Pomenirea Sfântului Arhidiacon şi Mucenic Laurenţiu (Lavrentie)

[laurastifter]

Doamne ajută!
În data de 10 August, Biserica noastră îl pomeneşte pe Sfântul Arhidiacon Laurenţiu (Lavrentie), un tânăr creştin care s-a sacrificat pentru adevărata credinţă în perioada domniei împăratului roman Valerian (253-260).
Acest sfânt martir s-a născut în secolul al III-lea, într-o perioadă în care credincioşii lui Hristos erau aprig persecutaţi de către autorităţile romane. Originar din Spania, tânărul Laurenţiu a devenit ucenicul Sfântului Sixt care, devenind episcop al Romei după moartea martirică a predecesorului său Ştefan (257), l-a hirotonit diacon.
Arestat de către autorităţile romane şi acuzat de apartenenţă la religia creştină, episcopul Sixt a fost condamnat la moarte prin decapitare, în data de 6 august 258. În secolul al IV-lea, Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului, relatând moartea mucenicească a Sfinţilor Sixt şi Laurenţiu, scria: "Văzându-l pe episcopul său, Sixt, condus spre martiraj, Sf. Laurenţiu plângea şi striga: "Unde mergi tată fără fiul tău? Unde pleci sfinte episcop fără diaconul tău? Ce jertfă te pregăteşti să aduci fără diaconul tău? M-ai găsit cumva nedemn de aceasta? Arată-ne un semn că ai găsit un vrednic slujitor. Nu doreşti ca cel pe care l-ai împărtăşit cu sângele Domnului să-şi verse sângele său alături de tine?... Nu uita că oamenii cei mari sunt mai victorioşi prin faptele ucenicilor lor decât prin faptele lor. Părinte, arată-ne nouă puterea ta prin fiii tăi; sacrifică pe cel care l-ai crescut, şi vei dobândi răsplată veşnică". Răspunzând, Sixt i-a zis: "Nu te voi lăsa, fiul meu, nu te voi părăsi. Pentru tine sunt gătite chinuri mult mai grele. Pentru noi, cei mai bătrâni, cursa este mai scurtă. Ţie, fiind mai tânăr, ţi s-a gătit un triumf mai glorios împotriva tiraniei. Vei vedea, curând nu vei mai plânge şi după trei zile mă vei urma. De ce vrei să fii parte a martirajului meu? De ce ai nevoie ca eu să fiu prezent? Ucenicul slab merge înaintea maestrului său, ucenicul tare îl urmează şi împlineşte toate fără ajutorul său. Aşa şi Ilie l-a lăsat pe Elisei. Îţi încredinţez succesul puterii mele ţie" (De officiis ministrorum).
Din aceeaşi scriere, se ştie faptul că, înainte de a-şi da viaţa pentru Hristos, episcopul Sixt i-a încredinţat credinciosului său diacon averea Bisericii, îndemnându-l să o dăruiască în întregime săracilor, potrivit poruncii Mântuitorului de a nu ne aduna comori pe pământ, ci în Împărăţia cerurilor - adevărata şi veşnica noastră patrie.
Ascultând sfatul părintelui său duhovnicesc, Sfântul Laurenţiu a dat celor nevoiaşi toţi banii Bisericii, devenind astfel şi un exemplu desăvârşit de milostenie creştină şi iubire faţă de "fraţii mai mici" ai Domnului Hristos.
Aflând că diaconul Laurenţiu deţine o oarecare "comoară" a Bisericii din Roma, împăratul Valerian a ordonat ca tânărul creştin să fie prins şi constrâns să-i aducă imediat toţi banii ce-i fuseseră daţi în grijă de către Sixt. Ajuns în faţa împăratului prigonitor, eroul lui Hristos, Lavrentie, a făgăduit că, în trei zile, va aduce la palatul imperial acea comoară despre care era întrebat.
După 3 zile, într-adevăr, Laurenţiu i-a înfăţişat împăratului "comoara Bisericii"... adică pe toţi orfanii, bolnavii şi săracii cărora le fuseseră dăruiţi banii. Considerând această faptă drept o sfidare la adresa autorităţii sale, împăratul i-a poruncit lui Laurenţiu să apostazieze, promiţându-i că-l va lăsa în viaţă, dacă se va închina idolilor şi-L va renega în mod public pe Hristos. Contrar aşteptărilor prigonitorului, Sfântul Martir, nesocotind promisiunile şi sfidând ameninţările, şi-a mărturisit cu tărie credinţa, arătând, prin demnitatea şi curajul său neclintit, că este pregătit să-şi jertfească viaţa pentru Mântuitorul său, pe Care nu-L va trăda niciodată, în nicio împrejurare şi sub niciun pretext. Fiind supus unor torturi cumplite, mucenicul a rămas statornic în fidelitatea şi iubirea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, unicul Dumnezeu adevărat. Convinşi că prin niciun fel de suferinţă nu-l vor putea clinti din credinţa sa, persecutorii au hotărât să-l ucidă pe Sfântul Laurenţiu, punându-l pe un grătar încins. Suportând cu mult curaj şi acest groaznic supliciu, Sfântul Mucenic le-a adresat ucigaşilor săi cuvinte ironice şi, rostind o rugăciune de mulţumire către Mântuitorul Hristos, şi-a dat sufletul.
După trecerea la Domnul a Sfântului, mulţi dintre păgânii care asistaseră la uciderea sa, impresionaţi de curajul şi statornicia de care dăduse dovadă până în ultima clipă a vieţii, s-au convertit la "religia iubirii", contribuind astfel la răspândirea Evangheliei lui Hristos în Imperiul Roman.
Ulterior, împăratul Constantin cel Mare (306-337), cel care le-a acordat creştinilor libertatea religioasă (prin Edictul de la Mediolanum din anul 313), a înălţat o biserică pe mormântul Sfântului Mucenic Laurenţiu.
În timpul vieţii sale pământeşti, Sfântul Martir Lavrentie a săvârşit mai multe minuni, dintre care cea mai cunoscută este tămăduirea unui orb. În urma acestui miracol, pe care l-a săvârşit pe când se afla în temniţă pentru credinţa sa, Sfântul Laurenţiu l-a câştigat pentru Hristos pe Ipolit, paznicul închisorii care, mărturisind că este creştin, a fost martirizat pe 13 August 258, la 3 zile după naşterea în ceruri a celui care l-a convertit la credinţa cea mântuitoare.

Aşadar, prin viaţa şi moartea sa martirică, Sfântul Arhidiacon şi Mucenic Laurenţiu (Lavrentie) rămâne pentru noi o pildă de viaţă creştină autentică şi de curaj duhovnicesc, un exemplu de total devotament faţă de Hristos Dumnezeu şi, nu în ultimul rând, un model de dragoste sinceră faţă de aproapele, manifestată prin fapte concrete de milostenie. Dragostea şi fidelitatea desăvârşită pentru părintele duhovnicesc, manifestată prin dorinţa sinceră şi înflăcărată de a-şi da viaţa împreună cu el, curajul de a-şi ironiza ucigaşii, capacitatea de a-i aduce la credinţă pe păgâni sunt doar câteva dintre trăsăturile de caracter ale acestui mucenic care a reuşit să împlinească în viaţa sa îndemnul Mântuitorului Hristos: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Matei 5, 48). Dedicându-se întru totul lui Dumnezeu, Sfântul Laurenţiu şi-a transformat întreaga viaţă într-o neîncetată doxologie închinată Domnului Iisus Hristos, pe Care L-a iubit din întreaga sa fiinţă, considerându-L şi mărturisindu-L a fi unicul Adevăr absolut şi sensul existenţei oricărui credincios.

Pentru rugăciunile martirului Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, umple inimile noastre de bucuria prezenţei Tale şi, după iubirea Ta cea fără de margini, mântuieşte-ne pe noi!

Laura Stifter

[laurastifter]

http://www.ziarullumina.ro/articole;...pe-pamant.html

[Mihnea Dragomir]

Este interesant că diaconii care, în timpul împăratului Valerian, au luat cununa muceniciei împreună cu "episcopul Sixt" au fost în număr de.....7.