui si implicit a familiei voastre si am putea , poate, sa va ajutam cu un sfat mai obiectiv.
Iertati-mi interventia

El consuma alcool dintotdeauna, ii place f mult, dar nu am crezut ca il iubeste mai mult decat pe mine, deci practic ma inseala cu alcoolul. Pentru mine nu ar renunta la alcool, dar cica nici invers, insa nu vrea sa inteleaga ca nu se impaca una cu alta.
El crede ca fericirea este asa cum o vede el "icununata" si cu alcool. Asadar, teoretic nu sufera, insa practic nu stiu cum o fi cu sanatatea lui din cauza alcoolului...
Nici macar nu am discutat problema ce s-a ivit, imi este frica, poate ca mai un pic de mila tocmai ca e tatal copilului meu... Dar ce sa fac cred ca o sa ma "vindec de suferinta" aparuta si sa traiesc in continuare cu speranta ca voi fericita in viata vesnica daca se poate spune asa...

[erzbet]

Lilia, permite-mi sa te intreb, copilul este afectat in vreun fel de comportamentul tatalui, care este relatia dintre tata si fiu?

[cozia]

Daca poti pune-l te rog pe el sa ne scrie citeva cuvinte. Aici, in anonimat, este locul cel mai nimerit pentru ca cineva care nu accepta ideea de Duhovnic sa-si descarce problemele care le are pe suflet. Spune-i ca ar fi similar discutiilor cu prietenii de pahar cu care-si ineaca suferinta. Poate putem sa-l indrumam cumva fara sa apelam la termeni si trimiteri religioase. In cazul celor care nu-i intereseaza credinta si Biserica , vorbitul in termeni bisericosi nu face altceva decit sa mareasca prapastia dintre noi. Nici tie nu-ti recomand sa continui sa-i vorbesti asa.
Mi bine este sa-i sugerezi ca la baza patimii lui este o suferinta adinca, ingropata de multi ani si care si in prezent continua sase alimenteze de undeva. Nu uita ca si TU trebuie sa te schimbi, sa te renasti, pentru a avea un impact prin vorbele si faptele tale, insa, ai grija, nu prin a cadea tu in pacat.
Parerea mea...

[lilia]

În prealabil postat de erzbet

Lilia, permite-mi sa te intreb, copilul este afectat in vreun fel de comportamentul tatalui, care este relatia dintre tata si fiu?

Din fericire copilul este f frumos format, integru la minte si istet. Am luptat mult si in privinta asta, am fost singura si aici in cresterea lui, pentru ca, v-am zis, el venea ca la hotel si atat, practic casa era un refugiu pentru a doua zi, fara sa stie de absolut nimic, nici macar nu ne intreba de sanatate...
Nu stiu daca am facut bine spunand ce am pe suflet, dar simteam nevoia sa spun cuiva. Iertat sa-mi fie daca am gresit, poate ca da, dar asta e...Am suferit in tacere, insa acum nu mai pot, nici macar duhovnicului nu am spus pb lui, am crezut ca nu trebuie, chiar daca era si pb mea. Iar cu persoana aparuta in viata mea...inca mai semne de intrebare...of!

[D.C.]

În prealabil postat de cozia

Daca poti pune-l te rog pe el sa ne scrie citeva cuvinte. Aici, in anonimat, este locul cel mai nimerit pentru ca cineva care nu accepta ideea de Duhovnic sa-si descarce problemele care le are pe suflet. Spune-i ca ar fi similar discutiilor cu prietenii de pahar cu care-si ineaca suferinta. Poate putem sa-l indrumam cumva fara sa apelam la termeni si trimiteri religioase. In cazul celor care nu-i intereseaza credinta si Biserica , vorbitul in termeni bisericosi nu face altceva decit sa mareasca prapastia dintre noi. Nici tie nu-ti recomand sa continui sa-i vorbesti asa.
Mi bine este sa-i sugerezi ca la baza patimii lui este o suferinta adinca, ingropata de multi ani si care si in prezent continua sase alimenteze de undeva. Nu uita ca si TU trebuie sa te schimbi, sa te renasti, pentru a avea un impact prin vorbele si faptele tale, insa, ai grija, nu prin a cadea tu in pacat.
Parerea mea...

Foarte bun sfat. Daca pot ajut si eu cu experienta mea de viata:)