Despre desfranarea intre sot si sotie

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

.. Cum de nu ai multi copii ( asta vroiam sa spun, ca stiu ca ai o fata)


Deci cum impaci ceea ce sustii aici (=sa spui duvovnicului ca ai curvit, fara sa spui ca e vorba de sot sau ferire de copii) cu faptul ca ai putini copii (ca banuiesc ca ai doi, maxim trei).

Mergand pe aceeasi logica spui ca ai vorbit urat aproapelui sau te numesti ucigas atunci cand il urasti? Etc

Eu nu urasc pe nimeni si nici nu am urat niciodata nici pe cel care mi-a facut mult rau.

Dar consider ca cel care uraste este ucigasul propriului suflet.

Duhovnicului spui ceea ce a fost nu ceea ce nu a fost, de frica canonului. Daca trebuie sa fi oprit de la impartasanie , si duhovnicul considera asta primesti toate si dai slava lui Dumnezeu pentru toate.

Tot nu mi-ai spus numele mic al tau. Trimite pe privat daca consideri.
Doamne ajuta!

Si talharul de pe cruce s-a pocait in ultima clipa si a intrat in rai.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

De ce nu vrei sa intelegi ca sunt aici si oameni care sunt catehumeni, sau atei, sau crestini cu numele care incearca sa se apropie de ortodoxie? Cum frumos spunea intr-un post Catalin2. Acestia citesc ce postam noi. crezi ca totul se rezuma si se refera la noi insine?
Oare chiar crezi ca orice postare a mea se refera la tine?
In toate ce le spun tu te vezi pe tine?

Draga mea, da am copiii, vad ca vrei sa stii, da am duhovnic, chiar am discutat, despre convorbirile ce le-am avut cu tine.

Care este numele tau mic? Vreau sa te adaug in rugaciunile mele.

Parintele meu mi-a spus: oglinda noastra sunt ceilalti.
In ultimul tau paragraf m-ai cam judecat. Da eu nu ma supar.
Doamne ajuta!

Avem probleme de comunicare.
Nu ai sfatuit tu "incepatorul in credinta" sa spuna duhovnicului ca a curvit?
Si sa nu mentioneze ca a fost cu sotul?
Vrei sa te citez?

Nu ai spus ca ferirea de prunci e curvie?


Si Intrebarea mea e clara: tu spui asta duhovnicului? Spui :CURVESC? Fara sa mentionezi sotul, dupa cum sfatuiesti catehumenii.
ca nu ai multi copii, dar ai sot

Si daca spui... Esti oprita de la impartasanie?

(Sincer, chiar vreau sa stiu. Ca asa lucruri eu nu am mai auzit! Dar adevarata problema este: altii sa faca, dar tu? Ai probat pe tine?)

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu urasc pe nimeni si nici nu am urat niciodata nici pe cel care mi-a facut mult rau.

Dar consider ca cel care uraste este ucigasul propriului suflet.

Duhovnicului spui ceea ce a fost nu ceea ce nu a fost, de frica canonului. Daca trebuie sa fi oprit de la impartasanie , si duhovnicul considera asta primesti toate si dai slava lui Dumnezeu pentru toate.

Tot nu mi-ai spus numele mic al tau. Trimite pe privat daca consideri.
Doamne ajuta!

Si talharul de pe cruce s-a pocait in ultima clipa si a intrat in rai.

Nu te supara, nu vreau sa-ti spun numele.
Daca vrei sa te rogi, te poti ruga oricand pt oricine fara a-i sti numele.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Avem probleme de comunicare.
Nu ai sfatuit tu "incepatorul in credinta" sa spun duhovnicului ca a curvit?
Si sa nu mentioneze ca a fost cu sotul?
Vrei sa te citez?

Nu ai spus ca ferirea de prunci e curvie?

Si Intrebarea mea e clara: tu spui asta duhovnicului? Spui :CURVESC? Fara sa mentionezi sotul, dupa cum sfatuiesti catehumenii.
ca nu ai multi copii, dar ai sot

Si daca spui... Esti oprita de la impartasanie?

(Sincer, chiar vreau sa stiu. Ca asa lucruri eu nu am mai auzit! Dar adevarata problema este: altii sa faca, dar tu? Ai probat pe tine?)


Nu te supara, nu vreau sa-ti spun numele.
Daca vrei sa te rogi, te poti ruga oricand pt oricine fara a-i sti numele.

Despre spovedanie si marturisirea pacatelor.
Atunci cand incercam sa gasim justificari pacatelor noastre in cadrul spovedaniei este pacat. La asta m-am referit, cand am spus: spui pacatul si atat, nu justifici ca era cu sotul , sau cu cine era, ca sa scada din gravitate. Justificarile sunt un fel de indreptatire de sine in cadrul spovedaniei.
Intreaba duhovnicul. Ca sa te convingi.

Despre cum se da canonul asta hotaraste duhovnicul.

``Fiecare să facă cât poate si cum poate, după sfatul duhovnicului. Păcătosul trebuie să facă un canon după putere pentru ispăsirea păcatelor. Cel mai mare canon este să părăsească pentru totdeauna păcatele, adică să nu le mai facă.``

``Canonul de spovedanie dat de Părintele Paisie nu era nici prea greu, nici prea usor. Ci era bine chibzuit, după vârsta, sănătatea, puterea si asezarea sufletească a fiecăruia. Cel mai mult oprea de la Sfânta Împărtăsanie pentru avort, desfrânare si ucidere. Pe cei care aveau păcate foarte grele de obicei nu-i dezlega, ci îi trimitea la preotul de parohie. Iar pe cei nehotărâti, care nu făgăduiau să se pocăiască din toată inima, îi amâna si-i îndemna să mai vină. Pentru cei mai multi obisnuia să dea canon mergerea regulată la sfintele slujbe, citirea Psaltirii, câte două-trei catisme zilnic, metanii, post până seara, miercurea si vinerea, tinerea regulată a posturilor, citirea cărtilor sfinte, milostenia etc.``
Parintele Paisie de la Sihla

Despre ``altii sa faca , dar tu? ai probat pe tine?``

Si duhovnicul ne spune despre gravitatea avortului, de pilda, ne da sfaturi si ne indruma, si nu a facut niciodata avort.
Important este sa adunam ca albina cele bune de la ceilalti fara sa stam sa ii judecam: dar oare stiu din propria experienta, daca nu, atunci cum de imi da sfaturi? iar daca da, cum de vine sa dea sfaturi ei niste pacatosi?
Toti suntem pacatosi pe pamant.

``Ce este păcatul, Părinte Sofian?
Toată lumea este plină de păcate. Suntem ca între mii si milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem si totusi stăm, rămânem pe loc. Ce bine ar fi dacă n-ar fi păcatele pe lume! Am fi ca îngerii - curati, străvezii, luminosi... Dar din nefericire există păcatul, si este lăsat în acest ansamblu universal chiar de la începutul omenirii. Primii oameni au gresit fată de Dumnezeu, si după ei, ceilalti toti.`` Parintele Sofian Boghiu

[anna21]

În prealabil postat de anna21

Avem probleme de comunicare.
Nu ai sfatuit tu "incepatorul in credinta" sa spuna duhovnicului ca a curvit?
Si sa nu mentioneze ca a fost cu sotul?
Vrei sa te citez?
Nu ai spus ca ferirea de prunci e curvie?
Si Intrebarea mea e clara: tu spui asta duhovnicului? Spui :CURVESC? Fara sa mentionezi sotul, dupa cum sfatuiesti catehumenii.
ca nu ai multi copii, dar ai sot
Si daca spui... Esti oprita de la impartasanie?
(Sincer, chiar vreau sa stiu. Ca asa lucruri eu nu am mai auzit! Dar adevarata problema este: altii sa faca, dar tu? Ai probat pe tine?)
.

Nu ai raspuns la ce am scris.. Ba la chestia cu "probatul" ai raspuns atat de aberant incat ma vad nevoita sa te intreb: ai probleme de intelegere?
Sa nu ajung sa ma pun cu oameni care au dificultati de intelegere determinate de medic.

Revenind.. Poti sa-mi raspunzi pe subiect?

Banuiam ca-mi vei servi o polologhie despre spovedanie. E o bataie de joc felul in care raspunzi. Crezi ca eu nu am citit nimic despre spovedanie? Sau am facut doar un thread despre asta de-aiurea.
Citesc! Porneste de la premisa aceasta.

Apropo, daca erai mai familiarizata cu Epistolele stiai ca cine uraste fratele este ucigas al fratelui (la asta ma refeream, nu la "ucigas al sufletului sau" cum ai raspuns tu poetic ca sa nu taci).

[Noesisaa]

Poate va ajuta, sfaturi vechi de 400 de ani....:

Francisc de Sales in "Introducere la viata evlavioasa."

Regretul şi hotărârea de îndreptare
Întotdeauna să ai o durere sufletească sinceră pentru păcatele pe care le mărturiseşti oricât de mici ar fi şi să iei o fermă decizie de a te corecta în privinţa lor. Căci mulţi se spovedesc de păcatele veniale din obişnuinţă, aproape mecanic, fără a se reflecta câtuşi de puţin cum să le elimine; astfel întreaga lor viaţă vor rămâne dominaţi de ele şi vor pierde multe haruri şi roade spirituale.
Dacă de exemplu, mărturiseşti că ai minţit fără a păgubi pe cineva, sau că ai spus un cuvânt grosolan, sau că te-ai distrat prea mult, căieşte-te şi ia decizia de a te corecta. A spovedi un păcat - fie de moarte fie venial - fără a avea intenţia de a te îndrepta constituie un abuz, pentru că Spovedania a fost instituită tocmai în scopul îndreptării.
Citeşte mai departe


Acuze concrete, nu generice
Nu fă acuze prea generice, cum fac mulţi în mod mecanic, rezumându-se la un: “Nu l-am iubit pe Dumnezeu cum era datoria mea”; sau “Nu am primit Sacramentele cu respectul cuvenit” sau altele acuze de acest fel. Nu fă aşa şi iată de ce: acuzându-te astfel, tu nu oferi confesorului nici un indiciu concret prin care să-şi poată face o idee despre starea conştiinţei tale. Oricine, chiar şi sfinţii din Paradis şi de altfel toţi oamenii de pe pământ s-ar putea acuza liniştiţi de aceste lucruri. De aceea caută cauza specifică a acuzei şi odată găsită, acuză-te cu simplitate şi naturaleţe de greşala săvârşită.

Dacă de exemplu te acuzi că nu l-ai iubit pe aproapele aşa cum ar fi trebuit, găseşte motivul care a dus la păcat. De pildă în cazul în care te acuzi că nu ai ajutat cum ai fi putut un sărac aflat cu adevărat în nevoie, poate că în concret motivaţia a fost neglijenţa sau împietririi inimii sau dispreţul! Caută motivul faptei!
La fel, nu te mulţumi să te acuzi că nu te-ai rugat lui Dumnezeu cu evlavia cuvenită. Ci specifică dacă nu cumva împrăştierile voluntare ale atenţiei te-au copleşit din cauză că nu te-ai ocupat să-ţi alegi locul, timpul şi ambientul care favorizează păstrarea atenţia în rugăciune.
Deci, acuză-te cu toată simplitatea pentru lucrul concret în care îţi dai seama că ai greşit şi nu mai recurge la acele expresii prea generice care, la spovedanie nu ajută la nimic concret.



Acuzarea de sine pentru motivul din spatele păcatului
Nu te mulţumi cu relatarea păcatelor tale veniale doar ca pe o simplă faptă ci acuză-te şi pentru motivul care te-a dus la săvârşirea lor. De exemplu, când ai minţit fără urmări pentru altcineva, clarifică dacă ai făcut-o din vanitate sau ca să te lauzi sau ca să te scuzi sau în glumă sau din încăpăţânare. Ori, în cazul în care ai păcătuit distrându-te fără măsură, specifică dacă ai făcut-o pentru bani, sau dus de plăcerea conversaţiei sau din alte motive. Şi aşa mai departe.



Precizează durata păcatului
Mărturiseşte pe lângă acestea, dacă ai rămas mult timp în păcatul respectiv, pentru că în general, timpul agravează păcatul. Este o mare diferenţă între o vanitate de moment, care ne-a dominat sufletul pentru un sfert de oră şi cazul în care inima noastră a rămas scufundată într-o anumită vanitate o zi întreagă sau două sau trei!



Utilitatea acestui mod de mărturisire a păcatelor veniale
Aşadar, trebuie să expunem: faptul, motivul şi durata păcatelor noastre. E adevărat că în mod obişnuit nu avem obligaţia să fim atât de exacţi în relatarea păcatelor noastre veniale, ba mai mult nu suntem obligaţi deloc să le mărturisim, e totuşi la fel de adevărat că cei care vor să-şi curăţească bine sufletul ca să ajungă mai repede la sfânta evlavie trebuie să aibă multă grijă să descrie medicului spiritual boala de care suferă oricât de mică ar fi, dacă intenţionează cu adevărat să se vindece.

De aceea, nu neglija să adaugi toate aspectele care pot ajuta la înţelegerea tipului de păcat şi a motivului care te-a făcut de pildă să te laşi pradă mâniei sau care te-a determinat să accepţi viciul cuiva. De exemplu, să presupunem că cineva, care nefiindu-mi prea simpatic, mă provoacă spunând în glumă un cuvânt neplăcut pe care eu neînţelegând să-l iau în glumă ajung să mă enervez. Dar ştiu că dacă acelaşi cuvânt mi l-ar fi spus altcineva care-mi e simpatic, aş fi trecut peste neplăcerea aceea chiar dacă aş fi fost pus într-o situaţie dificilă. În acest caz la spovedanie voi preciza cu claritate: M-am lăsat provocat la mânie de cuvintele unei persoane pentru că nu mi-a plăcut ce a spus despre mine, dar nu m-am enervat din pricina cuvintelor în sine ci pentru că mi-e antipatic cel care le-a spus. Dacă ar fi necesar să precizezi cuvintele cu pricina ca să te faci mai bine înţeles, cred că ar fi bine să o faci.

Acuzându-ne în acest mod, cu multă naturaleţe, nu ne mai rezumăm numai la dezvăluirea păcatele săvârşite, ci mărturisim împreună cu ele înclinaţiile rele, deprinderile şi obinuinţele rele şi toate celelalte rădăcini ale păcatului, şi în acest fel confesorul va putea cunoaşte cu limpezime inima care îi este încredinţată şi va putea stabili care sunt leacurile cele mai potrivite bolii.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Nu ai raspuns la ce am scris.. Ba la chestia cu "probatul" ai raspuns atat de aberant incat ma vad nevoita sa te intreb: ai probleme de intelegere?
Sa nu ajung sa ma pun cu oameni care au dificultati de intelegere determinate de medic.

Revenind.. Poti sa-mi raspunzi pe subiect?

Banuiam ca-mi vei servi o polologhie despre spovedanie. E o bataie de joc felul in care raspunzi. Crezi ca eu nu am citit nimic despre spovedanie? Sau am facut doar un thread despre asta de-aiurea.
Citesc! Porneste de la premisa aceasta.

Apropo, daca erai mai familiarizata cu Epistolele stiai ca cine uraste fratele este ucigas al fratelui (la asta ma refeream, nu la "ucigas al sufletului sau" cum ai raspuns tu poetic ca sa nu taci).

Draga mea, fac abstractie de modul cum incepi sa dialoghezi din punct de vedere crestin.
Nu, nu am dificultati de intelegere determinate de medic si desi nu e frumos sa spun, dar chiar am un IQ peste nivelul multora. Toti cei care m-au cunoscut in carne si oase nu virtual , au repetat mereu ca sunt prea desteapta si acesta este motivul pentru care o perioada buna de timp am cazut si eu in mandrie. Slava Domnului ca m-am trezit. Toate de la Domnul sunt.

Cine uraste fratele, .....: nici nu contest epistolele si faptul ca este ucigas al fratelui (al sufletului sau)
Dar uiti ca cine e capabil de ura, isi ucide propriul suflet. Omul care uraste, are iadul in el.
Mereu trebuie sa explic cuvinte. Am mai spus-o: in spatele unui cuvant se afla un gand de o mie de cuvinte. Uneori obosesc si eu sa spun chiar tot, gandind ca cine e atent la cuvant intelege si sensul.

``Nu ai sfatuit tu "incepatorul in credinta" sa spuna duhovnicului ca a curvit?
Si sa nu mentioneze ca a fost cu sotul?
Vrei sa te citez?
Nu ai spus ca ferirea de prunci e curvie?``

Raspunsul meu aici este acesta:

Mellisa a postat un citat al lui Aghioratul astfel:
````Sf.Ioan Gura de Aur spune ca se poate intampla si CURVIE intre soti ("Barbatul si Femeia in conceptia Sf.Ioan Gura de Aur") atunci cand sotii nu au ca scop IMPLINIREA IUBIRII SI NASTEREA DE PRUNCI, ci se urmeaza instincul carnal, adica provocarea sexuala, sau consumarea placerii! Hristos in timpul actului conjugal este PREZENT! si Binecuvinteaza aceasta! De aceea El a pus intre barbat si femeie (in familie) ATRACTIA si PLACEREA fizica, ca si trupul si sufletul sa fie IMPREUNATE! ``


Ce intelege un incepator din acest citat?
Eu am concluzionat astfel la aceasta intrebare:
Un incepator sau cautator de credinta poate intelege ca nu e nici o problema putem face si curvie intre soti daca nu vrem copii, citind doar citatul lui Aghioratul scos din contextul dat.
Doamne ajuta! si ai mila de noi!

Iata cum poate fi indus in eroare cineva prin ce postam doar de dragul afinitatilor (in acest caz Mellisa pentru Anna21)

Parerea mea a fost aceasta, in legatura cu acest aspect:

``Aceasta nu exclude incadrarea curviei in randul pacatelor.
Indiferent ca apare intre persoane necasatorite sau intre soti, curvia este curvie si este pacat.
Am vrut doar sa atrag atentia ca nu imprejurarile pacatului conteaza ci pacatul insusi.
Cei care cauta sa se apropie de ortodoxie trebuie sa stie corect ce este pacatul.

Sfinti Parinti ne indeamna ca la spovedanie sa spunem pacatul si atat nu si imprejurarea precum si faptul ca este un alt pacat sa spunem, "am facut asta dar e sotul meu". La spovedanie nu exista dar ci doar "am facut" si atat.
Trebuie sa invatam dogma crestin-ortodoxa asa cum este ea fara sa o adaptam in functie de afinitati.


Conclusionand, dupa cele spuse de Aghioratul, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca se poate intampla curvie intre soti atunci cand nu au ca scop implinirea iubirii si nasterea de prunci.
Iata ca nu eu am spus asta ci chiar Sfantul Ioan Gura de Aur.

Eu raman la parerea mea, si anume aceea ca Sfantul spune ca se poate intampla dar nu a si aprobat aceasta si ca pacatul este pacat indiferent care sunt cauzele savarsirii lui.


``Si Intrebarea mea e clara: tu spui asta duhovnicului? Spui :CURVESC? Fara sa mentionezi sotul, dupa cum sfatuiesti catehumenii.
ca nu ai multi copii, dar ai sot

Si daca spui... Esti oprita de la impartasanie?
(Sincer, chiar vreau sa stiu. Ca asa lucruri eu nu am mai auzit! Dar adevarata problema este: altii sa faca, dar tu? Ai probat pe tine?)``

La acest aspect iti raspund ca fiecare are o relatie personala cu Dumnezeu , spovedania este particulara si diferita de la un semen la altul, si ca un pacat primeste conotatii diferite de la om la om in functie de starea lui sufleteasca. De aceea de multe ori pentru acelasi pacat, aparent, uneori se dau canoane diferite. Problemele tale le rezolvi cu dohovnicul tau care iti cunoaste sufletul in amanunt.
Iar a cere sa iti raspund direct despre mine personal incercand sa faci o judecare a mea, in functie de numarul de copii, consider ca este o cale total gresita pe care ai intrat, pentru ca sufletul omului este complex, cu trairi diferite, cu o viata diferita de a altora, este unic, la fel si viata sa. Sa lasam judecarea sa o faca Dumnezeu.

Fiecare individ are functiune biologica si fiziologica diferita, nu sunt doi oameni la fel. Unele persoane poate nu mai raman gravide dupa ce nasc, altele nu suporta metode contraceptive, altele intra la menopauza inainte de vreme, altele fac ce pot, si se incarca cu pacate. iata ca e diferit si complex si asta doar duhovnicul decide in functie de fiecare caz particular.

Cred ca ar fi benefic sa ne rezumam in a discuta in termeni generali si nu particulari. A incerca sa duci linia discutiei spre particular, doar pentru ca simti ca trebuie sa te razbuni, nu iti face bine sufletului tau.

Cu oprirea de la impartasanie am mai spus-o, asta duhovnicul decide in functie de cazul particular al fiecaruia.

[heaven]

Cu totii suntem capabili si de sentimente de ura,asa cum suntem si de iubire,indiferent ca ni le recunoastem sau nu.
Nu doresc sa ma implic in discutia de mai sus,insa Dobrin,mi-a atras atentia inversunarea cu care negi ca tu ai putea fi vreodata capabila de vreun astfel de sentiment,mai ales ca,dupa cum spui,un om care uraste ar fi "un ucigas de suflete".
As dori sa te intreb daca nu iti amintesti chiar niciodata ,in intreaga ta existenta, sa fi manifestat un astfel de sentiment fata de cineva? (nu conteaza circumstantele,persoanele,durata trairii)
Desigur,nu noua sa ne raspunzi,ci doar tie insati,insa pentru asta e foarte important sa fii foarte deschisa si curajoasa in a admite visavi de tine insati niste lucruri care la prima vedere nu sunt chiar placute...