În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Este dramatic cat de mult a scazut puterea de cumparare de la o epoca la alta. Din cate inteleg, inca nu aveti copii. Aveti, in schimb, trei joburi. Adica doi tineri casatoriti, fara copii, au nevoie de 3 joburi!!!
Bunicul patern, cu dreptii sa-l odihneasca Dumnezeu, a fost preot. Cativa ani avea si el doua joburi, in sensul ca era preot si profesor la seminar. Dar avea destul timp si destui bani, in anii 30, ca sa stea in concediu o luna la mare. Bunica mea nu lucra (ca salariata, vreau sa spun). Cam nicio preoteasa nu lucra. Mai facea croitorie, ceea ce am spune azi "creatie vestimentara", fiindca ii placea, pentru ea si pentru prietenele ei. Avea si cateva cliente din protipendada orasului. Au avut trei copii. Cele doua salarii, de preot si profesor, ale bunicului erau suficiente pentru un trai fara griji. Si a mai ramas cat sa-si faca una dintre cele mai frumoase case din oras.
Bunicul matern, Dumnezeu sa-l ierte, a fost tot preot. Dar la tara. Au avut 4 copii si nimic nu le-a lipsit pana la perioada comunista, cand amandoi au gustat din binefacerile puscariei si li s-a confiscat mica lor avere.
Strabunicul patern (pe linie barbateasca) era invatator (institutor). Din salariul sau a crescut, impreuna cu strabunica, 7 copii. Si toti 7 au facut facultati prin anii 20.
Strabunicul patern (pe linie femeiasca) era tot preot intr-un targ din Moldova. A avut trei fete carora nimic nu le-a lipsit.
Strabunicul matern, tatal bunicii, era taran fugit din Ardeal pe cand avea 18 ani. A trecut muntii cu o boccea. La 50 de ani era cel mai bogat taran din sat, administrand 500 de hectare (180 ale lui) si trei stane de oi (una a lui). A avut 8 copii, lucru care nu a impiedicat ca zestrea bunicii sa fie considerabila. Si nici nu il impiedica sa aiba mici placeri ale lui, de exemplu vanatoarea calare.
Strabunicul matern, tatal bunicului era taran din Bucovina. Castiga suficient incat sa-si deschida un magazin satesc, cu doi baieti de pravalie angajati. Dar a fost impuscat in Razboiul de intregire, iar strabunica, ramasa vaduva, a scapatat. Copiii lui au avut burse de orfani de razboi, bunicul meu, facand teologia la Cernauti, nu a platiti niciodata nici taxa scolara, nici internat , nici cantina. Era o vreme cand Regina Maria, Mama Ranitilor, chiar se ocupa de orfanii si vaduvele de razboi.
Si azi s-a ajuns ca taranii sa nu mai poata trai din rodul muncii lor si sa-si caute tot felul de alte indeletniciri, care de sofer, care de pompier ori de postas. Singurii dedicati exclusiv muncii campului sunt pensionarii, iar acestia au noroc cu pensia. Iar tinerii oraseni, precum vad, au nevoie de trei joburi la doua persoane.
|