|
|
|
|
|
#1
06.02.2011, 19:32:34
|
|||
|
|||
Jda
Am si eu o nelamurire Exista situatii cand unii oameni , s-au spovedit inainte de moarte dar nu au fost iertati si fac canon in iad si sunt iertati la judecata de apoi sau cine nu este iertat complet de aici nu mai este iertat nici atunci?????
|
|
#2
06.02.2011, 19:35:42
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#3
06.02.2011, 19:40:31
|
||||
|
||||
|
Citat:
Pai, nu cred ca isi fac canonul in iad. Nu am citit despre asa ceva.
__________________
AMIN! Intru Imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!
|
|
#4
07.02.2011, 00:22:50
|
||||
|
||||
|
Citat:
Da, asa apare la parintele Cleopa. Cititi "Drumul sufletului dupa moarte". Pana la urma, acesta este si rostul rugaciunilor noastre particulare si de la Sfanta Liturghie pentru morti, nu-i asa? Ca daca am sti ca nu isi mai pot schimba starea de la judecata particulara, ar insemna ca ne-am ruga in zadar. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...-cleopa-vol-2/ http://www.scribd.com/doc/27214353/C...Despre-sectari - si aici, pe undeva.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. Last edited by glykys; 07.02.2011 at 00:25:00.
|
|
#5
07.02.2011, 18:03:01
|
|||
|
|||
|
Asa stiu si eu, ca isi fac in iad canonul si apoi merg in Rai. Sigur ca in tot acest timp un rol deosebit il are si rugaciunea Bisericii iar spovedania trebuie sa fie facuta complet!
|
|
#6
07.02.2011, 18:09:20
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
#7
07.02.2011, 20:33:29
|
|||
|
|||
|
In Sfanta Scriptura scrie ca "Nimic necurat nu va intra in Imparatie Cerurilor", dee acea sunt putini caree imediat dupa moarte se duc direect in Rai.Restul trec prin iad si o perte sunt scosi de rugaciunile Bisericii, de milostenia celor ramasi pe pamant. Spune si parintele Arsenie Boca despre lucrurile astea in scrierile sfintiei sale.
__________________
Pedepseste-ne Doamne in viata aceasta si nu in cea viitoare. *
|
|
#8
07.02.2011, 23:12:54
|
|||
|
|||
|
Cred ca cel mai jalnic lucru este cand stim ca ni se apropie sfarsitul, dupa o viata nu tocmai pe placul lui Dumnezeu si nu avem pe nimeni mai altfel decat noi, care sa inteleaga la ce chinuri urmeaza sa fim supusi dupa dreapta judecata. Noi de cate ori ne-am gandit foarte serios la parintii nostri plecati in vesnicie? De bunici sau rude apropiate, ce sa mai vorbim? De cate ori, la rugaciunea de seara ne mai amintim de cel care a fost parintele nostru, fratele nostru, nasul nostru de cununie sau botez, sau de cei care poate ne-au salvat viata si fara ajutorul lor, noi n-am mai fi existat demult?...
Poate de aceea se si spune: "Ferice de parintii a caror copil, a ales calea lui Dumnezeu, fiindca are cine se ruga pentru ei!" Si cand te gandesti ca cei mai multi dintre parinti sunt in stare de orice numai sa nu-si vada copilul calugar, te intrebi cum de a ajuns omul un dusman inversunat al propriei sale mantuiri?
|
|
|
Mod linear
