Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Din Noul Testament
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #201  
Vechi 02.01.2009, 12:29:48
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 96 (2)

10 Cei ce iubiți pe Domnul, urîți răutatea!
Dacă vă place ce e bun, îngrețoșați-vă de cel împotrivnic, că „ce împărtășire are lumina cu întunericul?” Iar prin ura către „răutate” a oprit toate felurile răutății.
Păzește Domnul sufletul cuvioșilor Săi, din mîna păcătosului va izbăvi pe dînșii.
Întorcîndu-vă de la răutate și grijindu-vă de petrecerea cea bună și dreaptă, veți avea purtător de grijă și păzitor pe Domnul tuturor și vă veți face mai înalți decît vrăjmașii ce se scoală asupra voastră.
11 Lumină a răsărit dreptului, și celor drepți cu inima - veselie.
Că nu toți oamenii au voit să dobîndească lumină, nici toți au primit veselia cea din credință: că Soarele Dreptății Și-a trimis tuturor razele mîntuirii, dar sînt și din cei ce au mijit cu ochii și n-au voit a vedea lumina.
12 Veseliți-vă, drepților, întru Domnul, și mărturisiți pomenirea sfințeniei Lui!
Deci, toți cei ce ați dobîndit lumina și ați îmbrățișat soarta faptei bune, bucurați-vă și lăudați-L pe Dumnezeu, povestind mulțimea facerilor de bine. Că „mărturisire” a numit aici mulțumirea.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #202  
Vechi 02.01.2009, 12:30:46
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 97

TÎLCUIREA PSALMULUI 97
Psalmul lui David.
Și Psalmul acesta are aceeași înțelegere, că mai-nainte vestește amîndouă arătările Mîntuitorului. Însă mai multe povestește pentru cea dintîi.
Cîntați Domnului cîntare nouă,
Fiindcă propovăduiește schimbarea lucrurilor celor vechi și mai-nainte vestește oarecare petrecere nouă, după cuviință poruncește să aducă lui Dumnezeu și cîntare nouă.
că lucruri minunate a făcut Domnul!
Că cele făcute de Dumnezeul tuturor sînt peste fire și prea-slăvite.
Mîntuitu-l-a pe el dreapta Lui și brațul cel sfînt al Lui.
De multe ori am zis că „mînă” numește lucrarea, iar „dreaptă” – lucrarea cea bună. Și zice că mîntuirea oamenilor este lucrarea puterii Lui. Și, avînd nemăsurată iubire de oameni, socotește viața oamenilor al Său cîștig, pentru că, slobozindu-i pe dînșii de înșelăciunea idolilor și arătîndu-le înălțimea împărăției Sale, i-a împărtășit de mîntuire. Și a arătat mai descoperit acest lucru prin cele adăugate:
2 Cunoscută a făcut Domnul mîntuirea Sa, înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.
Tuturor oamenilor a adus apele cele mîntuitoare și a arătat împărăția Sa cea dreaptă neamurilor.
3 Pomenit-a mila Sa lui Iacov, și adevărul Său casei lui Israil. Văzut-au toate marginile pămîntului mîntuirea Dumnezeului nostru.
Foarte se aseamănă acestea cu proorociile Proorocului Isaia: că, prin acela, Dumnezeul tuturor a zis către Stăpînul Hristos: „Datu-Te-am pe Tine spre așezămînt neamului și spre lumină limbilor, ca să fi Tu spre mîntuire pînă la marginea pămîntului.” Că - de vreme ce Dumnezeul tuturor le-a făgăduit minunaților Patriarhi: lui Avraam, și lui Isaac, și lui Iacov și dumnezeiescului David, că din sămînța lor Îl va ridica după trup pe Hristos și că va dărui mîntuire printr-Însul tuturor oamenilor - a numit „așezămînt” făgăduința făcută către părinți. (Iar ceilalți tălmăcitori au zis așezămîntului „tocmeală”.) Iar „neam” al Lui, l-a numit pe Israil, fiindcă din Iudei este Hristos după trup, după cum zice Apostolul: „Deci Te-am dat pe Tine spre așezămînt al neamului, ca să împlinești tocmelile și făgăduințele făcute către Iudei.” Iar „spre lumină” - nu încă Iudeilor, ci neamurilor, că acestea au dobîndit mîntuirea prin credință, fiindcă L-au mărturisit și Îl mărturisesc pe El Dumnezeu din Dumnezeu, iar Iudeii au iubit întunericul necredinței. Aceasta a zis aici și Fericitul David: „Pomenit-a mila Sa lui Iacov, și adevărul Său casei lui Israil”, pentru că a împlinit făgăduințele făcute către aceia. Pentru aceea, „toate marginile pămîntului văzut-au mîntuirea Dumnezeului nostru”, că nu numai Iudeilor, ci tuturor oamenilor le-a răsărit lumina adevărului.
4 Strigați Domnului, tot pămîntul, cîntați, și vă bucurați și cîntați!
Deci, de vreme ce toți v-ați slobozit de amara tiranie a diavolului, aduceți lauda de biruință lui Dumnezeu, Celui ce v-a mîntuit! Și, fiindcă strigarea este glasul celor ce biruiesc, împlinim ceea ce ni s-a poruncit, că ne-am obișnuit a aduce lui Dumnezeu lauda aceasta în vremea cea de taină, strigînd și cîntînd, cîntînd și lăudîndu-L și cu toată inima bună dănțuind.
5 Cîntați Domnului în alăută și cu glas de Psalm.
Și este cu putință a vedea legea aceasta împlinindu-se totdeauna în biserici, pentru că întru duhovniceasca alăută cîntăm dumnezeiasca laudă. Încă și din trupurile noastre facem alăute cuvîntătoare: și folosim dinții în loc de strune și buzele în loc de aramă, iar limba, pornindu-se mai iute decît orice arcuș, săvîrșește glasul cel tocmit al măsurilor cîntecului, iar pe limbă o pornește mintea, făcînd mutarea și schimbarea acesteia ca un cîntăreț cu știință. Alăuta aceasta este mai dulce și mai plăcută lui Dumnezeu decît cea neînsuflețită, și martor este Însuși Dumnezeu, strigînd către Iudei prin Proorocul: „Depărtează-ți de la Mine răsunarea cîntărilor tale, căci glasul organului tău nu-l voi auzi!”
6 Cu trîmbițe ferecate și cu glas de trîmbiță de corn
Dumnezeiasca Scripturănumește de multe ori „trîmbiță” strigarea. Așa, Domnul zice întru Sfințitele Evanghelii: „Cînd faci milostenie, să nu trîmbițezi înaintea ta, precum fac fățarnicii”, în loc de: Să nu o propovăduiești, nici să o faci arătată tuturor, ca să nu vatămi rodul iubirii de oameni prin mărirea deșartă. Deci „trîmbiță” numește aici învățătura prin care ne învățăm facerile de bine către noi și deprindem legile aducătoare de folos.
Și „trîmbițe ferecate” le zice pe cele de aramă, iar „de corn” - pe cele făcute din coarne de dobitoace. Și pe acestea le foloseau Iudeii, căci ei urmau umbra obiceiurilor noastre: adică - precum aceia jertfeau mielul cel necuvîntător, iar noi pe Cel mîntuitor, pe Dumnezeul cel din Dumnezeu, pe Cel ce ridică păcatul lumii – tot așa, aceia foloseau trîmbițele cele neînsuflețite, iar noi pe cele însuflețite și cuvîntătoare. Deci trîmbițe ale noastre sînt dumnezeieștii Apostoli, și dumnezeieștii Prooroci și cei ce au dobîndit darul cel dăscălesc după aceia.
strigați înaintea Împăratului, Domnului!
Aduceți lauda de biruință Împăratului și Stăpînului tuturor!
7 Clătească-se marea și plinirea ei, lumea și toți cei ce locuiesc într-însa!
Iar Simmah, așa: „Să răsune marea împreună cu plinirea ei, lumea și toți cei ce o locuiesc pe dînsa!” Și sfîrșitul proorociei se poate vedea cu covîrșire în cetățile cu mulți oameni, că mulțimea noroadelor celor bine-credincioase din biserici se aseamănă mării ce se învăluiește; la fel este încă și glasul celor ce cîntă. Iar după Cei 70, proorocescul cuvînt a arătat pornirea și schimbarea celor ce locuiesc marea și pămîntul, că se clatină cel ce se pornește, și se pornește cel ce se schimbă și se strămută.
8 Rîurile vor bate din palme deodată,
„Rîuri” i-a numit pe cei ce au dobîndit darul dăscălesc, care revarsă dumnezeieștile ape ca niște rîuri. Și a zis că bat din palme și Îl laudă pe Dumnezeu fiindcă bătaia în palme este și ea a celor ce biruiesc.
9 munții se vor bucura de fața Domnului, că vine, că vine să judece pămîntul!
„Munți” i-a numit aici pe cei ce au cugetul înalt, peste care s-a zidit cetatea lui Dumnezeu, că zice: „Nu poate cetatea să se ascundă, deasupra muntelui stînd”; și: „Temeliile Lui - în munții cei sfinți.” Aceștia a zis că se bucură și se veselesc, învățîndu-se arătarea lui Dumnezeu și Mîntuitorului nostru: că, așteptînd răsplătirile ostenelilor, se bucură, știind dreptatea Judecătorului.
Judeca-va lumea întru dreptate, și noroadele cu îndreptare.
Că arătarea cea dintîi avea multă milă, iar cea de a doua va avea dreptatea, că zice Apostolul: „Toți vom sta înaintea judecății lui Hristos, ca să-și ia fiecare cele ce a făcut prin trup, după acelea pe care le-a lucrat, ori bine, ori rău.” Încă și Proorocul a zis aceasta: „O dată a grăit Dumnezeu, acestea două am auzit: că stăpînirea este a lui Dumnezeu și că a Ta, Doamne, este mila, că Tu vei răsplăti fiecăruia după lucrurile lui.”

__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #203  
Vechi 02.01.2009, 12:31:36
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 98

TÎLCUIREA PSALMULUI 98
Psalmul lui David. Nescris deasupra la Evrei.
Psalmul acesta proorocește întoarcerea Iudeilor din Babilon, dar mai-nainte vestește și arătarea Mîntuitorului nostru și necredința Iudeilor.
Domnul S-a împărățit, să se mînie noroadele!
Și Iudeii, și Elinii înnebunesc și turbează auzind de Împărăția Stăpînului Hristos. Încă și cînd au dobîndit Iudeii slobozenia, crăpau toți megieșii de prin laturile de aproape, văzînd prea-slăvita lor întoarcere, care arăta puterea Celui închinat de dînșii.
Cel ce șezi pe Heruvimi, clătească-se pămîntul!
Zice: Acesta pe Care Îl propovăduim e Dumnezeu și Domn al Puterilor celor de sus. Iar pe acest „Cel ce șezi”, l-a zis vorbind ca despre oameni, căci de care ședere are trebuință Firea cea fără de trup, cea necuprinsă și nescrisă împrejur, Care ține ocolul pămîntului și pe cei ce locuiesc pe dînsul ca niște lăcuste? Dar, cu toate acestea, cuvîntul închipuie că Dumnezeul tuturor Se poartă peste Heruvimi împărătește, spăimîntînd și înfricoșînd pe cei ce aud.
2 Domnul în Sion mare și înalt este peste toate noroadele.
Și cînd s-au întors Iudeii, și cînd au zidit dumnezeiasca Biserică s-a arătat tuturor puterea lui Dumnezeu, dar Cel ce a răbdat Crucea S-a dovedit Stăpîn a toată lumea cu covîrșire și mai ales cînd Sfințiții Apostoli au adus neamurilor mîntuitoarea propovedanie.
3 Mărturisească-se numelui Tău celui mare, că înfricoșat și sfînt este!
Deci: Se cuvine ca toți să Te laude, și să povestească facerile Tale de bine și să nu iscodească firea Ta cea negrăită, ci să aducă cinste numelui Tău, celui ce este înfricoșat și prea-sfînt, că sfințește pe cei credincioși și îngrozește pe cei necredincioși.
4 Și cinstea Împăratului iubește dreptatea.
Și ni se cuvine să ne temem de Dînsul ca de un Împărat și ca de Cel ce uneltește dreptatea. Că lucrul osebit al adevăratei împărății este să-i ocîrmuiască pe supuși cu dreptate, deci „cinstea Împăratului iubește dreptatea”, adică: Faptul că iubește dreptatea îl face cinstit pe Împărat. Și aceasta arată și stihul adăugat:
Tu ai gătit îndreptările, judecata și dreptatea întru Iacov Tu ai făcut-o.
Căci, ca un împărat drept, ai scos bună și dreaptă hotărîre, și l-ai slobozit pe Israil de silnicia celor ce-l robiseră și pe neamuri din robia diavolului. Iar după cealaltă proorocie se cuvine să înțelegem așa: Ai arătat adevărul făgăduinței Tale, împlinind făgăduințele făcute către strămoșii lui Israil și dăruind mîntuirea prin sămînța lui Avraam.
5 Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfînt este!
Deci: Răsplătiți Făcătorului de bine cu ceea ce puteți, aducîndu-I Lui cinstea cuviincioasă! Iar acest „înălțați” e în loc de: Propovăduiți înălțimea Lui! Iar „așternut al picioarelor Lui” fusese legiuită de demult Biserica din Ierusalim, iar acum bisericile de peste tot pămîntul și marea, întru care Îi aducem închinăciunea Preasfîntului Dumnezeu.
6 Moisi și Aaron, între preoții Lui, și Samuil, întru cei ce cheamă numele Lui,
Lăsîndu-i deoparte pe ceilalți Prooroci, nu așa prost i-a pomenit doar pe aceștia, ci învățîndu-ne turbarea și tirania Iudeilor asupra lor. Pentru că, în vremea lui Moisi și a lui Aaron, s-au ispitit să răpească preoția[COLOR=#800080][1][/COLOR], iar în vremea lui Samuil, necinstind dumnezeiasca împărăție, au iubit-o pe cea omenească[COLOR=#800080][2][/COLOR]. Deci cuvîntul cel proorocesc ne învață că, turbîndu-se

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Atunci Core, fiul lui Ițhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan și cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din seminția lui Ruben, s-au sculat împotriva lui Moisi împreună cu două sute cincizeci de bărbați, căpetenii ale obștii fiilor lui Israil, oameni însemnați, care erau chemați la adunare. Adunîndu-se aceștia împotriva lui Moisi și Aaron, le-au zis: Destul! Toată obștea și toți cei ce o alcătuiesc sînt sfinți și Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiți voi mai presus de adunarea Domnulu?" (Numerii, 23:1-3). Răzvrătiții erau din leviți, de care Fericitul Teodorit va pomeni și mai tîrziu.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]E vorba de întemeierea primei împărății, cîrmuite de Saul, cînd Iudeii au lepădat ocîrmuirea dumnezeiască, vrînd a fi asemeni neamurilor. Pînă atunci, ei fuseseră povățuiți de Însuși Stăpînul a toate, prin mijlocirea Sfinților Săi Prooroci Patriarhi, iar mai tîrziu prin Proorocii numiți „Judecătorii”, care erau de fapt ocîrmuitori ai întregului Israil. Ultimul dintre ei a fost Samuil. (Vezi Cartea Judecătorilor și Cartea întîi a Împăraților).
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #204  
Vechi 02.01.2009, 12:32:45
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 98 (2)

asupra Mîntuitorului și neprimind mîntuitoarea Lui împărăție[COLOR=#800080][1][/COLOR], Iudeii nu săvîrșesc nimic nou, căci nebunia le era obișnuită lor de demult.
chemat-au pe Domnul, și El i-a auzit pe dînșii.
7 În stîlp de nor grăia către dînșii,
Zice: Aveau multă îndrăzneală către Dumnezeu, că aceia Îl rugau, iar El îi auzea, și le da cererile și vorbea cu dînșii în priveliștea tuturor, arătîndu-Se prin nor. Apoi, ne învață că nu i-a împărtășit cu nedreptate de acest dar:
că păzeau mărturiile Lui și poruncile Lui pe care le-a dat lor.
Că, petrecînd ei după Legeși viețuind după poruncile Lui, le-a dăruit lor darul acesta.
8 Doamne Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu milostiv Te-ai făcut lor
Zice: Tu ești – o Stăpîne! – Cel propovăduit de noi, Cel ce i-ai împărtășit pe aceia de atîta îndrăzneală și i-ai învrednicit de multă milostivire.
și izbîndind spre toate izvodirile lor.
Iar Simmah, așa: „Și izbăvitor ai fost pentru asupririle ce li se făceau lor.” Că pe cei ce s-au sculat cu tiranie împotriva marelui Moisi i-a dat focului, iar pe cei ce au scăpat de văpaie i-a trimis în mormînt de vii, poruncind să se desfacă pămîntul.[COLOR=#800080][2][/COLOR]Și, pentru tirania lor, a arătat locul acela mormînt de sine-și făcut, și i-a cufundat în pămînt cu valuri prea-slăvite pe cei ce călătoriseră prin mare și pedestriseră[COLOR=#800080][3][/COLOR]adîncul acela[COLOR=#800080][4][/COLOR]. Iar pe cei ce s-au sculat împotriva lui Samuil Proorocul i-a dat silniciei lui Saul și i-a împresurat cu multe feluri de primejdii.[COLOR=#800080][5][/COLOR]
9 Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați în muntele cel sfînt al Lui, că sfînt este Domnul Dumnezeul nostru!
Deci, urmînd buna-credință a acestor minunați bărbați, aduceți cuviincioasa cinste lui Dumnezeu! Iar „munte sfînt”, de demult se numea Sinaiul, iar acum - înălțimea cunoștinței de Dumnezeu. Că așa a proorocit și Isaia, și Miheia: „În zilele cele de pe urmă, va fi arătat muntele Domnului”, adică va fi arătată tuturor cunoștința de Dumnezeu. Și dumnezeiescul Apostol îl știe pe Sion munte gîndit, că zice: „V-ați apropiat la muntele Sion și la cetatea Dumnezeului celui viu, la Ierusalimul cel ceresc.” Deci, după cunoștința dată nouă de Dumnezeu, ni s-a poruncit să aducem Lui închinăciune „și să-L mărturisim pe Cel ce S-a făcut om pentru noi Dumnezeu din Dumnezeu și Unul Născut Fiu al Tatălui. Amin.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Și era Vinerea Paștilor, cam la al șaselea ceas, și a zis Pilat Iudeilor: Iată Împăratul vostru! Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstignește-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decît pe Cezarul” (Ioan 19:14-16).

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Cum a încetat el (Moisi) să spună toate cuvintele acestea, s-a desfăcut pămîntul sub aceia, și și-a deschis pămîntul gura sa și i-a înghițit pe ei și casele lor, pe toți oamenii lui Core și toată averea; și s-au pogorît ei cu toate cîte aveau de vii în locuința morților, i-a acoperit pămîntul și au pierit din mijlocul obștii. Și tot Israilul care era împrejurul lor a fugit la strigătele lor, că ziceau: Să nu ne înghită și pe noi pămîntul! A ieșit apoi foc de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămîie” (Numerii, 23:31,35). Înfricoșata pedeapsă a fost urmarea răzvrătirii leviților, pe care am amintit-o mai sus.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Umblaseră pe jos, pedestru.

[COLOR=#800080][4][/COLOR]Adică marea s-a desfăcut ca să nu-i înece, iar pămîntul tocmai dimpotrivă, pentru a-i cufunda.

[COLOR=#800080][5][/COLOR]Vezi Cartea întîi a Împăraților.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #205  
Vechi 02.01.2009, 12:33:18
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 99

TÎLCUIREA PSALMULUI 99
Psalmul lui David, spre mărturisire. Nescris deasupra la Evrei.
Aici, Proorocul îi cheamă pe toți oamenii spre cîntarea de laudă, poruncindu-le să cinstească prin toate pe Dumnezeu Mîntuitorul.
Strigați Domnului, tot pămîntul,
Toți oamenii, aduceți lui Dumnezeu lauda de biruință! Că „pămînt” îi numește pe oamenii ce locuiesc pe pămînt.
slujiți Domnului întru veselie,
Că împărăția lui Dumnezeu și Mîntuitorului nostru nu e ca tirania cea amară a diavolului, ci stăpînia Lui este blîndă și iubitoare de oameni. Deci apropiați-vă la slujba Lui bucurîndu-vă!
intrați înaintea Lui întru bucurie!
Iar Simmah a zis; „cu bună cuvîntare”, și Achila: „întru laudă”, că lauda este a acelora ce se bucură și se veselesc.
2 Cunoașteți că El este Dumnezeul nostru,
Că, deși a voit a Se face om, Iubitorul de oameni a rămas de-a pururea Dumnezeu. Și zice: Prin înseși lucrurile învățați-vă că Cel ce este Stăpînul nostru este Dumnezeul tuturor! Și sfințita ceată a Apostolilor aducea neamurilor aceste învățături, după cum ne-a învățatistoriaFaptelor.
El ne-a făcut pe noi, și nu noi.
Că nu ne-am făcut ziditori ai noștri noi înșine, ci de Dînsul ne-am zidit. Așa i-a învățat Fericitul Pavel pe Atenieni: „Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea și toate cele dintru dînsa, Acesta fiind Domn al cerului și al pămîntului, nu locuiește în biserici făcute de mîini, nici nu Se slujește de mîini omenești ca și cum ar avea trebuință de ceva, că El a dat tuturor viață, și suflare și toate, și a făcut dintr-un sînge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată fața pămîntului.” Aceasta ne învață și Proorocul aici: „El ne-a făcut pe noi, și nu noi.” Iar Simmah, așa: „El ne-a făcut pe noi, cei ce nu eram.”
Iar noi - norodul Lui și oile pășunii Lui.
Prin acestea a arătat nu numai stăpînirea, ci și purtarea de grijă, că nu este numai Stăpînul al nostru, ci și Păstorul care ne aduce buna pășune, iar noi sîntem „norodul Lui” ca al unui împărat, și „oi” ca ale unui păstor.
3 Intrați în porțile Lui întru mărturisire, în curțile Lui întru laude!
„Porți ale Lui” și „curți ale Lui” numește bisericile, că acestea ne-au dat intrarea către Dînsul, întru care se cuvine a povesti dumnezeieștile și mîntuitoarele Lui lucrări și a-I aduce cîntarea de mulțumită ca pe un dar.
4 Mărturisiți-vă Lui, lăudați numele Lui! Că este bun Domnul, în veac este mila Lui, și pînă în neam și în neam adevărul Lui!
Căci cum nu este cu dreptate a-L lăuda pe Cel ce a avut negrăită iubire de oameni și a pus sfîrșit făgăduințelor celor bune? Că cele ce s-au făgăduit în vremile neamului strămoșilor noștri, pe acestea le-a împlinit în vremea neamului nostru, „prin Cruce și prin moarte făcînd mîntuirea noastră. Amin.”
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #206  
Vechi 02.01.2009, 12:34:16
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 100

TÎLCUIREA PSALMULUI 100
Psalmul lui David.
Unele din pre-scrieri au așa: „întru a patra a Sîmbetelor”, dar nici la Evreu, nici la ceilalți tălmăcitori, nici la Cei 70 nu am aflat această adăugire. Iar Psalmul are pricina că Iosia împăratul a surpat din temelii toate capiștile idolești, i-a ucis pe popii acestora și a povățuit norodul către buna-credință mai dinainte. Și nu s-a grijit numai de sănătatea dogmelor, ci s-a sîrguit și pentru isprăvile faptei bune, judecînd cu dreptate, cinstind dreptatea, izbîndind celor nedreptățiți, muncindu-i pe asupritori, purtînd grijă de folosul celor ce împreună-locuiau. Văzîndu-le pe acestea de departe, Fericitul David a scris Psalmul de față povestind fapta bună a aceluia și înainte-punînd tuturor oamenilor chipurile desăvîrșirii.
Milă și judecată voi cînta Ție, Doamne.
Că - de vreme ce pe cei nedreptățiți îi miluia, iar pe cei ce făceau nedreptăți îi pedepsea - minunatul Iosia a numit povestirea acelor fapte laudă a milei și a judecății.
2 Cînta-voi și voi merge cu pricepere în cale fără prihană.
Iar Simmah, așa: „Viersui-voi și pricepe-voi calea cea fără de prihană.” Calea fără prihană și plăcută lui Dumnezeu, pe care am văzut-o prin darul Duhului, pe aceasta o voi spori acum prin cîntarea de laudă.
Cînd vei veni către mine?
Că atîta curăție a cîștigat bărbatul acesta minunat, cît a strigat către Dumnezeu cu îndrăzneală: „Cînd vei veni către mine?”, în loc de: „Ți-am gătit cum se cuvine palaturile împărătești, doresc de venirea Ta – o Stăpîne! Voiesc arătarea Ta, dă-mi dară lucrul cel dorit!
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele în mijlocul casei mele.
Cu prostime am trăit, nu am fost fățarnic, nu mă arătam altul cu cei din afară, iar în casă să le fac pe cele împotrivnice, ci cele ascunse ale mele se uneau și se potriveau cu cele arătate.
3 Nu am pus înaintea ochilor mei lucru fără de lege,
Nu uram numai faptele cele nelegiuite, ci lepădam și aducerile lor în minte, mai înainte de toate gîndul meu tocmindu-l și îndreptîndu-l.
pe cei ce făceau călcări de lege i-am urît.
Mă întorceam încă și de la cei ce defăimau dumnezeiștile Tale legi.
4 Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică,
Prieteni îmi erau cei ce cinsteau dreptatea, iar pe cei ce voiau cele împotrivnice și nu voiau să aibă gîndul cel drept, îi țineam departe de adunările mele.
pe cel ce se abate de la mine, pe cel rău, nu-l cunoșteam.
Și - dacă cineva din cei ce erau împreună cu mine, care săvîrșea răutatea, ar fi voit să se depărteze de împreunarea mea - nu socoteam despărțire o astfel de despărțire, așa de lesne era foarte defăimat mie cel ce alegea răutatea.
5 Pe cel ce clevetea pe ascuns pe vecinul său, pe acesta îl goneam.
Și pîrile făcute în taină nu le primeam, ci îi goneam pe cei ce se ispiteau a unelti acest lucru.
Cu cel mîndru cu ochiul și cu cel nesățios la inimă, cu acesta nu mîncam.
Nici pe cei mîndri și lacomi nu îi făceam împreună-meseni.
6 Ochii mei - peste credincioșii pămîntului, ca să șadă ei împreună cu mine.
Și de soboarele mele și de sfatul meu se împărtășeau cei ce erau împodobiți cu credința și care demult le socoteau vrednice pe cele dumnezeiești.
Cel ce umbla în cale fără prihană, acesta îmi slujea.
Făceam multă purtare de grijă nu numai de prieteni și de sfetnici, ci și de slujitorii mei, că foloseam slujitori pe cei ce se îngrijeau de fapta bună și erau izbăviți de răutate.
7 Nu va locui în mijlocul casei mele cel ce face mîndrie,
Și nu voiam a-l avea împreună-locuitor în casa mea pe nici unul din cei ce foloseau trecerea cu vederea și nebăgarea de seamă.
cel ce grăia nedreptăți nu s-a îndreptat înaintea ochilor mei.
Și, dacă cineva m-ar fi sfătuit sau ar fi cerut lucruri nedrepte, se ducea împiedicîndu-se de al său scop, că aveam sîrguință a-mi astupa urechile de către cei ce voiau să clevetească.
8 În dimineți am ucis pe toți păcătoșii pămîntului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelege.
Ne-am învățat arătat acest lucru din istorie, că i-a dat la moarte pe toți popii rău-credincioși și a curățat cetatea cea sfințită. Iar „dimineață” numește începutul împărăției lui, căci ca o dimineață a răsărit el cu dreptatea cuvenită și care lumina. Iar cel ce voiește cu de-adinsul să știe fapta bună a bărbatului o va afla pe aceasta întru A doua istorie a Paralipomenilorși întru A patra a Împăraților. „Deci sîrguiască-se fiecare a se face următor al bărbatului acestuia, ca să se împărtășească de îndrăzneala sa înaintea lui Hristos. Amin.”
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #207  
Vechi 02.01.2009, 12:35:23
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 101

TÎLCUIREA PSALMULUI 101
Rugăciunea săracului cînd se va mîhni și înaintea Domnului își va vărsa rugăciunea sa.
Psalmul acesta are proorocii ale ticăloșiei norodului Iudeilor în Babilon și ale întoarcerii de acolo, dar totodată mai-nainte vestește chemarea și mîntuirea neamurilor. Și se potrivește încă oricui se luptă cu oarecari primejdii și se roagă a dobîndi dumnezeiescul ajutor, că „sărac” numește pe cel ce are trebuință de dumnezeiasca purtare de grijă.
Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să fie!
Primește rugăciunea mea – o Stăpîne! – și dă-i ajutorul Tău celui ce se roagă cu jale! Pentru că Simmah a numit „strigarea” „tînguire”.
2 Să nu întorci fața Ta de la mine,
Milostiv fă-Te mie, și dezleagă și lasă mînierea cea de asupra mea!
ori în ce zi mă necăjesc, pleacă urechea Ta către mine, ori în ce zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
Și graiurile acestea ale Psalmului arată că proorocia este povestirea lucrurilor ce aveau să fie, iar nu a celor făcute. Că – de vreme ce norodul era întru multă bună-norocire și strălucire întru împărăția dumnezeiescului David – după cuviință Proorocul aduce rugăciunea folosind fața acelora, și se roagă a dobîndi dumnezeiasca Pronie cînd ar fi venit vremea acestui lucru.
3 Că au lipsit ca fumul zilele mele, și oasele mele ca o uscăciune s-au uscat.
De aici, povestește ca pe niște făcute primejdiile ce aveau să fie, după a lor osebire, și zice că vremea vieții lui s-a cheltuit precum fumul și trupul lui s-a făcut tăciune uscat de mîhnire, ars ca de oarecare năpădire a focului. Că așa a tălmăcit și Achila: „Și oasele mele s-au ars și s-au pîrlit ca o ardere.”
4 Rănitu-m-am ca iarba și s-a uscat inima mea,
Că încă și asemenea ierbii m-am stins și am pierdut floarea mai dinainte.
că am uitat a mînca pîinea mea.
5 De glasul suspinului meu, s-a lipit osul meu de carnea mea.
Că am lepădat pofta a toată hrana și m-am golit desăvîrșit de buna pătimire mai dinainte, fiindcă, topindu-se de mîhnire, trupul meu s-a cheltuit de tot și pe oasele goale am numai pielea singură. „Iar pîinea sufletului nostru este cuvîntul lui Dumnezeu: că, precum pîinea materialnică hrănește trupul, așa și cuvîntul cel din cer ființa sufletului. Și aceasta este pîinea de care Hristos, dînd rugăciunea Apostolilor, zicea: «Pîinea noastră cea de-a pururea dă-ne-o nouă astăzi!» Deci această pîine a uitat a o mînca, adică a o lucra, că mîncarea pîinii celei gîndite este totodată lucrarea ei. Și Domnul arată aceasta, cînd zice Apostolilor Săi: «Lucrați nu mîncarea care piere, ci care rămîne întru viața veșnică!» Inima celui ce nu mănîncă această pîine se usucă, rănindu-se ca iarba. Și cum se rănește și se usucă iarba? Cînd ploaia nu se sloboade peste dînsa. La fel și inima, cînd va boli cu lipsa cuvîntului lui Dumnezeu, atunci se rănește și se usucă, neputînd să odrăslească floarea faptei bune.”
6 Asemănatu-m-am cu pelicanul de pustie, făcutu-m-am ca și corbul de noapte în casă nelocuită.
7 Privegheat-am și m-am făcut ca o pasăre ce stă singură pe casă.
Vrînd să arate primejdiile, folosește multe asemănări potrivite, și prin păsările zise arată frica și pustiirea de Purtătorul de grijă. Că pasărea, de îngrijire, gonește de la dînsa somnul, iar corbul de noapte, fugind de casele locuite, aleargă către cele pustii și părăsite. Căci, în loc de „case nelocuite”, Simmah a zis: „surpături”. Tot așa, și pelicanul petrece în pustietăți.
8 Toată ziua mă ocărau vrăjmașii mei, și cei ce mă lăudau asupra mea se jurau.
Cu totul de rîs m-am făcut vrăjmașilor mei. Și eu, cel ce oarecînd eram dorit și strălucit, acum m-am făcut jurămînt celor ce altădată mă lăudau, că asupra primejdiilor mele se jurau, zicînd: „Să nu pătimesc cele cumplite pe care le-a pătimit acela!”
9 Că cenușa ca pîinea am mîncat-o, și băutura mea cu plîngere am mestecat-o
10 din pricina urgiei Tale și a mîniei Tale.
Pe acestea le-a zis și Psalmul 79: „Ne vei hrăni pe noi cu pîine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi întru măsură.” Iar prin acestea arată covîrșirea chinuirii, că, dacă vremea hranei era plină de chin, cu atît mai mult cealaltă vreme nu era slobodă de acesta. Și – zice – sînt împresurat cu relele acestea, căci Tu – o Stăpîne! – Ți-ai pornit urgia asupra mea.
Că, înălțîndu-mă, m-ai surpat.
Că, înalt și strălucit arătîndu-mă pe mine înaintea tuturor, de năprasnă m-ai lepădat. Fiindcă pe acest „m-ai surpat” l-a pus din metafora celor ce se ridică la oarece înălțime și se trîntesc de pămînt.
11 Zilele mele ca umbra s-au plecat, și eu ca iarba m-am uscat.
Mă aflu – zice – chiar lîngă apusurile vieții, și mă asemăn umbrei ce se pleacă și de aici se sfîrșește, și am urmat uscăciunea ierbii, care cheamă mîinile secerătorilor.
12 Iar Tu, Doamne, în veac rămîi, și pomenirea Ta în neam și în neam.
Ci eu am și firea într-acest fel, și încă m-am înjugat cu atîtea primejdii, iar Tu, fiind de-a pururea vecuitor și veșnic, mi-ai fi dat cu lesnire oarecare schimbare a relelor de față. Că aceasta o și adaugă:
13 Tu, sculîndu-Te, vei milui Sionul, că vremea este a Te milostivi spre dînsul, că a venit vremea.
Zice: Dă primejdiei schimbarea spre bine, că vremea cere mila! Și însemnează prin aceasta sfîrșitul pedepsei hotărîte întru șaptezeci de ani. Așa se roagă și minunatul Daniil, după ce numără vremea robiei. Cu acestea împreună-glăsuiesc și graiurile cîntării de laudă celei duhovnicești, „că vremea este a Te milostivi spre dînsul, că a venit vremea.”
14 Că bine au voit robii Tăi, de pietrele lui și de țărîna lui le va fi milă.
Că Sionul ne este nouă întreit dorit, măcar de este și foarte pustiu, și vrednice de iubit ne sînt și pietrele cele risipite, iar pomenirea țărînei celei făcute din surpare trezește întru noi milostivirea,
15 Și se vor teme neamurile de numele Domnului, și toți împărații pămîntului de mărirea Ta.
Că, văzînd întoarcerea noastră și zidirea cetății, cei ce au văzut primejdiile noastre mai dinainte - și împărații, și stăpînitorii, și supușii - se vor minuna toți de puterea Ta și, temîndu-se, vor crede că numai Tu ești Dumnezeu. Însă acest lucru s-a făcut cu adevărat doar după înomenirea lui Dumnezeu și Mîntuitorului nostru. Că, după chemarea înapoi a Iudeilor din Babilon, locuitorii de prin prejur s-au minunat, ce-i drept, de lucrul făcut, dar erau atît de departe de a crede Dumnezeului tuturor, că au ridicat deodată războiul asupra lor. Ci aici cuvîntul mai-nainte vestește schimbarea tuturor neamurilor și a împăraților, dintru care, pe unele le vedem făcute, iar pe altele le nădăjduim că vor fi, fiindcă zice dumnezeiescul Apostol că „încă nu le vedem pe toate supuse Lui”, învățîndu-ne totodată că „Lui se va pleca tot genunchiul, și al celor cerești, și al celor pămîntești, și al celor dedesubt.”
16 Că va zidi Domnul Sionul și Se va arăta întru mărirea Sa.
Că – de vreme ce aceia care nu cunoșteau dumnezeieștile iconomii socoteau robia Iudeilor și pustiirea Ierusalimului neputință a lui Dumnezeu – după cuviință a numit înnoirea cetății „mărire a lui Dumnezeu”, în loc de: După ce va zidi iarăși Sionul, toți vor vedea pe Dumnezeul tuturor întru slava dinainte.
17 Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți, și n-a defăimat cererea lor.
Că nu i-a defăimat ca pe niște robi și supuși, ci le-a primit rugăciunea și le-a dat slobozenia.
18 Să se scrie aceasta întru neamul ce vine, și norodul ce se zidește va lăuda pe Domnul.
Zice: Vom scrie în carte și această facere de bine, întru de-a pururea pomenire, ca și cei ce vor fi să învețe a Ta iubire de oameni. Iar „norod ce se zidește” îl numește pe cel adunat din neamuri, pentru care zice și Fericitul Pavel: „... de este întru Hristos oarecare zidire nouă.” Încă și însuși dumnezeiescul David a zis în Psalmul 21: „Vestise-va Domnului neamul ce vine, și vor vesti dreptatea Lui norodului ce se va naște, pe care l-a făcut Domnul.” Norodul acesta, care este învățat și cele vechi, și cele noi, trimite Mîntuitorului Dumnezeu lauda cea cuviincioasă.
19 Că a privit dintru înălțimea cea sfîntă a Lui Domnul, din cer pe pămînt a căutat,
20 să audă suspinul celor ferecați și să dezlege pe fiii celor omorîți,
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #208  
Vechi 02.01.2009, 12:36:16
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 101 (2)

21 ca să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim,
Că, privindu-le și ocîrmuindu-le pe toate, Dumnezeul tuturor i-a auzit pe cei ce se tînguiau, și a scos și a dat hotărîrea slobozeniei, poruncind să-i întoarcă pe cei ferecați în locul celor uciși, ca să zidească cetatea strămoșească și întru aceea să aducă lui Dumnezeu slujba Legii, după obicei.
22 cînd se vor aduna noroadele împreună și împărații ca să slujească Domnului.
23 Zis-am Lui în calea tăriei Lui: Împuținarea zilelor mele vestește-o mie, să nu mă iei întru înjumătățirea zilelor mele;
Cînd – zice – vom dobîndi întoarcerea, se vor aduna noroade și împărați, minunîndu-se de puterea Ta. Deci atunci vom avea atîta veselie, cît vom ruga bunătatea Ta să ne dăruiești adăugire de ani și să nu ne dăm morții înjumătățindu-se vremea noastră. Iar „cale a tăriei” numește întoarcerea dăruită prin puterea lui Dumnezeu.
în neamul neamurilor - anii Tăi.
Că Tu ai ființă nemărginită, și lesne Îți este să le dai și altora viață îndelungată.
24 Întru început Tu, Doamne, pămîntul ai întemeiat, și lucrurile mîinilor Tale sînt cerurile.
25 Acelea vor pieri, iar Tu rămîi.
Că ce-Ți este Ție cu neputință, Ziditorului tuturor? Tu i-ai dat pămîntului pe „a fi”; nefiind cerurile, Tu le-ai făcut; și, cînd acestea se vor schimba, Tu vei avea firea neschimbată. Însă, pomenind stihiile cele cuprinzătoare, L-a arătat pe El făcător și al tuturor celorlalte.
Și toate ca o haină se vor învechi, și ca o îmbrăcăminte le vei înfășura, și se vor schimba,
Iar Simmah, așa: „Și toate ca o haină se vor învechi, și ca o îmbrăcăminte le vei schimba, și se vor preface.” Că toate cele văzute vor îmbătrîni și vor urma învechirea hainelor, iar Tu le vei schimba, și le vei înnoi pe dînsele și le vei face nestricăcioase în loc de stricăcioase. Aceasta a zis-o și dumnezeiescul Apostol: „Însăși zidirea se va slobozi din robia stricăciunii spre slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu.”
26 iar Tu tot același ești, și anii Tăi nu se vor împuțina.
Deci - o Stăpîne! - precum voiești strămuți zidirea, iar Tu ai firea neschimbată și mai presus decît strămutarea. Întru Epistola către Evrei, dumnezeiescul Apostol le-a spus pe acestea vorbind despre osebirea Fiului, însă întru Fiul vedem pe Tatăl: că, cele pe care le face Acela, și Fiul le face de asemenea și întru amîndoi se cunoaște aceeașimea[COLOR=#800080][1][/COLOR]firii, că una știm a fi lucrarea Treimii.
27 Fiii robilor Tăi îl vor locui, și sămînța lor în veac se va îndrepta.
Iar Simmah a pus: „va rămîne”. Și însemnează că cei ce s-au izbăvit de robie vor locui Ierusalimul, iar sămînța dintru dînșii va rămîne în veac. Pentru sămînța aceasta a zis și dumnezeiescul Apostol: „... pînă cînd va veni sămînța care s-a făgăduit. Iar făgăduințele s-au zis lui Avraam și sămînței lui. Nu zice «și sămînțelor lui», ca pentru multe, ci ca pentru una: «și sămînței tale», care este Hristos.” Sămînța aceasta va rămîne în veac, căci are pe „a fi”[COLOR=#800080][2][/COLOR]unit împreună cu Dumnezeu-Cuvîntul și nepieritor, dăruind viață celor ce cred, după însuși glasul Domnului: „Cel ce mănîncă trupul Meu și bea sîngele Meu va fi viu în veac.”

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„identitatea”

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Fericitul Teodorit arată încă o dată, împotriva ereticilor monofiziți, că Mîntuitorul S-a înălțat la cer și stă pe Scaunul slavei cu trupul Său cel omenesc, dar prefăcut prin Înviere, trup pe care l-a arătat Apostolilor și pe care Toma chiar l-a atins cu mîna, trup pe care îl aduce ca jertfă la fiecare Sfîntă Liturghie.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #209  
Vechi 02.01.2009, 12:37:54
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 102

TÎLCUIREA PSALMULUI 102


Psalmul lui David.

Se pare că Psalmul acesta e următor celui mai dinainte, avînd aceeași pricină. Că întru acela, tînguind primejdiile din Babilon, Îl rugau pe Dumnezeu să le dăruiască întoarcerea; iar aici, dobîndind cele cerute, laudă pe Făcătorul de bine. Iar eu socotesc că tuturor oamenilor li se potrivește cîntarea aceasta de laudă, fiindcă au fost izbăviți de o mai amară robie și învredniciți de o mai mare slobozenie. Iar înțelegerea graiurilor va arăta că mai vîrtos pricina aceasta e mai adevărată decît cea dintîi.
Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul și, toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui!
Cei ce se află cu bună cunoștință și cu mulțumită către dumnezeieștile daruri se deșteaptă către cîntarea de laudă, răsplătindu-I Făcătorului de bine cu cele după putere; și pururea este cu putință a-L lăuda și a purta neuitate întru pomenire facerile de bine. Aceștia curăță „toate cele din lăuntru” și tot gîndul îl pornesc spre dumnezeiasca laudă. Că „cele din lăuntru” a numit gîndurile, și aducerile aminte și toate mișcările sufletului.
2 Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita toate răsplătirile Lui!
Sufletul se învață iarăși pe sine a se deștepta, și a goni norul uitării și a înnoi pomenirea facerilor de bine, căci, în loc de „răsplătiri”, Simmah a zis: „faceri de bine.” Apoi, le povestește pe acestea cu de-amănuntul:
3 Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
Că Acesta ți-a dăruit lăsarea păcatelor tale, Acesta ți-a hărăzit vindecarea patimilor tale. Pe acestea le-a dobîndit slăbănogul, că a auzit deodată: „Lasă-ți-se păcatele tale, și ridică-ți patul tău și te du în casa ta!” Așa a dobîndit lăsarea păcatelor muierea cea păcătoasă; așa, tîlharul; așa, vameșii; așa, toți cei ce au crezut.
4 pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta;
Pe cei duși în Babilon i-a slobozit de robie, dar nu i-a izbăvit de viața cea stricăcioasă, iar nouă ne-a dăruit nădejdile învierii, și ne-a dat arvuna Duhului și ne-a îmbrăcat cu haina nestricăciunii.
pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări;
„Cu darul sînteți mîntuiți - după cum zice dumnezeiescul Apostol - și acest lucru nu de la noi: al lui Dumnezeu este darul, ca să nu se fălească cineva.” Și iarăși: „Hristos Iisus a venit în lume ca să-i mîntuiască pe păcătoși, dintru care cel dintîi sînt eu, și pentru aceasta m-a miluit, ca întru mine întîi să-Și arate Hristos Iisus toată îndelunga-răbdare a Sa, spre închipuirea celor ce vor vrea să creadă întru Dînsul întru viața cea veșnică.” Deci a darului și a iubirii de oameni este cununa. Așa strigă și dumnezeiescul Isaia de către fața miresei: „Să se bucure sufletul meu de Domnul, că m-a îmbrăcat în haina mîntuirii și m-a înfășurat cu veșmîntul veseliei, ca unui mire mi-a pus mie coroană și ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.” Și, după puține: „Și vei fi cunună a frumuseții în mîna Domnului, și coroana împărăției în mîna Dumnezeului tău.” Și acestea toate sînt zestre și daruri ale mirelui, că mireasa a adus numai credința[COLOR=#800080][1][/COLOR].
5 pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta.
Bine a adăugat pe acest „de bunătăți”, fiindcă este și poftă mincinoasă, pe care dumnezeiasca Legeo oprește, iar poftele cele bune Stăpînul le împlinește, că zice: „Cereți, și se va da vouă; căutați, și veți afla; bateți, și se va deschide vouă! Că tot cel ce cere va lua, și cel ce caută va afla și celui ce bate i se va deschide.” Și: „Căutați împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și acestea toate cu prisosință se vor adăuga vouă.”
Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.
Stăpînul ne-a dăruit această înnoire prin Preasfîntul Botez și, răzuind bătrînețele păcatului, ne-a făcut iarăși tineri. Împreună-glăsuiesc cu acestea și cele zise de Dumnezeu prin Isaia Proorocul: „Iar cei ce Mă așteaptă pe Mine vor înnoi vîrtutea lor, înaripa-se-vor ca vulturii.” Că – de vreme ce, zidindu-ne, am primit dumnezeieștile și împărăteștile însușiri, pe care apoi le-am înnegrit și le-am stricat cu meșteșugirile de tot felul ale păcatului – proorocescul cuvînt ne făgăduiește cîștigarea împărăției de a doua oară. Că vulturul este pasăre împărătească și lui îi este încredințată împărăția zburătoarelor. Ne învață pe noi încă și chipul dumnezeiescului belșug:
6 Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strîmbătate
Că nu ne-a mîntuit pentru dreptățile pe care le-am făcut - după cum zice Apostolul - ci după multă mila Lui, prin baia nașterii de a doua oară și prin înnoirea Duhului Sfînt. Și, văzîndu-ne pe noi nedreptățiți de vrăjmașul adevărului, ne-a deschis izvoarele milostivirii, iar asupra aceluia a scos hotărîrea cea dreaptă.
7 cunoscute a făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil – voile Sale.
Și nu a săvîrșit mîntuirea aceasta din căință, ci de demult mai-nainte le-a vestit pe acestea prin Prooroci și, prin dumnezeiescul Moisi, a zugrăvit umbrit mîntuirea nostră: marea a primit închipuirea Preasfîntului Botez, piatra s-a arătat umbră a izvoarelor celor nemuritoare, iar mana era icoană a hranei celei cerești. Și celelalte încă, pentru ca să nu le povestesc pe fiecare, este cu putință a le afla la aceia.
8 Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv.
Iar pricina bunătăților acestora – zice – este adîncul dumnezeieștii bunătăți, mila cea nemăsurată, noianul iubirii de oameni.
9 Nu pînă în sfîrșit Se va iuți, nici în veac Se va mînia.
10 Nu după păcatele noastre ne-a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre ne-a răsplătit nouă,
Nu a răbdat să măsoare pedeapsa cu păcatele noastre, nici să-Și întindă mînierea asupra noastră mai multă vreme.
11 că după înălțimea cerului de la pămînt a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dînsul.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #210  
Vechi 02.01.2009, 12:38:34
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 102 (2)

12 Pe cît sînt de departe răsăriturile de apusuri depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
De ar fi aflat depărtări încă și mai lungi decît acestea, le-ar fi adus negreșit și pe ele în mijloc, sîrguindu-se a arăta nemărginirea dumnezeieștii bunătăți. Dar gîndul omenesc n-a aflat nici măsură mai înaltă decît cerul, nici depărtare mai lungă decît mijlocul serii și al răsăritului.
13 În ce chip miluiește tatăl pe fii a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dînsul,
Ziditor și Făcător fiind, a urmat bunătatea tatălui și a arătat împrejurul robilor aceeași dragoste pe care o are tatăl pentru copii.
14 că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că țărînă sîntem.
Că Ziditorul știe neputința firii noastre, știe și de unde ne-am zidit, și unde ne vom duce iarăși.
15 Omul – ca iarba, zilele lui – ca floarea cîmpului, așa va înflori.
Nu ne-am deosebit cu nimic de iarbă și de floarea care în vremea verii a înflorit, iar după puțin se veștejește și piere.
16 Că duh a trecut într-însul, și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său.
Iar Simmah, așa: „Că duh a trecut printr-însul, apoi n-a mai fost.” „Duh” numește sufletul, care, fiind de față, trupul viază și lucrează; iar zburînd sufletul, trupul se stinge și se strică, încît nici chipurile mai dinainte nu se cunosc, nici se cunoaște că acest trup a fost al cutăruia, iar acela al cutăruia. Și, dacă s-ar pleca în mormînt, cineva ar putea vedea mai cu de-amănuntul acest lucru, că toate asemenea se fac cheltuire a stricăciunii și nu păzesc chipurile mai dinainte.
17 Iar mila Domnului - din veac și pînă în veac spre cei ce se tem de Dînsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor,
18 spre cei ce păzesc așezămîntul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
Deci așa de stricăcioasă este firea, iar dumnezeiasca iubire de oameni îi dăruiește să trăiască veacul cel lung, și păzește pînă la strănepoți răsplătirea dreptății datorată strămoșilor. Așa, lui Iehu[COLOR=#800080][2][/COLOR]i-a păzit împărăția pînă la al patrulea neam, măcar că el n-a păzit buna-credință desăvîrșită, ci numai întru începutul împărăției a arătat rîvna. Așa, a păzit nestinsă scînteia neamului dumnezeiescului David, și mai ales cînd odrăslise multe păgînătăți. Și – zice – mila aceasta o va dărui celor ce păzesc așezămîntul Lui, și nu așa prost celor ce își aduc aminte de poruncile Lui, ci acelora care adaugă lîngă cuvinte și lucrurile și își îndreptează a loru-și viață împlinindu-le.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Mirele” și „mireasa”: Hristos și sufletul omului.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Vezi Cartea a patra a Împăraților, capitolul 10:30, 31.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Psalmii in lectura lui Marcel Iures mariusmanta75 Generalitati 9 20.12.2015 09:12:12
psalmii de laudă... myself00 Generalitati 2 13.06.2012 02:23:27
Filozofia crestina vs celelalte filozofii Pestisorul de Aur Generalitati 90 12.12.2011 00:47:07
Inmormantarea la celelalte religii tigerAvalo9 Generalitati 19 19.02.2009 00:08:38
Cum se citeste Evaghelia? costel Reguli in Biserica 4 13.01.2009 09:23:23